Linşajul politic al lui Adrian Năstase. Cu LEGEA pe Lege călcând


Adrian Năstase are dreptul să fie LIBER

Nu sunt singurul jurnalist care crede că fostul premier Adrian Năstase este un deţinut politic. Şi pentru că eu cred acest lucru nu îmi pasă de reacţiile pe care cei mulţi şi manipulaţi le vor avea faţă de ceea ce cred eu. Lui Adrian Năstase i s-a făcut o mare nedreptate şi faptul că Societatea Civilă tace demonstrează clar că Justiţia din România a trecut baricada de partea injustiţiei şi în acest moment este clar că magistraţii nu mai sunt capabili să ne ofere o justiţie independentă. Cel mai important lucru, Adrian Năstase avea dreptul la un proces corect, la o procedură legală, iar faptul că majoritatea se bucură că Năstase este închis pe nedrept nu demonstrează decât un singur lucru: poporul român este manipulat într-o direcţie greşită.
După intenţia de sinucidere, care a fost „prelucrată” în cel mai scârbos model de mitocănie de jurnaliştii aserviţi guvernatorului Traian Băsescu, Adrian Năstase a acceptat încarcerarea şi a continuat să scrie pe blogul său, a lăsat frustările deoparte şi a scris şi o lucrare ştiinţifică.
Săptămâna trecută  Comisia de eliberări condiţionate de la Penitenciarul Jilava a constatat că s-a împlinit termenul de o treime din pedeapsă în care ar putea fi eliberat fostul premier şi a dat aviz favorabil.  Porcedura prevede ca ultimul cuvânt să-l aibă judecătorul. Termenul a fost stabilit în februarie şi Adrian Năstase a cerut să fie judecată cererea lui zilele acestea.   Dar judecătorul a refuzat o eliberare mai rapidă. Acest fapt demonstrează că nici în ultimul ceas magistraţii nu s-au trezit la realitate şi nu înşeleg că Adrian Năstase merită să fie liber!
Atenţie! Toţi românii de bună credinţă, daţi-vă mâna şi uniţi-vă împotriva magistraţilor care nu respectă LEGEA. Aceşti magistraţi trăiesc de pe urma taxelor plătite de noi şi merităm măcar atât: vrem ca magistraţi să respecte LEGEA şi vrem să plătească dacă încalcă LEGEA.
Să nu uităm niciodată: Nimeni nu e mai presus de LEGE.

Magistraţii sunt complici lui Traian Băsescu

Orice ar spune analiștii politici scoși pe bandă rulantă, orice ar crede cei mulți și manipulați, orice ar „lătra” ziariştii colonei şi „pupangii” de funduri PDL-iste şi prezidenţiale, când fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat, justiţia din România a devenit injustiţie. Magistraţii care au dat sentinţa au devenit complicii guvernatorului şi infractorului Traian Băsescu. Dosarele penale ale guvernatorului Traian Băsescu şi dovezile colaborării cu Securitatea au fost ascunse, iar maşinăria DNA a înscenat cel mai odios dosar, care a adus multă mâhnire în familia lui Adrian Năstase şi în rândul PSD-ului. Marea majoritate dintre noi, manipulată, s-au bucurat de parcă cel mai mare duşman al României a fost arestat. Televiziunile aservite guvernatorului Traian Băsescu au „lătrat” la lună numai minciuni, iar CNA i-a protejat şi nici măcar nu le-a dat un advertisment.

Justiţia nu este independentă în România

Eu consider că de eşecul guvernărilor de după 1989 este vinovată în primul rând Justiţia şi apoi politicienii. Dacă Puterea Judecătorească şi-ar fi luat în serios menirea pe care o are într-o democraţie europeană ar fi luat măsuri şi în spiritul legii şi al constituţiei, în spiritul legilor europene şi ar fi sancţionat orice abatere de la lege, neţinând cont de locul pe care fiecare român îl ocupă în societate.
Dar cum să poată face justiţie nişte moşnegi îndoctrinaţi pe vremea lui Ceauşescu, dar cum să poată face Justiţie magistraţi educaţi de fostele cadre ale lui Ceauşescu, dar cum să poată face justiţie magistraţi intraţi în sistem pe pile şi relaţii, dar cum să facă Justiţie Danileţ de la CSM care atacă dur presa pe facebook...

Cel mai bun Guvern

Analizând la rece, din toate guvernele de după 1989, guvernul condus de premierul Adrian Năstase a fost cel mai eficient. Mai precis spus a a vut cele mai mici derapaje.
Pe timpul mandatului 2000 – 2004 s-au pus bazele unui stat modern, fapt ce a grăbit aderarea la UE cu doi ani. Deşi era programată aderarea României la UE în 2009, pentru că Guvernul Năstase a respectat toate cerinţele acestui organism european, aderarea s-a produs în 2007. Şi este greşit să atribuim acest merit guvernului liberal, condus de motociclistul Tăriceanu, deoarece şi acest guvern a avut sprijin parlamentar PSD.
La alegerile prezidenţiale din 2004 s-au spus cuvinte dure şi dintr-o parte şi din cealaltă. Dar nimeni din cei care au fost manipulaţi atunci nu s-au gândit că Traian Băsescu nu uită şi nu iartă. Şi ce e mai important nimeni nu s-a gândit că acesta are un plan prin care va acapara pârghiile justiţiei. Despre batjocura de la Curtea Constituţională, condusă de un pensionar chior, într-un alt articol.
Un procuror slugarnic a fost numit şef la DNA
Fostul şef al DNA, Daniel Morar, a fost numit de fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei în 2005 şi sub conducerea lui procurorii au instrumentat mai multe dosare privindu-l pe Adrian Năstase. Îndârjirea cu care s-a făcut cercetarea a dus chiar la încălcarea procedurilor legale. Din rechizitoriu se vede clar că exista o indicaţie: cu orice mijloace Adrian Năstase trebuie să meargă la Puşcărie, iar judecătorii care se cred deasupra legilor au făcut jocul procurorilor şi au devenit complici la o mascaradă judiciară. Pe mine, ca cetăţean român, mă sperie faptul că un magistrat, plătit şi din banii mei, poate într-o bună zi să-mi distrugă viaţa fiindcă am fluierat în biserică. Mă sperie faptul că dacă o personalitate politică, cel mai bun premier pe care l-a avut România în ultimii 23 de ani a fost băgat pe nedrept la puşcărie, pe mine o „biată frunză” ar fi în stare să mă şi împuşte. Dar să lăsăm teoriile şi să prezentăm aberaţiile din dosarul în care fostul premier a fost condamnat.


Acuzaţii inventate

Acuzaţiile inventate iniţial de DNA au fost dovedite ca fiind lipsite de temei, aşa că procurorii au inventat o nouă poveste …
19 iunie 2006. Adrian Năstase a înaintat o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii, în care arată că nu fusese informat despre nici o investigaţie judiciară deschisă împotriva lui; că aflase despre aceasta din presă, care se presupunea ca avusese acces la “surse judiciare”; şi cerea sa fie investigată această campanie bine orchestrată şi premeditată de dezinformare a publicului cu privire la acţiunile sale, campanie condusă de “sursele judiciare” care scurgeau către presă informaţii false despre el, în mod deliberat.Plângerea nu a primit niciodată raspuns.
Procuror în timpul cercetări, judecător în timpul judecării
Un funcţionar superior din subordinea şefului DNA, însărcinat cu punerea sub acuzare a lui Adrian Năstase, este numit judecător la Curtea Supremă şi e însărcinat cu judecarea aceluiaşi caz Năstase, la instrumentarea căruia contribuise în fosta sa poziţie.  November 18, 2010. Ioana Bogdan, este numită judecător la Curtea Supremă. Ea era consilier al şefului DNA Daniel Morar, omul direct responsabil pentru toate investigaţiile şi acuzaţiile false din dosarele construite împotriva lui Adrian Năstase. Asociaţia Magistraţilor din România a contestat numirea ei, de vreme ce Bogdan nu era calificată pentru poziţia de la Curtea Supremă, deoarece nu prezidase anterior nici un caz adus în faţa Curţii de Apel, iar pentru un lung număr de ani nu activase ca judecător. Dar plângerea AMR a fost total ignorată !!!
13 ianuarie 2011. Într-o mişcare fără precedent în Europa democrată,Ioana Bogdan care fusese până de curând un membru al echipei de procurori angajate în construirea dosarului împotriva lui Năstase, ajunge să fie desemnată să înlocuiască unul dintre judecătorii care prezidau şedinţele de judecată în dosarul Năstase, la Curtea Supremă !!! Acuzarea avea acum un reprezentant cu adevărat loial ei în completul de judecători care judecau cazul Năstase. În acest mod, Morar a preluat puterea atât în biroul acuzării, cât şi în cel al judecăţii, despre care se presupune că ar trebui să fie o instanţă independentă şi obiectivă. Această mişcare explică cu claritate calvarul fără precedent care urma să aibă loc în sala de judecată, prin intermediul judecătorului Ionuţ Matei, în următoarele luni …

Peste 900 de martori mincinoşi

970 de martori ai acuzării, faţă de numai cinci martori ai apărării lui Năstase, au fost acceptaţi de instanţă. Instanţa a fost de acord să audieze 970 de martori ai acuzării,în vreme ce lui Năstase i s-a permis să aducă în instanţă doar cinci martori !!! Numărul de martori ai acuzării, a căror audiere a fost permisă de instanţă, este fără precedent în lumea liberă, şi e de trei ori mai mare decât numărul de martori ai acuzării audiaţi în Procesul de la Nuremberg, îndreptat împotriva conducătorilor nazişti, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În pofida acestui fapt, nici unul dintre cei 970 de martori ai acuzării nu a depus mărturie împotriva lui Năstase, în sensul că nici unul nu a afirmat că ar fi existat vreo legătură între Năstase şi Proiectul Trofeul Calităţii, şi nici nu l-a implicat în vreo altă activitate infracţională.

Unii martori au scris ce a dictat procurul

Procurorii au dictat martorilor conţinutul declaraţiilor lor scrise, şi i-au pus să le semneze. În multe cazuri, procurorii au dictat presupuşilor martori conţinutul declaraţiilor şi i-au pus să le semneze ca şi când le-ar fi aparţinut. Acest fapt este dovedit de numeroasele declaraţii individuale prezentate instanţei de către procurori, care sunt scrise în caligrafii diferite, dar au acelaşi conţinut. Acest fapt a fost confirmat şi în mărturiile orale date de martori, în decursul audierilor din instanţă.
Acuzarea îl reinventează pe Nicolae Ceauşescu
În încercarea lor obsesivă de a-l demoniza şi ridiculiza cu orice preţ pe Adrian Năstase, procurorii au identificat un cetăţean obişnuit, al cărui nume, prin naştere, era “Nicolae Ceauşescu”, care era şi numele mult detestatului conducător comunist al României. Acuzarea a prezentat cu cinism numele acestui domn în deschiderea listei de martori pe care au supus-o aprobării instanţei, împreună cu presupusa sa declaraţie olografă. La scurt timp după aceea, într-un interviu cu presa, cetăţeanul Ceausescu a negat că ar fi scris şi semnat declaraţia prezentată de DNA în numele lui.


Judecătorii Curţii Supreme încalcă Legea

Judecător al Curţii Supreme se supune dorinţelor procurorilor, prin faptul că permite instalarea unei atmosfere de haos procedural în desfăşurarea procesului. Judecătorul la Curtea Supremă Matei a abuzat în mod sistematic de funcţia sa. O astfel de situaţie a fost înregistrată atunci când l-a pedepsit fizic pe unul dintre acuzaţi, Irina Jianu, căreia i-a ordonat să stea în poziţie de drepţi timp de ore întregi, în faţa instanţei! Atunci când a fost întrebat de către avocaţii apărării pe ce temei juridic se bazează atunci când impune astfel de pedepse corporale, judecătorul Matei a replicat: “Nu mă interesează textul de lege”. În vreme ce Curtea Supremă audiază în cursul unei sesiuni de audiere, în medie, în jur de cinci martori, la acest proces norma de audieri per sesiune a început de la 30 de martori, ca să ajungă ulterior la 50 de martori per sesiune. Unele şedinţe ale instanţei aveau loc şi patru-cinci zile consecutiv. Adesea, chiar grefierii instanţei nu aveau timpul fizic necesar pentru a redacta încheierile conţinând deciziile judecătoreşti. Ca urmare, apărarea primea uneori copii ale încheierilor abia în timpul termenului ulterior...  Judecătorul Matei a ignorat în mod sistematic comentariile făcute de către avocaţii apărării cu privire la lipsa timpului necesar pentru a răspunde corespunzător instanţei şi imposibilitatea garantării unui proces echitabil, în situaţia creării premeditate a unui climat ostil. Matei chiar i-a pedepsit pe avocaţii apărării, amendând-i, pentru vina de a se fi plâns şi a fi pus “prea multe întrebări”. Uneori, şedinţele instanţei erau programate la exact aceleaşi date şi ore la care Adrian Năstase era solicitat în faţa altor instanţe, în alte procese intentate împotriva sa, în acest fel fiind privat de dreptul elementar de a fi prezent la audieri în procesul care îl privea direct, ca învinuit.
Experţii care spun adevărul au fost ignoraţi
Instanţa a ignorat faptul că experţii contabili independenţi pe care i-a numit au respins în totalitate afirmaţiile procurorilor referitoare la daunele financiare care ar fi fost suferite de stat, în acest dosar. 18 februarie 2011. Doi experţi contabili independenţi au respins complet pretenţiile financiare emise de acuzare. În timp ce DNA a pretins că paguba provocată bugetului de stat prin derularea Proiectului Trofeul Calităţii ar fi fost de 1,48 milioane Euro, experţii independenţi au afirmat că acestea sunt pretenţii fără acoperire în fapte şi au dovedit fără putinţă de tăgadă faptul că pretinsul prejudiciu adus bugetului de stat era in valoare de ZERO lei. Experţii contabili independenţi au conchis că toată conduita financiar-contabilă a Inspecţiei pentru Siguranţa în Construcţii, în ce priveşte implicarea acestei instituţii în Proiectul Trofeul Calităţii, a fost în absolută concordanţă cu legea, transparentă şi verificabilă.
Nu există probe
Nici unul dintre martorii şi nici una dintre probele aduse de acuzare în proces nu au făcut legătura între Năstase şi acuzaţiile care i s-au adus. Atunci când o poveste inventată nu prinde, DNA produce o alta. Imediat după 31 mai 2006 şi scurgerea deliberată de informaţii către presă, DNA a realizat că, de fapt, casa lui Năstase, din Strada Zambaccian, exista deja, la momentul la care se desfăşura proiectul Trofeul Calităţii în Construcţii. Prin urmare, acuzaţiile false, referitoare la faptul că fondurile colectate pentru acest proiect ar fi fost folosite pentru finanţarea construcţiei casei lui Năstase nu aveau nici un sens. A fost nevoie de mai bine de doi ani, pentru ca DNA să încerce să construiască o nouă ficţiune în jurul proiectului Trofeul Calităţii în Construcţii, care să susţină primele afirmaţii într-un mod pe care îl sperau mai credibil.


20 iunie 2008. Oficialii DNA îl acuză pe Năstase că ar fi folosit influenţa sa ca lider de partid. pentru a obţine fonduri din proiectul Trofeul Calităţii în Construcţii, din 2004, cu scopul de a le utiliza în folos personal. Procurorii au pretins că:
  1. Proiectul Trofeul ar fi fost folosit pentru finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale a Premierului Năstase, de la a doua jumătate a anului 2004.
  2. Aceste fonduri ar fi fost transferate spre Năstase ca mită, cu scopul de a o menţine în funcţie pe Irina Jianu, care ocupa poziţia de şef al ISC.
  3. În calitate de lider de partid (?!), Adrian Năstase ar fi forţat instituţiile guvernamentale să participe la proiectul Trofeul.
De aici încolo începe o altă ficţiune, în care DNA a insistat să îl pună sub acuzare pe Adrian Năstase, dar NU în calitate de Prim-ministru, ci de lider de partid, cu motivul că ar fi obligat agenţiile guvernamentale să încalce legea, pentru beneficiul lui personal.
Judecătorii recunosc ilegalitatea
Judecătorii care au votat pentru condamnarea lui Năstase, recunosc ei înşişi, în textul sentinţei, că : “nu există nici o probă directă care să îl implice pe acuzat”. O condamnare bazată pe presupuneri de natură teoretică, care nu au fost niciodată dovedite, şi cu toate acestea o condamnare impusă prin presiunea directă exercitată de către DNA şi campania agresivă de dezinformare publică
30 ianuarie 2012. Completul de judecată îl condamnă pe Năstase la doi ani închisoare, cu votul de doi la unu. Unul dintre judecătorii care au votat pentru condamnare a fost Matei, a cărui purtare incalificabilă din timpul şedinţelor de judecată a fost doar parţial descrisă mai sus. Cel de-al doilea judecător care a votat pentru condamnare a fost Bogdan, care fusese numită judecător la Curtea Supremă după ce ocupase poziţia de consilier al echipei de acuzatori ai lui Năstase; numirea ei a avut loc după ce dosarul acuzării fusese încheiat şi transmis instanţei, iar procesul începuse deja.
Năstase trebuie achitat
Părerea celui de-al treilea judecător, conf. univ. Dr. Cristina Rotaru, a fost că Năstase trebuie achitat de toate acuzaţiile aduse. Condamnarea la care s-a ajuns este în contradicţie totală cu ceea ce a fost evident pe parcursul întregului proces: Că nu a existat un singur document, nicio probă şi nici o singură declaraţie, orală sau scrisă, care să arate că ar fi existat vreo legătură între Năstase şi acuzaţiile aduse împotriva lui de către procurori. Că nici unul dintre martorii aduşi de acuzare nu a declarat că Năstase ar fi fost implicat, ar fi intervenit sau şi-ar fi exercitat influenţa în vreun fel în chestiunile legate de Proiectul Trofeul Calităţii.
Nimeni nu ar fi putut descrie mai bine absurditatea acestei condamnări decât chiar judecătorii care au votat în favoarea ei, respectiv Ionut Matei şi Ioana Bogdan, care au scris că:
“…în acest caz nu există nici o probă directă care să incrimineze acuzatul …”
Epilog:
Într-adevăr, chiar şi judecătorii care au votat pentru condamnarea lui Năstase au recunoscut că au făcut-o bazându-se doar pe presupuneri de natură teoretică, care nu au fost dovedite în vreun fel. Această condamnare motivată politic a fost impusă direct de către DNA, prin manipulări şi înşelăciune, atât în afara cât şi în interiorul instanţei de judecată. A fost susţinută de o campanie sistematică de dezinformare, prin scurgerea de scenarii false către public, la instigarea şi organizarea DNA.
Proiectul Calitatea
Faptele şi înregistrările transparente dovedesc cu claritate că…
  1. Proiectul Calitatea în construcţii nu a avut nici o legătură cu PSD şi/sau Năstase, fie înainte, în timpul sau după campania pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004.
  2. Colaborarea comercială dintre Forum Invest şi Eurografica, inclusiv cea pentru proiectul Trofeul calităţii, nu a avut nici o legătură cu faptul că Eurografica era unul dintre furnizorii de materiale tipărite pentru PSD şi alte partide politice, în timpul campaniilor din 2004.
  3. Toate contractele comerciale şi tranzacţiile financiare ale tuturor proiectelor descrise mai sus s-au desfăşurat în conformitate cu legea, au fost plătite în totalitate şi nu au fost folosite vreodată în alt scop decât cel declarat în contractele iniţiale, ordinele de execuţie, facturi sau chitanţe.
  4. Năstase nu a avut nici un fel de legatură cu aceste procese cât se poate de transparente. Atât martorii în proces, cât şi documentele scrise care au fost remise instanţei au dovedit că, în acea perioadă, Năstase era extrem de ocupat, ca prim-ministru, să finalizeze negocierile pentru aderarea României la UE, iar în puţinul timp rămas era ocupat cu deplasările în ţară în cadrul campaniei electorale a PSD.
  5. Acuzaţiile aduse de DNA au fost lipsite de temei şi au fost inventate dovezi false, aşa cum s-a dovedit de numeroase ori în acest caz şi în altele.


Cronica şantajului şi falsului comis de DNA

3, & 6 februarie 2006. Ioan Păun, care era la acel moment consilier economic al României în China, a fost chemat de la post, la sediul DNA din Bucureşti, pentru interogatoriu. După o lungă sesiune de întrebări, Păun a semnat o declaraţie în care a afirmat că nimeni nu i-a cerut, iar el nu a executat cumpărături din China, în beneficiul familiei Năstase.
7 februarie 2006. DNA l-a pus sub acuzare pe Păun pentru că l-ar fi mituit pe Năstase, prin aceea că ar fi făcut cumpărături din China pentru familia Năstase, şi le-ar fi transportat în România sub statut fals. Potrivit acestor acuzaţii, în schimbul acestor servicii, Năstase l-ar fi promovat pe Păun în funcţie. De îndată ce au fost lansate public aceste acuzaţii, Păun şi-a pierdut calitatea de membru al corpului diplomatic şi misiunea sa în China a fost încheiată.
9 martie 2006. În încercarea sa disperată de a-şi recăpăta statutul şi postul diplomatic, Păun a cedat şantajului procurorilor şi şi-a schimbat în totalitate declaraţia iniţială. De această dată, a pretins că între august 2002 şi februarie 2004 ar fi primit de la familia Năstase suma totală de $ 700,000, pentru a cumpăra produse din China şi a le transporta în România sub un statut fals. Tot în acea declaraţie, Păun a spus că nu folosise toţi banii, şi că o parte se mai afla încă în posesia lui.
13 noiembrie 2006. DNA renunţă la toate acuzaţiile împotriva lui Păun.
3 mai 2010. Acuzarea a prezentat instanţei, drept dovada materială a infracţiunii şi corp delict, restul sumei, rămase “necheltuite” – adică $118.650 în bancnote de $100 şi $50 – despre care se spunea că ar fi fost parte a sumei de bani transmise de familia Năstase lui Păun, între august 2002 şi feburarie 2004, pentru cumpărarea de bunuri în China.
28 februarie 2012. Apărătorii lui Năstase prezintă instanţei rezultatul unei simple examinării, realizată chiar prin intermediul paginii de Internet a Trezoreriei SUA, care a dovedit fără putinţă de tăgadă că DNA inventase întreaga poveste. S-a confirmat astfel că 255 de bancnote de câte $100, din totalul de 1.190 de bancnote, care ar fi făcut parte din sumele date lui Păun de către familia Năstase, erau tipărite după intervalul de timp indicat de acuzare că ar fi fost cel al schimbului de bani, respectiv august 2002 – februarie 2004. Concret, 70 de bancnote de câte $100 fuseseră tipărite în SUA, între februarie şi decembrie 2004, iar 185 de câte $100 fuseseră tipărite în SUA, între ianuarie şi decembrie 2005!!!
30 martie 2012.Deşi instanţa l-a achitat pe Năstase de aceste acuzaţii, şi din cauza acestor probe evidente ale falsului DNA, ea s-a abţinut totuşi să facă referire la comportamentul scandalos al DNA, prin aceea că produce probe incriminatorii false cu scopul de a induce astfel în eroare instanţa.
Vor urma dezvăluiri senzaţionale privind modul cum au procedat aceiaşi procurori DNA în Dosarul Zambacian şi Dosarul Mătuşa Tamara.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Super Ofertă: Peste 15.000 de cărţi doar cu 299 lei

În România trăiesc 9 milioane de români la limita sărăciei

O "armată" în rezervă cu ofiţeri făcuţi la "apelul bocancilor"