Postări

Se afișează postări din decembrie 5, 2015

Despre Gabriel Liiceanu: Ce tristă (dar dreaptă) ironie a numelui său predestinat: LICHEA-nu!

Imagine
Gabriel Liiceanu sau plagiatul ca omor ritual Să furi idei din cărţi străine este un plagiat, dar să furi idei din manuscrisele Învăţătorului tău – şi să nu mărturiseşti – este un adevărat paricid. Din nefericire, în cultura noastră filosofică actuală a coborât un soi de fudulie luciferică, un diabolic orgoliu, marcat de toate păcatele intoleranţei manicheiste ale „catharilor” (nu întâmplător, N. Steinhardt i-a botezat definitiv „catharii de la Păltiniş”), subliniind obsesia puristă („purgativă”, după expresia dragă lui Gabriel Liiceanu – G.L. – ) a unei secte filosofice apatride, agresiv universalitate, potrivnică faţă de tot ce este românesc. Între aceştia, desigur, cel mai violent nestăpânit este G.L. (Gabriel Liiceanu), cel care până la Humanitas (nume de asemenea luat de la o colecţie de prestigiu a editurii Junimea din Iaşi!), nu a reuşit să se instaleze în nici unul din compartimentele culturale: învăţământ, cercetare, etc. Ceea ce îl caracterizează funciar pe G.L. este