Constantin Tănase: Pleac-ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!
Constantin Tănase, un talentat artist român, s-a născut la 5 iulie 1880 și a murit la Bucuresti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpățânarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.
Ne-am trezit din hibernare
Și-am strigat cât am
putut:
Sus Cutare! Jos
Cutare!
Și cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu
mare,
Și-am luptat, cum am știut,
S-avem nouă guvernare,
Și cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut
salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Și cu asta ce-am făcut?
Ia corupția amploare,
Cum nicicând nu s-a
văzut,
Scoatem totul la
vânzare,
Și cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
Mulți o iau de
la-nceput,
Rătăcesc prin țări străine,
Și cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna
taxe-accize,
Și cu asta ce-am făcut?
Totul este
ca-nainte,
De belele n-am
trecut,
Se trag sforile, se
minte,
Și cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns
vendete,
Cum nicicând nu s-a
văzut,
Țara-i plină de vedete,
Și cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca proștii,
Și cu asta ce-am făcut?
“Nimic nou sub soare”
Nimic nu-i întâmplător în lume.
Orice asemănare între cele de mai sus,
scrise de regretatul artist român, în urmă cu 65 de ani, și zilele
pe care le trăim azi, noi românii,
nu-i deloc întâmplătoare.
Asta-i soarta noastră,
frați români!
Într-unul din spectacolele sale,
satirizând fărădelegile hoardelor
bolșevice, între care
obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii
în plină
stradă, ziua în amiaza mare,
somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul: a introdus următorul monolog.
Rău era cu “der, die,
das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la
Don
Davai ceas, davai
palton
Davai ceas, davai moșie
Harașo tovărășie!
După mai multe reprezentații a fost arestat,
amenințat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa.
În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu
imens, cu mânecile pardesiului căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au
aplaudat frenetic la apariție,
deși actorul
nu a scos niciun cuvânt. Apoi și-a descheiat
pardesiul, scoțând la iveală un ceas cu pendulă! A spus
doar: “El tic, eu tac, el tic, eu
tac”.
Două zile mai târziu, marele
actor era mort.
În primul război mondial Constantin Tănase a
fost pe front. După terminarea războiului a rămas la teatru din Iași. La 40 de
ani revine in Bucuresti ți contruiește celebrul teatru “Cărăbus. A construit
cladirea cu un arhitect Algi Van Saanen, in configuratia unui carabus.
Vara torida. Anul
1912. Tanase face inaugurarea Teatrului “Carăbus”.
Se căsătorește cu
Virginia Tănase.
Spectacolele jucate la
Teatrul “Carăbus”. erau de mare calitate. Temele preferate ale celebrului actor
erau lupta pentru putere a partidelor de guvernământ, monstruoasa coaliție și
lupta pentru un os mai mare. Teatrul lui Tănase de Revistă are un success
uriaș. În 1934 pleacă la Berlin și face filmul
“Visul lui Tănase”, care are mare succes, in 1934. În revista Cărăbuș Express o
lansează pe Maria Tănase. Tănase sărbătorit la 55 de ani cu surle și fanfare. N.
Titulescu este printre invitați și alte mari personalități ale timpului.
Pe 23 decembrie 1937,
în sala Eforiei, are loc premiera comediei “Pofta bună la Cărăbuș”, cand
izbucnește un puternic incendiu care distruge sala. Nu se sperie și începe
reconstrucția “de a doua zi”, cum se spune.
Pe 14 ianuarie 1938,
sala e în picioare. În iunie scoate un spectacol cu accente satirice împotriva
lui Mussollini și Hitler – “De lemn Tănase”.
În 1939 face un lung
turneu în orient: Istanbul, Alexandria, Cairo, Beirut, Tel Aviv. Are un succes
nebun. Se impune cuplul Stroe și Vasilache, care face furori.
În 1940 contactează o
boală foarte gravă și nu mai poate pleca. Se luptă cu boala și se reîntoarce cu
mare curaj pe scenă. Avea doar 60 de ani. Revenirea sa coincide cu regimul
dictatorial-legionar Antonescu, care interzice cupletele satirice vehemente,
sarcastice, despre politica vremii. Constantin Tănase nu se oprește și critică,
admonestează guvernul, politica internă și externă, corupția, lipsa de
patriotism.
Razboiul obligă
închiderea porților Teatrului “Cărăbuș”. După 23 august 1944, clădirea “Cărăbuș” a fost
bombardată. Joacă la circ și chiar numește piesa “Circ la Tănase”.
În 1945, boala sa
devine extrem de gravă, și-n 29 august moare. Acum odihnește la Cimitirul Bellu.
A fost un om mare. Cu simțul responsabilității. Mare cetățean. Vedetă uriașă.
Curajos, inteligent, puternic. Din păcate, asemenea oameni se nasc greu. Să
nu-l uităm!
Cuplet Ai, n-ai, dai!
Grea e viața, măi, bădie,
Pretutindeni sărăcie,
Birurile se țin scai
Ai... N-ai... Dai!
Bietul român ca un câine
Fuge, fuge dup-o pâine.
Vai de mama lui de
trai.
Ai... N-ai... Dai!
Noi pârliții ducem
grosul
Tot pe noi cade
ponosul
Și plătim ca niște
frai
Ai... N-ai... Dai!
Tot noi
ducem statu-n șale
Fiindcă ăia cu parale
Cum se-ntâmplă vezi
matale
Ai... N-ai... Dai!!!
Doamne sfinte cel de sus (fragment)
Toate, toate le-am
redus.
Am redus băuturica
Am redus și mâncărica
Am redus, redus din
gros
De-a ajuns pielea pe
os.
Mă usuc și mă usuc
Nu mai știu ce să
reduc
Am redus de tot tutunul
Am redus pan’ și săpunul
Când vad oala cu
smântană
Mestec câte-o
săptămână
N-am băut cafea cu
lapte
De la 1907
Când văd puiul la
frigare
Nici nu știu că-i de
mâncare
Mestec ca un apucat
Ce tot mesteci, mai,
bărbate?
Mestec, fă, și înghit
adânc,
Să nu uit ca să mănânc.
Sursa: jurnalul.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu