Sacoșul Mare riscă să piardă o investiție de un milion cincisute de mii de euro
Incredibil! Dar adevărat! O investiție cu bani
europeni de circa un milion și jumătate de euro poate fi pierdută pentru
săcoșeni. Michael Herman, cetățean german, și-a înregistrat o societate în
România și a cerut Consiliului Local Darova concesionarea unui teren în
apropiere de vechea fabrică de îmbuteliat ape minerale. În loc să se bucure de
intenția construiri unei fabrici, consilierii săcoșeni, aleși în iunie 2012,
s-au opus în bloc.
Cercetând mai îndeaproape activitatea acestor
consilieri, deși au o singură întâlnire pe lună, ultima joi, nu au reușit să
fie toți cei 11 consilieri împreună la o ședință din august 2014 și până în
prezent. Nu mai vorbim de comisii, care trebuie să se întâlnească între
ședințe.
Apele Minerale din România aparțin Societății
Naționale ale Apelor Minerale din România și potrivit legii doar această
instituție poate da aprobarea pentru construirea unei fabrici de ape minerale.
La sfârșitul lunii august Michael Herman a făcut
o solicitare către Consiliul Local al comunei Darova, la care a anexat
aprobarea de la Societatea Națională a Apelor Minerale din România. Până în
prima săptămână a lunii decembrie Consiliul Local Darova a tot amânat
întâlnirea și ne având o majoritate simplă, de 50% plus 1, nu s-au putut
discuta nici cererea lui Michael Herman și nici treburile importante ale
comunei, cum ar fi bugetul pe 2015.
Concret, consilierii din Sacoșu Mare s-au opus
investiției și motivele invocate de unii dintre ei sunt penale.
Am asistat la o ședință și am rămas surprins de
atmosfera de birt. Țipetele, contrările și vorbele grele arată că Sacoșul Mare
nu și-a ales prea bine consilierii. Nu toți au depășit bunul simț, doar câțiva,
mari propietari de terenuri, de peste 200 de hectare și alții... Despre ei altă
dată.
În conformitate cu Legea Transparanței 544/2001
cu modificările și adăugirile ulterioare, Consiliul Local al comunei Darova era
obligat să dea un răspuns în 30 de zile, răspuns care nu a fost dat nici acum
după șase luni. Consilierii din Sacoșu Mare nu au vrut să voteze nici bugetul,
deși știau că prin acest refuz încalcă legea și pot fi cercetați pentru ABUZ.
Mai mult, după și-au manifestat intenția de a nu
fi de acord cu construcția unei fabrici și cu locuri de muncă pentru săcoșeni
au dezinformat sătenii din Sacoșu Mare că Herman vrea să ia pășunea din Biled.
Câțiva consilieri s-au adunat la un consilier acasă și au făcut un plan. La
acest plan a asistat și paznicul de la Aqua Vital, cercetat penal pentru furtul
obiectelor personale ale lui Ioan Herman. Pe urmă poștașul a dus dezinformările
din casă în casă, pentru a crea un curent potrivnic investiției.
De altfel am mari semne de întrebare, la câțiva
consilieri și am să cer Agenției Naționale de Integritate să declare dacă
funcția de poștaș la o Societate Națională de stat este compatibilă cu funcția
de consilier local. Nu este corect ca prin munca lui de poștaș să ducă lumea în
eroare și în plus comportamentul lui din Consiliul Local este de tot
râsul.
La aceeași ședință, în fața unor martori poștașul
a declarat că se opune investiției fiindcă el vrea să facă o investiție acolo.
Și această delcarație se încadrează la o infracțiune.
Și mai există și o altă idee. Dacă un grup de
oameni se asociază la o infracțiune se numește grup organizat. Ce spuneți de
asta? Oricum la adresa unor consilieri din Sacoșu Mare s-au făcut mai multe
plângeri penale pentru abuz în serviciu. Și vă vom ține la curent cu năzbâtiile
acestora, cu încăpățânarea de a vota împotriva săcoșenilor, deși au fost aleși
de aceștia ca să-i reprezinte.
Așa că săcoșeni gândiți-vă bine la următoarele
alegeri și nu mai permiteți să fiți manipulați de niște șmecherași, care după
ce au fost aleși au uitat de voi și de interesele satului Sacoșu Mare.
Nicolae Toma, pentru săcoșeni Nicu Jiugariu
N.T. - Fac un apel la toți săcoșenii, care au
fost nedreptățiți, să mă contacteze pentru a aduce în atenția tuturor despre
neregulile din sat.
Izvorul Sfântul Petru, din Sacoşu Mare, a revenit
firmei SC Herman Aquamin Miwi SRL
După 11 ani de procese (primul pe rol fiind cel din
27 mai 2003), Izvorul Sfântul Petru, din Sacoşu Mare, comuna Darova, a revenit
firmei SC Herman Aquamin Miwi SRL, care a realizat în localitate prima
investiţie în ceea ce priveşte îmbutelierea apei minerale.
Evenimentul a avut chiar de sărbătoarea Sfinţilor
Petru şi Pavel din acest an.
Actualitatea a mai scris despre cazul lui Ioan
Herman, proprietarul fabricii de la Sacoşu Mare, care a fost victima unor
tranzacţii financiare dubioase, prin care a pierdut atât imobilul din Lugoj, de
pe strada Memorandului, situat chiar în faţa clădirii Enel, cât şi staţia de
îmbuteliere a apei minerale de la Sacoşu Mare.
Deşi a redobândit proprietatea asupra acestei
firme, prin sentinţa din 28 decembrie 2006, rămasă definitivă şi irevocabilă,
nu a putut intra în posesia acesteia din cauză aceasta a fost revândută unei
alte firme, ţinută artificial în insolvenţă încă din 2005, deşi datoriile
acesteia sunt inexistente.
Din cauza proceselor interminabile din judeţ,
Ioan Herman a cerut strămutarea proceselor la Constanţa, fără să realizeze că
şi instanţa de acolo este tot românească. Dar cum nu s-a dat niciodată bătut,
Ioan Herman luptă în continuare cu justiţia noastră „originală”, pentru a-şi
recupera toate proprietăţile de care a fost deposedat pe nedrept.
În prezent, demersurile sale către CEDO sunt în
curs de desfăşurare.
În ceea ce priveşte apa minerală a Izvorului
Sfântul Petru, din Sacoşu Mare, Societatea Naţională a Apelor Minerale SA îşi
dă acordul, prin adresa nr. 5242, din 30 iunie 2014, de a pune la dispoziţia
firmei SC Herman Aquamin Miwi SRL substanţa minerală în vederea îmbutelierii.
(Ziarul Actualitatea - http://www.ziarulactualitatea.ro)
Cum s-a furat fabrica de ape minerale de la
Sacoșu Mare
“Apără-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă apăr
singur!”
În România mileniului trei nu mai există cuvântul
IMPOSIBIL. Pe lângă prăbușirea Caritasului și FNI, pe lângă falimentarea
Bancorex-ului și Banckoop-ului, faptul că în apropiere de Lugoj a fost furată o
fabrică de apa minerală pare un lucru banal, sau chiar, în ochii unora, firesc.
Un investitor
Ioan Herman a plecat în 1978 din țară și s-a
stabilit în Germania. După decembrie 1989, cetățeanul german s-a întors în
România cu gândul de a investi în construcția unei fabrici de ape minerale.
Prima intenție a fost localizată în Ivanda, în apropiere de Giulvăz, unde
există un izvor de apă minerală medicinală.
În timpul demersurilor făcute la autorități, Ioan
Herman a aflat despre izvorul de apă minerală de la Sacoșul Mare. Fără glumă,
vitele de la CAP Sacoșul Mare s-au adăpat cu apă minerală, deoarece fântânile
de mare adâncime ajungeau până la izvoare.
Un studiu, făcut pe timpul lui Ceausescu,
demonstrează clar că, la o adâncime de peste 150 m, există un lac subteran,
care se scurge pe valea Cărăstăului spre Buziaș, care, ca altitudine, se află
cu circa 30 - 40 m mai jos.
Licitarea unui CAP
În conformitatea cu legea, toate CAP-urile și-au
scos bunurile imobiliare și mobiliare la licitație. Când CAP Sacoșu Mare și-a
scos zootehnia la licitație, Ioan Herman a câștigat licitația, cumpârand 2.600
mp2, practic întreaga suprafață ocupată de grajdurile cu viței. După cumpărare,
s-a apucat de construcția viitoarei fabrici de apă minerală, pe care a numit-o
Aquamin.
Pentru punerea în funcție a acestei fabrici, Ioan
Herman a adus din străinătate două linii de îmbuteliere și alte utilaje
necesare, pentru a conferi apei minerale calitatea pretinsă de cei care dădeau
licența de funcționare.
Această afacere a mers foarte bine până prin 2000
și a rămas, în istoria economică a României, ca primul SRL care a produs apă
minerală și prima fabrică construită de la zero, pe un teren care înainte era
ocupat de vite.
Trei prieteni, viitori dusmani
Zicala: "Ferește-mă Doamne de prieteni, că
de dușmani mă apăr singur!" este valabilă și în acest caz. Ioan Herman s-a
împrietenit în Germania cu Gabriel Timiș, pe care l-a ajutat ca pe propriul său
copil. Prin intermediul lui Gabriel Timiș, l-a cunoscut pe Nonus Ungureanu,
subcomisar (n.a. – în acest moment comisar șef) în Poliția municipiului
Timișoara, unde a fost șeful Serviciului de Investigații Criminale.
Faptul că cei doi sunt implicați în pierderea
fabricii de apă minerala Aquamin, demonstrează calitatea celor trei actuali
patroni ai fabricii luate ilegal: Gabriel Timiș și Vasile Cornea, secondați din
aproape de Nonus Ungureanu, care este văzut săptămânal în Sacoșu Mare, unde își
urmărește foarte atent investiția.
Înscenarea unui șantaj
Iată ce ne-a declarat Ioan Herman: "Primul
semn că sunt lucrat pe la spate l-am avut în anul 2000, când Nonus Ungureanu
mi-a înscenat un șantaj. În urma acestei înscenări am foct închis trei luni.
Faptul că mi-am cerut banii înapoi, a fost înterpretat ca amenințare și șantaj.
Încă de atunci, cei trei și-au propus să-mi ia fabrica.
În 2003, Banckoop a intrat în procedură de
faliment, iar firma mea avea o datorie în acel moment de 20.000.000 lei vechi.
În cârdășie cu funcționarii băncii și cu lichidatorul băncii, mi-au ridicat
artifical dobânda, cerându-mi să plătesc 60 de milioane lei vechi.
Cu toate că banca era obligată să țină evidența
împrumuturilor și a dobânzilor, aceasta nu o avea, iar suma a fost stabilită
arbitrar, pentru a se putea pune mâna pe fabrică".
Acuzațiile lui Ioan Herman
În întâmpinarea depusă la Tribunalul Timiș, în
dosarul nr.53/S/2003, Ioan Herman aduce acuzații lichidatorului S.C. Ferm
Consult S.A., respectiv lui Petru Prohorov și Ligiei Stanescu.
Iată ce scrie Ioan Herman în această întâmpinare:
"Vă rog să țineți cont că numitul Petru Prohorov are influențe asupra
magistraților de la instanțele de pe raza Curții de Apel Timișoara, fiind
căsătorit cu un magistrat de la Curtea de Apel Timișoara...". În iunie
2005, Ioan Herman face o plângere penală, cităm: "Împotriva făptuitorilor
Petru Prohorov, reprezentant al S.C. Ferm Consult S.A., cu sediul în Timișoara,
str. H. Berthelot, nr.3, numită lichidator judiciar în dos. 53/S/2003...".
Acest demers făcut de Ioan Herman se bazează pe
încălcările legii făcute de firma lichidatoare, cităm: "lichidatorul
admite la masa creditorilor o creanță care nu îndeplinește niciuna din
condițiile prevăzute de legea 64/1995, creând astfel o datorie inexistentă,
pentru acoperirea căreia urmează să procedeze la vânzarea activelor sale."
Lichidatorul a dat fabrica pe mana lui Gabriel Timiș, Vasile Cornea și Nonus
Ungureanu.
Bunuri luate cu japca
Ioan Herman ne-a declarat: "Când m-am dus la
Sacoșu Mare, foștii mei amici, deveniți ilegal proprietari, nu m-au lăsat nici
să ma apropii de fabrică. Nu au permis să-mi
iau nici măcar lucrurile personale. Ba mai mult, m-au amenințat cu tot
ce este mai rău pentru mine și familia mea.
Am plecat și am început toate demersurile legale,
pentru a-mi recupera fabrica furată de cei trei, cu ajutorul firmei
lichidatoare". Cei trei investitori s-au dovedit cam subțiri la
lichidități, au trecut la vânzarea la fier vechi a celor două linii de
îmbuteliere și a întregului parc auto.
Pentru a pune în funcțiune fabrica au cumpărat o
linie de îmbuteliere veche, de proveniență românească și actualmente produc apa
minerală, de o calitate discutabila. (n.a. – din 2004 firma Aquavital, a celor
trei hoți de fabric, nu mai produce nimic).
Dreptatea bate la ușă
După ce a bătut pe la ușile tribunalelor, ultima
sentință civilă a Judecătoriei Lugoj, sub nr. 1019, data în sedința publică din
27 martie 2006, clarifică situația luării ilegale a fabricii și în plus dă o
rază de speranță lui Ioan Herman.
Cităm din această sentință: "[...]anulează
toate actele de executare silită efectuate de întinata creditoare Banckoop prin
lichidatorii [...] repune părțile în situația anterioară executării silite
anulate și restabilește situația anterioară executării în sensul că dispune
radierea dreptului de proprietate al lui Cornea Vasile din CF 3076 nr.
1735/2430/1/2-Sacoșu Mare, asupra construcțiilor și reîntabularea dreptului de
proprietate al SC Herman Aquamin Impex S.R.L. Lugoj asupra
construcțiilor".
Sursa: http://www.ziarulactualitatea.ro, hotnews.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu