Cum se transformă Democraţia în dictatură (IV) A renunţat populaţia Europei de bună voie la secole de democraţie?



Pentru Cartelul Petrolului şi Medicamentelor, „Bruxelles UE” este o simplă bază operativă, de la care intenţionează să cucerească lumea folosind forţa politică, economică şi – la nevoie – militară. În vederea atingerii acestui scop, Cartelul încearcă să exporte structura nedemocratică a Bruxelles UE în alte zone ale lumii. Uniunea Africană se modelează deja după „Bruxelles UE” inclusiv o „Comisie UA”!

Acţionarii politici ai Cartelului prezintă în mod înşelător „Bruxelles UE” ca fiind un model al democraţiei secolului 21 şi păcii. Din simpla dimensiune a acestei campanii globale, popoarele lumii vor avea impresia că „Bruxelles UE” a fost aprobat în alegeri democratice de către popoarele Europei şi că acest organism politic reflectă voinţa acestora.

Dar nimic nu este mai departe de adevăr. Faptele reale pun o lumină caracteristică asupra naturii nedemocratice a „Bruxelles UE” – un semnal de alarmă adresat lumii:

• Singura ţară în care i s-a permis poporului să voteze pentru „Tratatul de la Lisabona” – actul care a stat la baza constituirii „Bruxelles UE” – a fost Irlanda, a cărei populaţie reprezintă mai puţin de 1% (!) din întreaga populaţie a Europei. Şi chiar şi acest vot a fost rezultatul batjocoririi democraţiei: în iunie 2008 populaţia Irlandei a respins structura „Bruxelles UE” printr-un răsunător „NU”. Dar acţionarii politici ai Cartelului de la Bruxelles au decis să ignore acest vot. Ei au mituit guvernul irlandez cu scopul de a organiza un al doilea referendum şi l-au constrâns să voteze „DA” cu o ameţitoare sumă de bani  canalizată de la acţionarii Cartelului, către Dublin.

• Peste 99% din populaţia Europei – care numără peste 500 milioane oameni – nu a avut dreptul de a vota democratic într-un referendum pentru „Tratatul de la Lisabona”.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cea mai mică bibliotecă din lume

Să ne cunoaştem istoria: Ce rol aveau BRĂŢĂRILE DACICE?

Impostorii lugojeni ai lui George Costin, înfiltraţi printre revoluţionari (II)