Linşajul politic al lui Adrian Năstase. Cu LEGEA pe Lege călcând
Adrian Năstase are dreptul să fie LIBER
Nu sunt singurul jurnalist care crede că fostul
premier Adrian Năstase este un deţinut politic. Şi pentru că eu cred acest
lucru nu îmi pasă de reacţiile pe care cei mulţi şi manipulaţi le vor avea faţă
de ceea ce cred eu. Lui Adrian Năstase i s-a făcut o mare nedreptate şi faptul
că Societatea Civilă tace demonstrează clar că Justiţia din România a trecut
baricada de partea injustiţiei şi în acest moment este clar că magistraţii nu
mai sunt capabili să ne ofere o justiţie independentă. Cel mai important lucru,
Adrian Năstase avea dreptul la un proces corect, la o procedură legală, iar
faptul că majoritatea se bucură că Năstase este închis pe nedrept nu
demonstrează decât un singur lucru: poporul român este manipulat într-o
direcţie greşită.
După intenţia de sinucidere, care a fost „prelucrată”
în cel mai scârbos model de mitocănie de jurnaliştii aserviţi guvernatorului
Traian Băsescu, Adrian Năstase a acceptat încarcerarea şi a continuat să scrie
pe blogul său, a lăsat frustările deoparte şi a scris şi o lucrare ştiinţifică.
Săptămâna trecută Comisia de
eliberări condiţionate de la Penitenciarul Jilava a constatat că s-a împlinit
termenul de o treime din pedeapsă în care ar putea fi eliberat fostul premier
şi a dat aviz favorabil. Porcedura
prevede ca ultimul cuvânt să-l aibă judecătorul. Termenul a fost stabilit în
februarie şi Adrian Năstase a cerut să fie judecată cererea lui zilele acestea.
Dar judecătorul a refuzat o eliberare mai rapidă. Acest fapt
demonstrează că nici în ultimul ceas magistraţii nu s-au trezit la realitate şi
nu înşeleg că Adrian Năstase merită să fie liber!
Atenţie! Toţi românii de bună credinţă, daţi-vă mâna şi uniţi-vă împotriva
magistraţilor care nu respectă LEGEA. Aceşti magistraţi trăiesc de pe urma taxelor
plătite de noi şi merităm măcar atât: vrem ca magistraţi să respecte LEGEA şi
vrem să plătească dacă încalcă LEGEA.
Să nu uităm niciodată: Nimeni nu e mai presus de LEGE.
Magistraţii sunt complici lui Traian Băsescu
Orice ar spune analiștii politici scoși pe bandă
rulantă, orice ar crede cei mulți și manipulați, orice ar „lătra” ziariştii
colonei şi „pupangii” de funduri PDL-iste şi prezidenţiale, când fostul premier
Adrian Năstase a fost condamnat, justiţia din România a devenit injustiţie.
Magistraţii care au dat sentinţa au devenit complicii guvernatorului şi
infractorului Traian Băsescu. Dosarele penale ale guvernatorului Traian Băsescu
şi dovezile colaborării cu Securitatea au fost ascunse, iar maşinăria DNA a
înscenat cel mai odios dosar, care a adus multă mâhnire în familia lui Adrian
Năstase şi în rândul PSD-ului. Marea majoritate dintre noi, manipulată, s-au
bucurat de parcă cel mai mare duşman al României a fost arestat. Televiziunile
aservite guvernatorului Traian Băsescu au „lătrat” la lună numai minciuni, iar
CNA i-a protejat şi nici măcar nu le-a dat un advertisment.
Justiţia nu este independentă în România
Eu consider că de eşecul guvernărilor de după 1989
este vinovată în primul rând Justiţia şi apoi politicienii. Dacă Puterea
Judecătorească şi-ar fi luat în serios menirea pe care o are într-o democraţie
europeană ar fi luat măsuri şi în spiritul legii şi al constituţiei, în
spiritul legilor europene şi ar fi sancţionat orice abatere de la lege,
neţinând cont de locul pe care fiecare român îl ocupă în societate.
Dar cum să poată face justiţie nişte moşnegi
îndoctrinaţi pe vremea lui Ceauşescu, dar cum să poată face Justiţie magistraţi
educaţi de fostele cadre ale lui Ceauşescu, dar cum să poată face justiţie
magistraţi intraţi în sistem pe pile şi relaţii, dar cum să facă Justiţie
Danileţ de la CSM care atacă dur presa pe facebook...
Cel mai bun Guvern
Analizând la rece, din toate guvernele de după 1989,
guvernul condus de premierul Adrian Năstase a fost cel mai eficient. Mai precis
spus a a vut cele mai mici derapaje.
Pe timpul mandatului 2000 – 2004 s-au pus bazele
unui stat modern, fapt ce a grăbit aderarea la UE cu doi ani. Deşi era
programată aderarea României la UE în 2009, pentru că Guvernul Năstase a
respectat toate cerinţele acestui organism european, aderarea s-a produs în
2007. Şi este greşit să atribuim acest merit guvernului liberal, condus de
motociclistul Tăriceanu, deoarece şi acest guvern a avut sprijin parlamentar
PSD.
La alegerile prezidenţiale din 2004 s-au spus
cuvinte dure şi dintr-o parte şi din cealaltă. Dar nimeni din cei care au fost
manipulaţi atunci nu s-au gândit că Traian Băsescu nu uită şi nu iartă. Şi ce e
mai important nimeni nu s-a gândit că acesta are un plan prin care va acapara
pârghiile justiţiei. Despre batjocura de la Curtea Constituţională, condusă de
un pensionar chior, într-un alt articol.
Un procuror slugarnic a fost numit şef la DNA
Fostul şef al DNA, Daniel Morar, a fost numit de
fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei în 2005 şi sub conducerea lui
procurorii au instrumentat mai multe dosare privindu-l pe Adrian Năstase.
Îndârjirea cu care s-a făcut cercetarea a dus chiar la încălcarea procedurilor
legale. Din rechizitoriu se vede clar că exista o indicaţie: cu orice mijloace
Adrian Năstase trebuie să meargă la Puşcărie, iar judecătorii care se cred
deasupra legilor au făcut jocul procurorilor şi au devenit complici la o
mascaradă judiciară. Pe mine, ca cetăţean român, mă sperie faptul că un
magistrat, plătit şi din banii mei, poate într-o bună zi să-mi distrugă viaţa
fiindcă am fluierat în biserică. Mă sperie faptul că dacă o personalitate
politică, cel mai bun premier pe care l-a avut România în ultimii 23 de ani a
fost băgat pe nedrept la puşcărie, pe mine o „biată frunză” ar fi în stare să
mă şi împuşte. Dar să lăsăm teoriile şi să prezentăm aberaţiile din dosarul în
care fostul premier a fost condamnat.
Acuzaţii inventate
Acuzaţiile inventate iniţial de DNA au fost dovedite
ca fiind lipsite de temei, aşa că procurorii au inventat o nouă poveste …
19 iunie 2006. Adrian Năstase a
înaintat o plângere la Consiliul Superior al Magistraturii, în care arată că nu
fusese informat despre nici o investigaţie judiciară deschisă împotriva lui; că
aflase despre aceasta din presă, care se presupunea ca avusese acces la “surse
judiciare”; şi cerea sa fie investigată această campanie bine orchestrată şi
premeditată de dezinformare a publicului cu privire la acţiunile sale, campanie
condusă de “sursele judiciare” care scurgeau către presă informaţii false
despre el, în mod deliberat.Plângerea nu a primit niciodată raspuns.
Procuror în timpul cercetări, judecător în timpul
judecării
Un funcţionar superior din subordinea şefului DNA,
însărcinat cu punerea sub acuzare a lui Adrian Năstase, este numit judecător la
Curtea Supremă şi e însărcinat cu judecarea aceluiaşi caz Năstase, la
instrumentarea căruia contribuise în fosta sa poziţie. November 18,
2010. Ioana Bogdan, este numită judecător la Curtea
Supremă. Ea era consilier al şefului DNA Daniel Morar, omul direct responsabil
pentru toate investigaţiile şi acuzaţiile false din dosarele construite
împotriva lui Adrian Năstase. Asociaţia Magistraţilor din România a contestat numirea
ei, de vreme ce Bogdan nu era calificată pentru poziţia de la Curtea Supremă,
deoarece nu prezidase anterior nici un caz adus în faţa Curţii de Apel, iar
pentru un lung număr de ani nu activase ca judecător. Dar plângerea AMR
a fost total ignorată !!!
13 ianuarie 2011. Într-o mişcare
fără precedent în Europa democrată,Ioana Bogdan care fusese
până de curând un membru al echipei de procurori angajate în construirea
dosarului împotriva lui Năstase, ajunge să fie desemnată să înlocuiască unul
dintre judecătorii care prezidau şedinţele de judecată în dosarul
Năstase, la Curtea Supremă !!! Acuzarea avea acum un reprezentant cu
adevărat loial ei în completul de judecători care judecau cazul Năstase. În
acest mod, Morar a preluat puterea atât în biroul acuzării,
cât şi în cel al judecăţii, despre care se presupune că ar trebui să fie o
instanţă independentă şi obiectivă. Această mişcare explică cu claritate
calvarul fără precedent care urma să aibă loc în sala de judecată, prin
intermediul judecătorului Ionuţ Matei, în următoarele luni …
Peste 900 de martori mincinoşi
970 de martori ai acuzării, faţă de numai cinci
martori ai apărării lui Năstase, au fost acceptaţi de instanţă. Instanţa a fost
de acord să audieze 970 de martori ai acuzării,în vreme ce lui
Năstase i s-a permis să aducă în instanţă doar cinci martori !!! Numărul
de martori ai acuzării, a căror audiere a fost permisă de instanţă, este fără
precedent în lumea liberă, şi e de trei ori mai mare decât numărul de martori
ai acuzării audiaţi în Procesul de la Nuremberg, îndreptat împotriva
conducătorilor nazişti, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. În
pofida acestui fapt, nici unul dintre cei 970 de martori ai acuzării nu a depus
mărturie împotriva lui Năstase, în sensul că nici unul nu a afirmat că ar fi
existat vreo legătură între Năstase şi Proiectul Trofeul Calităţii, şi nici nu
l-a implicat în vreo altă activitate infracţională.
Unii martori au scris ce a dictat procurul
Procurorii au dictat martorilor conţinutul
declaraţiilor lor scrise, şi i-au pus să le semneze. În multe cazuri,
procurorii au dictat presupuşilor martori conţinutul declaraţiilor şi i-au pus
să le semneze ca şi când le-ar fi aparţinut. Acest fapt este dovedit de
numeroasele declaraţii individuale prezentate instanţei de către procurori,
care sunt scrise în caligrafii diferite, dar au acelaşi conţinut. Acest fapt a
fost confirmat şi în mărturiile orale date de martori, în decursul audierilor
din instanţă.
Acuzarea îl reinventează pe Nicolae Ceauşescu
În încercarea lor obsesivă de a-l demoniza şi ridiculiza cu
orice preţ pe Adrian Năstase, procurorii au identificat un cetăţean obişnuit,
al cărui nume, prin naştere, era “Nicolae Ceauşescu”, care era
şi numele mult detestatului conducător comunist al României. Acuzarea a
prezentat cu cinism numele acestui domn în deschiderea listei de martori pe
care au supus-o aprobării instanţei, împreună cu presupusa sa declaraţie
olografă. La scurt timp după aceea, într-un interviu cu presa, cetăţeanul
Ceausescu a negat că ar fi scris şi semnat declaraţia prezentată de DNA în
numele lui.
Judecătorii Curţii Supreme încalcă Legea
Judecător al Curţii Supreme se supune dorinţelor
procurorilor, prin faptul că permite instalarea unei atmosfere de haos
procedural în desfăşurarea procesului. Judecătorul la Curtea Supremă
Matei a abuzat în mod sistematic de funcţia sa. O astfel de situaţie a
fost înregistrată atunci când l-a pedepsit fizic pe unul dintre acuzaţi, Irina
Jianu, căreia i-a ordonat să stea în poziţie de drepţi timp de ore
întregi, în faţa instanţei! Atunci când a fost întrebat de către avocaţii
apărării pe ce temei juridic se bazează atunci când impune astfel de pedepse
corporale, judecătorul Matei a replicat: “Nu mă interesează textul de
lege”. În vreme ce Curtea Supremă audiază în cursul unei sesiuni de
audiere, în medie, în jur de cinci martori, la acest proces norma de audieri
per sesiune a început de la 30 de martori, ca să ajungă ulterior la 50 de
martori per sesiune. Unele şedinţe ale instanţei aveau loc şi patru-cinci zile
consecutiv. Adesea, chiar grefierii instanţei nu aveau timpul fizic necesar
pentru a redacta încheierile conţinând deciziile judecătoreşti. Ca urmare, apărarea
primea uneori copii ale încheierilor abia în timpul termenului ulterior... Judecătorul Matei a ignorat în mod
sistematic comentariile făcute de către avocaţii apărării cu privire
la lipsa timpului necesar pentru a răspunde corespunzător instanţei şi
imposibilitatea garantării unui proces echitabil, în situaţia creării
premeditate a unui climat ostil. Matei chiar i-a pedepsit pe avocaţii apărării,
amendând-i, pentru vina de a se fi plâns şi a fi pus “prea multe întrebări”. Uneori,
şedinţele instanţei erau programate la exact aceleaşi date şi ore la care
Adrian Năstase era solicitat în faţa altor instanţe, în alte procese intentate
împotriva sa, în acest fel fiind privat de dreptul elementar de a fi prezent la
audieri în procesul care îl privea direct, ca învinuit.
Experţii care spun adevărul au fost ignoraţi
Instanţa a ignorat faptul că experţii contabili
independenţi pe care i-a numit au respins în totalitate afirmaţiile
procurorilor referitoare la daunele financiare care ar fi fost suferite de
stat, în acest dosar. 18 februarie 2011.
Doi experţi contabili independenţi au respins complet pretenţiile financiare
emise de acuzare. În timp ce DNA a pretins că paguba provocată bugetului de
stat prin derularea Proiectului Trofeul Calităţii ar fi fost de 1,48 milioane
Euro, experţii independenţi au afirmat că acestea sunt pretenţii fără acoperire
în fapte şi au dovedit fără putinţă de tăgadă faptul că pretinsul prejudiciu
adus bugetului de stat era in valoare de ZERO lei. Experţii contabili
independenţi au conchis că toată conduita financiar-contabilă a
Inspecţiei pentru Siguranţa în Construcţii, în ce priveşte implicarea acestei
instituţii în Proiectul Trofeul Calităţii, a fost în absolută concordanţă cu
legea, transparentă şi verificabilă.
Nu există probe
Nici unul dintre martorii şi nici una dintre probele
aduse de acuzare în proces nu au făcut legătura între Năstase şi acuzaţiile
care i s-au adus. Atunci când o poveste inventată nu prinde, DNA produce o alta.
Imediat după 31 mai 2006 şi scurgerea
deliberată de informaţii către presă, DNA a realizat că, de fapt, casa
lui Năstase, din Strada Zambaccian, exista deja, la momentul la care se
desfăşura proiectul Trofeul Calităţii în Construcţii. Prin urmare,
acuzaţiile false, referitoare la faptul că fondurile colectate pentru acest
proiect ar fi fost folosite pentru finanţarea construcţiei casei lui Năstase nu
aveau nici un sens. A fost nevoie de mai bine de doi ani, pentru ca DNA să
încerce să construiască o nouă ficţiune în jurul proiectului Trofeul Calităţii
în Construcţii, care să susţină primele afirmaţii într-un mod pe care îl sperau
mai credibil.
20 iunie 2008.
Oficialii DNA îl acuză pe Năstase că ar fi folosit influenţa sa ca lider de
partid. pentru a obţine fonduri din proiectul Trofeul Calităţii în Construcţii,
din 2004, cu scopul de a le utiliza în folos personal. Procurorii au pretins
că:
- Proiectul Trofeul ar fi fost folosit pentru finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale a Premierului Năstase, de la a doua jumătate a anului 2004.
- Aceste fonduri ar fi fost transferate spre Năstase ca mită, cu scopul de a o menţine în funcţie pe Irina Jianu, care ocupa poziţia de şef al ISC.
- În calitate de lider de partid (?!), Adrian Năstase ar fi forţat instituţiile guvernamentale să participe la proiectul Trofeul.
De aici încolo începe o altă ficţiune, în care DNA a insistat să îl pună sub
acuzare pe Adrian Năstase, dar NU în calitate de Prim-ministru, ci de lider de
partid, cu motivul că ar fi obligat agenţiile guvernamentale să încalce legea,
pentru beneficiul lui personal.
Judecătorii recunosc ilegalitatea
Judecătorii care au votat pentru condamnarea lui
Năstase, recunosc ei înşişi, în textul sentinţei, că : “nu există nici o probă
directă care să îl implice pe acuzat”. O condamnare bazată pe presupuneri de
natură teoretică, care nu au fost niciodată dovedite, şi cu toate acestea o
condamnare impusă prin presiunea directă exercitată de către DNA şi campania
agresivă de dezinformare publică
30 ianuarie 2012. Completul de
judecată îl condamnă pe Năstase la doi ani închisoare, cu votul de doi la unu. Unul
dintre judecătorii care au votat pentru condamnare a fost Matei,
a cărui purtare incalificabilă din timpul şedinţelor de judecată a fost doar
parţial descrisă mai sus. Cel de-al doilea judecător care a votat pentru
condamnare a fost Bogdan, care fusese numită judecător la
Curtea Supremă după ce ocupase poziţia de consilier al echipei de acuzatori ai
lui Năstase; numirea ei a avut loc după ce dosarul acuzării fusese încheiat şi
transmis instanţei, iar procesul începuse deja.
Năstase trebuie achitat
Părerea celui de-al treilea judecător, conf. univ. Dr. Cristina
Rotaru, a fost că Năstase trebuie achitat de toate acuzaţiile aduse. Condamnarea
la care s-a ajuns este în contradicţie totală cu ceea ce a fost evident pe
parcursul întregului proces: Că nu a existat un singur document, nicio probă şi
nici o singură declaraţie, orală sau scrisă, care să arate că ar fi existat
vreo legătură între Năstase şi acuzaţiile aduse împotriva lui de către
procurori. Că nici unul dintre martorii aduşi de acuzare nu a declarat că
Năstase ar fi fost implicat, ar fi intervenit sau şi-ar fi exercitat influenţa
în vreun fel în chestiunile legate de Proiectul Trofeul Calităţii.
Nimeni nu ar fi putut descrie mai bine absurditatea acestei condamnări decât
chiar judecătorii care au votat în favoarea ei, respectiv Ionut Matei
şi Ioana Bogdan, care au scris că:
“…în acest caz nu există nici o probă directă care să incrimineze
acuzatul …”
Epilog:
Într-adevăr, chiar şi judecătorii care au votat pentru condamnarea lui
Năstase au recunoscut că au făcut-o bazându-se doar pe presupuneri de natură
teoretică, care nu au fost dovedite în vreun fel. Această condamnare motivată
politic a fost impusă direct de către DNA, prin manipulări şi înşelăciune, atât
în afara cât şi în interiorul instanţei de judecată. A fost susţinută de o
campanie sistematică de dezinformare, prin scurgerea de scenarii false către
public, la instigarea şi organizarea DNA.
Proiectul Calitatea
Faptele şi înregistrările transparente dovedesc cu claritate că…
- Proiectul Calitatea în construcţii nu a avut nici o legătură cu PSD şi/sau Năstase, fie înainte, în timpul sau după campania pentru alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 2004.
- Colaborarea comercială dintre Forum Invest şi Eurografica, inclusiv cea pentru proiectul Trofeul calităţii, nu a avut nici o legătură cu faptul că Eurografica era unul dintre furnizorii de materiale tipărite pentru PSD şi alte partide politice, în timpul campaniilor din 2004.
- Toate contractele comerciale şi tranzacţiile financiare ale tuturor proiectelor descrise mai sus s-au desfăşurat în conformitate cu legea, au fost plătite în totalitate şi nu au fost folosite vreodată în alt scop decât cel declarat în contractele iniţiale, ordinele de execuţie, facturi sau chitanţe.
- Năstase nu a avut nici un fel de legatură cu aceste procese cât se poate de transparente. Atât martorii în proces, cât şi documentele scrise care au fost remise instanţei au dovedit că, în acea perioadă, Năstase era extrem de ocupat, ca prim-ministru, să finalizeze negocierile pentru aderarea României la UE, iar în puţinul timp rămas era ocupat cu deplasările în ţară în cadrul campaniei electorale a PSD.
- Acuzaţiile aduse de DNA au fost lipsite de temei şi au fost inventate dovezi false, aşa cum s-a dovedit de numeroase ori în acest caz şi în altele.
Cronica şantajului şi falsului comis de DNA
3, & 6 februarie 2006. Ioan
Păun, care era la acel moment consilier economic al României în China, a fost
chemat de la post, la sediul DNA din Bucureşti, pentru interogatoriu. După o
lungă sesiune de întrebări, Păun a semnat o declaraţie în care a afirmat că
nimeni nu i-a cerut, iar el nu a executat cumpărături din China, în beneficiul
familiei Năstase.
7 februarie 2006. DNA l-a pus sub
acuzare pe Păun pentru că l-ar fi mituit pe Năstase, prin aceea că ar fi făcut
cumpărături din China pentru familia Năstase, şi le-ar fi transportat în
România sub statut fals. Potrivit acestor acuzaţii, în schimbul acestor
servicii, Năstase l-ar fi promovat pe Păun în funcţie. De îndată ce au fost
lansate public aceste acuzaţii, Păun şi-a pierdut calitatea de membru al
corpului diplomatic şi misiunea sa în China a fost încheiată.
9 martie 2006. În încercarea sa
disperată de a-şi recăpăta statutul şi postul diplomatic, Păun a cedat
şantajului procurorilor şi şi-a schimbat în totalitate declaraţia iniţială. De
această dată, a pretins că între august 2002 şi februarie 2004 ar fi primit de
la familia Năstase suma totală de $ 700,000, pentru a cumpăra produse din China
şi a le transporta în România sub un statut fals. Tot în acea declaraţie, Păun
a spus că nu folosise toţi banii, şi că o parte se mai afla încă în posesia
lui.
13 noiembrie 2006. DNA renunţă la
toate acuzaţiile împotriva lui Păun.
3 mai 2010. Acuzarea a prezentat
instanţei, drept dovada materială a infracţiunii şi corp delict, restul sumei,
rămase “necheltuite” – adică $118.650 în bancnote de $100 şi $50
– despre care se spunea că ar fi fost parte a sumei de bani transmise de
familia Năstase lui Păun, între august 2002 şi feburarie 2004, pentru
cumpărarea de bunuri în China.
28 februarie 2012. Apărătorii lui
Năstase prezintă instanţei rezultatul unei simple examinării, realizată chiar
prin intermediul paginii de Internet a Trezoreriei SUA, care a dovedit fără putinţă
de tăgadă că DNA inventase întreaga poveste. S-a confirmat astfel că 255 de
bancnote de câte $100, din totalul de 1.190 de bancnote, care ar fi făcut parte
din sumele date lui Păun de către familia Năstase, erau tipărite după
intervalul de timp indicat de acuzare că ar fi fost cel al schimbului de bani,
respectiv august 2002 – februarie 2004. Concret, 70 de bancnote de câte $100
fuseseră tipărite în SUA, între februarie şi decembrie 2004, iar 185 de câte
$100 fuseseră tipărite în SUA, între ianuarie şi decembrie 2005!!!
30 martie 2012.Deşi instanţa l-a
achitat pe Năstase de aceste acuzaţii, şi din cauza acestor probe evidente ale
falsului DNA, ea s-a abţinut totuşi să facă referire la comportamentul
scandalos al DNA, prin aceea că produce probe incriminatorii false cu scopul de
a induce astfel în eroare instanţa.
Vor urma dezvăluiri senzaţionale privind modul cum au procedat aceiaşi
procurori DNA în Dosarul Zambacian şi Dosarul Mătuşa Tamara.
Comentarii
Trimiteți un comentariu