Fedra - plăsmuirile unei femei trecută prin viaţă –

(1)

E toamnă

Mereu o toamnă lungă

Şi trăiesc parcă într-un vis

Iar toate visele mele de până acum

Mi-au arătat că trăiau iarăşi în mine

Zvâcnirea tinereţii hrănind

Vinul curge pe pământ

Şi mirosul lui limfatic

Îmi zguduie raţiunea

Palmele bărbaţilor care au vrut să mă atingă

Înfloresc în formă de inimă

Până şi picioarele lor scânteietoare de încântare

Era odată când mă mulţumeam cu lumina lor palidă

Iar eu plutesc chemând cuvinte  acum uitate

Şi nu ştiu de ce mi se par că le-am trăit vreodată

(2)

Înmărmurită privesc umbra ta

Prelinsă peste carnea mea încinsă

Iar tăcerea lâncedă se cască ademenitoare

Voiam să-mi spui cuvinte

Fără a le mai putea rosti

Cuvinte pipăite cu limba sorbind

Din strălucirea unei stele târzii

Vino şi dă-mi sânge

Şi îţi voi da în schimb lapte cât vei dori

(3)

Peste privirea mea apăsarea lasă

Umbre pământii neînţelese porniri

Nu te sfii şi aşează-ţi mâna

Peste sânul meu dornic de atingeri divine

Stau singură cu florile iar pisicile

Prietenele mele de fiecare zi

Vorbesc cu frunzele de pe balcon

În timp ce gânduri neruşinate primitive

Îmi acoperă pleoapa grea de grele energii

(4)

Ce poate fi mai frumos decât o dimineaţă

În care să te trezeşti curată şi iubită

Să-ţi priveşti palmele şi să vezi oglindită

Dorinţa explodând

În faţa oglinzii goală cu formă de amforă

Să faci abstracţie de forme şi de culoare

Încă să mai visezi iubirea eternă şi sălbatică

Să te gândeşti că undeva departe

Există un el numai al meu

Iar el la fel mă caută cu disperare

Până la moarte

(5)

Parcă simt apăsarea clipelor nebune

Şoaptele iubiţilor le aud în fiecare adiere de vânt

Şi le repet pe nerăsuflate

Cât de mult înseamnă să dăruieşti cuvântul cel bun

Şi nimeni nu mai poate opri

Dulceaţa iubirilor târzii

Vreau să mai simt cum vorbele tale

Îşi scutură petalele în zbor de licurici

Albele fantasme devorează suspine

Uneori transfigurate-n plâns

Uitarea ce zbate cuprinsă de o firească spaimă

A unui trist prăbuşit în inima mea

Mereu dornică de cald sânge

(6)

Când îţi deschideam uşa în nopţile nestinse

Intra adierea unui vânt ca un fior ascuns

Îmi spuneai nimicuri şi-n ochii tăi mă dezbrăcam întâi

Apoi de haine şi de gânduri

Cu sânii mei te atingeam şi îţi plăcea

Cum prelungeam aşteptarea cea năvalnică

Iar ochii tăi trădau nerăbdarea

Şi mă vedeam aşa cum eram

Goală plutind prin ochii tăi de diamant

Strigând de plăcere

Dar şi de gândul că încă nu m-ai atins

Dar m-ai dorit încă de la început

(7)

Uneori îmi priveai ca un prădător sânii şi coapsele

Murmurai cuvinte neînţelese şi nu-ţi mai dezlipeai ochii

Spuneai altceva decât voiai să spui

Voiai să fii nepăsător de şi tremurai de chemarea cărnii

Iar pielea ta mă înnebunea de sete

Nu se poate trăi aşteptând nechematul

Iar dreptul la iubire îl am în orice zi

Iar eu te aştept să te trezeşti chiar dacă

Aş mai trăi o clipă după trezirea ta

(8)

Când eram departe parcă era o altă lume

Îmi miroseam palmele cuprinse de flăcări în fiecare zi

Închideam ochii şi te vedeam alături

În timp ce umbra ta mă cuprindea toată

Îmi venea să zbor de dorinţă aprinsă

Vedeam flori şi gândul meu fugea la tine

Pe ce puneam mâna îmi arăta ochii tăi învăluitori

Mă priveam în oglindă sau când mă spălam

De fapt te spălam pe tine

(9)

Nu mai ştiu ce să mă fac cu timpul

Ce roade neîncetat din trupul meu

Nesătulă de viaţă şi de mângîierea trupului meu neostenit

Câteodată mă amestec în mijlocul cuvintelor

De dragoste precum luna printre nori

Şi când urlu de plăcere mă cufund parcă

Într-un ocean stelar neînţeles

Plăcerea şi chemarea mă-ndeamnă să trăiesc intens

Nu există mare fără clocot şi iubire fără vină

În zadar te chem să-mi stingi pornirea

Regret că tu crezi că e prea târziu

(10)

Niciodată nu m-am opus chemării către tine

Nu m-am putut împotrivi în zadar mă chinuiam

E ceva peste fire e ca şi cum ai saliva de foame necontenit

Vrei şi iar vrei instinctul te condamnă

Te obligă să te dai înfrânt

Plăcerea abandonului ca un miracol

Visezi şi plângi aşteptând să vină

Cel care crede că te va iubi murind

Nicolae TOMA