Dacii, strămoșii popoarelor europene
O carte
veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta,
răstoarnă toate teoriile istorice
despre cultura strămoşilor noştri
Ce înseamnă
să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…
Dacii scriau
de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.
Roata,
plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată
în
lume pe teritoriul dacic
De la daci
nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei
carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de
ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul
cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă
cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus.
Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze
Codexul Rohonczi, dar n-au putut.
Arheologul
Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită
de un grof în 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în
Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se
spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de
20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele.
Manuscrisul
se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată
în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful
Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se
ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor.
Scriere secretă
După Al
Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria
cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte în Arhivele
Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex
este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până
acum. Şi eu am Încercat. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am
gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii
scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După
ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din
observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne
din manuscris care ar putea semnifica cifre.
Alfabet
dacic cu 150 de caractere
Viorica
Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si
XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romană), cu caractere moştenite de la
daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ
150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost
redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt
străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta.
Solii şi
cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri.
În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu
cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi
rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului
centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si
1101. “Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce
se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre
nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina –
cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc.
“Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă,
numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:
“O viaţă,
tăciunele Şarpelui,
puternic
veghetor,/
Înşelator,
să nu primeşti a te uni/
Cu
prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/
Vei fi/
Cântecul cetăţii aud îndelung/
Mergeţi
vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/
Să juri cu
maturitate şi cu convingere!/
Să fiu ţie
putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/
Alesul
jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!”
Membra
UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia
Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,
promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO
din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi
Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică.
Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria,
Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe
probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică.
De ce tac
autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt
mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai
bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?
Dacia a fost
cucerită de romani într-o proporție de 14%. La vremea respective Dacia se
întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa - Elveţia de azi şi până
dincolo de Nipru. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar
roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să
fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe
soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de
la cine?
Ocuparea Daciei
de către romani a durat 164 ani.Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau
soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate.
Găsim britani din Anglia de azi, asturi şi lusitanieni din peninsula Iberică,
bosporeni din nordul Mării Negre, antiocheni din regiunile Antiochiei, ubi de
la Rin , din părţile Coloniei, batavi de la gurile acestui fluviu, gali din
Galia, reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, comageni din
Siria, până şi numizi şi mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria
Romanilor, I, 1942,p.130).
O întrebare legitimă
Cum a fost
posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi
uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi
“romani” care nici ei nu o vorbeau?
Herodot ne
spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne
spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre
Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul
că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai
cei ce refuză să-l ştie.
Dacii și
romanii vorbeau aceeași limbă
“Când sub
Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă
Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!”
Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt
obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria
poporului daco-român pot evolua.
Ultima
teorie științifică situează spaţiul carpato - dunărean ca fiind, nici mai mult
nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum
44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam.
Roata,
plugul, jugul și căruţa apar pentru prima dată în lume pe teritoriul dacic
Când roata,
plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în
lume pe teritoriul dacic, de asemenea și primul mesaj scris din istoria
omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri
din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se
separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H., (vezi John
North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper
Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology).
Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus
La Primul
Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul
profesor doctor în istorie Augustin Deac a vorbit despre “Codex Rohonczy”, o
cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ”
latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa
9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care
prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la
dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în
bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba ” latina
vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea
cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca
“Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostaşilor
vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică
privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091,
imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note
muzicale etc.
De ce
institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive
Profesor
doctor în istorie Augustin Deac se miră și se întreabă pe bună dreptate: “de ce institutele de specialitate ale
Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui
document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet
geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?”.
Academia
Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu
numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar academicienii români și
instituțiile statului vor să arate omenirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi
dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…
Faptul că
NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă
marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să
căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu
sârg craca de sub picioare… (Ion Enache)
Sursa:
http://www.napocanews.ro/2014/01/o-carte-veche-de-1-000-de-ani-pastrata-la-budapesta-rastoarna-toate-teoriile-istorice-despre-cultura-stramosilor-nostri.html/comment-page-1
Codex Rohonczi
Codexul
Rohonczi este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit
și încă nedescifrat în mod convingător.
Manuscrisul a
fost păstrat la Rohonc în Burgenland (astăzi Rechnitz pe teritoriul Austriei)
până în 1838, când contele Gusztáv Batthyány și-a donat biblioteca, inclusiv
codicele, Academiei de Științe a Ungariei.
Propuneri de
interpretare
Au fost
propuse de-a lungul timpului diverse interpetări sau „traduceri”, fără ca
vreuna să se bucure de un ecou remarcabil din partea specialiștilor.
Ipoteza cărții religioase
Attila Nyíri
a propus o interpretare publicată în Theologiai Szemle, 39/1996 (pag. 91-98).
În mare, procedeul pe care l-a folosit pentru descifrare a constat în a
întoarce cartea și a asocia fiecărui caracter litera cea mai apropiată. Este de
reținut însă că același simbol cunoaște uneori varii interpretări și aceeași
literă transcrie mai multe simboluri. În final, autorul ajunge la un text care,
luat ca atare, are sens în maghiară și este de natură religioasă.
Cercetătorul
indian M. K. Singh susține că textul este scris cu o variantă regională de
Brahmi care poate fi citită. A transliterat primele 24 de pagini pentru a
obține un text în Hindi pe care apoi l-a tradus în maghiară și l-a publicat în
ediția 2004/6 - 2005/1 a periodicului Turán. În interpretarea sa, codicele se
vrea a fi o evanghelie apocrifă.
Marius-Adrian
Oancea identifică conținutul codexului ca fiind religios, concentrându-se pe
subiecte din Noul Testament; limba codexului ca fiind maghiara iar scrierea ca
fiind o variantă a scrierii maghiare veche (alfabetul secuiesc sau runele
secuiești). Soluția propusă este publicată în format electronic la rohoncbyoancea.blogspot.com.br
Ipoteza cronicii vlahe
Viorica
Enăchiuc interpretează codicele ca pe o cronică a blakilor (vlahilor), datată
în secolele XI-XII (anacronism, de vreme ce hârtia e datată în secolul XVI),
scrisă în latină „danubiană” vulgata cu
un „alfabet dac”. În traducerea pe care o propune autoarea este descrisă o țară
condusă de un domn pe nume Vlad care poartă războaie împotriva uzilor,
cumanilor, ungurilor sau goților. Apar toponime și hidronime ca Arad, Dridu,
Olbia, Ineu, Rarău, Nistru sau Tisa. Mai sunt amintite și contacte diplomatice
între Vlad și Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra.
La câteva
luni după editarea cărții (mai 2003), paleograful Dan Ungureanu publică un
articol în Observatorul Cultural, unde critică vehement traducerea făcută de
Viorica Enăchiuc și analiza ei istorică. Reacțiile sunt împărțite. Totuși,
crește atât popularitatea codicelui, cât și atenția acordată noii interpretări,
de altfel publicată în condiții bizare.
În ce
privește codicele, Dan Ungureanu este de părere că manuscrisul este un fals
alcătuit, cel mai probabil, în epoca romantică (este posibil să fi fost
realizat cu puțin timp înainte de momentul când și-a făcut apariția),
folosindu-se hârtie italienească ( filigran datat între 1529-1540). În plus,
conținutul e scris și desenat în grabă. Ilustrațiile sunt naive, foarte
simpliste și nu aparțin niciunui stil de miniaturi medievale. De asemenea,
vocabularul textului nu corespunde legii lui Zipf (în orice text trebuie să
existe cuvinte foarte frecvente, apoi mai rare și foarte rare ; traducerea
autoarei violează această lege).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Codex_Rohonczi
http://www.dacia.org/codex/original/original.html
nota red:
Pe acest
site sunt publicate toate cele 448 file ale Codexului Rohonczi. Se păstrează
numerotarea originală a Academiei de Științe a Ungariei. Astfel în fiecare
fișier vor fi 2 file (exemplu: 2 și 2a etc). Fișierul 1 si 225 conțin câte o
singură filă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu