Serial Cronica Română: Săptămâna şi escrocul! Astăzi: Theodor Stolojan!



 Theodor Stolojan reprezintă prototipul politic al profitorului postdecembrist. Obsedat de bani, cu o avere imposibil de justificat, implicat în afaceri dubioase (cazul ALRO este de notorietate! ), cu un caracter duplicitar, plin de aroganţă şi dispreţ la adresa românilor, trădător politic de profesie, avid de cât mai multă influenţă politică şi nu numai.

Nu a ezitat să îl trădeze pe Băsescu şi să sară nonşalant, alături de alţi migratori din vechiul PNL, precum Gheorghe Flutur şi Valeriu Stoica, în barca lui Vasile Blaga la ultimul Congres PDL. Individul nu are scrupule şi este incapabil să vadă mai departe de propriile interese.
Masca de tehnocrat, o iluzie
Înainte de evenimentele din 1989, Stolojan a ocupat mai multe funcţii în Ministerul de Finanţe. După 1990, el şi-a continuat activitate la Ministerul Finanţelor, ocupând funcţia de ministru adjunct al Finanţelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de ministru al Finanţelor, în perioada iunie 1990 – aprilie 1991.
În mai 1991 ajunge preşedintele Agenţiei Naţionale de Privatizare, lucrând la elaborarea primului proiect al Legii privatizării şi la înfiinţarea Fondului Proprietăţii de Stat (FPS).
După mineriada din septembrie 1991, care a condus la căderea Guvernului Petre Roman, Stolojan este învestit, în luna octombrie 1991, în funcţia de prim-ministru, conducând Cabinetul până în noiembrie 1992.
Din Cabinetul Stolojan au făcut parte Traian Băsescu, la Transporturi, Adrian Năstase, la Externe, Dan Mircea Popescu, la Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Victor Babiuc, la Interne şi Mircea Ionescu Quintus, la Justiţie.
Printre deciziile controversate luate de primul-ministru Stolojan s-au aflat recapitalizarea băncilor şi liberalizarea preţurilor, în condiţiile în care cursul de schimb nu fluctua liber. În mandatul său, a provocat un uriaş scandal prin naţionalizarea valutei întreprinderilor şi a societăţilor comerciale. Atât întreprinderile, cât şi societăţile comerciale şi populaţia au fost obligate să-şi schimbe valuta în lei, la un curs fixat administrativ. Ulterior funcţiei de premier, Stolojan a mai lucrat pentru Banca Mondială şi pentru Grupul Tofan.
Pe plan politic, Stolojan a alternat partidele în funcţie de propriile interese. În 1996 a susţinut, fără succes, candidatura lui Ion Iliescu, candidatul PDSR pe atunci, la un nou mandat de preşedinte. În 2000 a intrat în PNL, candidând, cu rezultate mediocre, la funcţia supremă în stat, în acelaşi an, din partea acestui partid. A fost ales în fruntea PNL, în 2002, fiind, ulterior, artizanul creării Alianţei Dreptate şi Adevăr, alături de Traian Băsescu, pe atunci lider PD şi primar general al Capitalei. A încercat să spargă PNL şi exclus fiind din partid  a plecat din PNL alături de mai mulţi liberali, printre care Gheorghe Flutur şi Valeriu Stoica, punând bazele Partidului Liberal Democrat. A acceptat, rapid, să fie înghiţit de pedişti, primind în schimb o funcţie de prim-vicepreşedinte în nou creatul PDL.Perceput ani buni ca marioneta lui Băsescu nu a ezitat să îl trădeze pe acesta!
Implicat în afacerile din energie
Cazul ALRO scoate la lumina o preocupare mare ,veche, a lui Theodor Stolojan, adică afacerile de anvergură. Stolojan este foarte preocupat de afacerile din energie, pentru că Agenţia Naţională de Integritate i-a deschis, chiar anul trecut, un dosar fostului premier. Mai exact, Stolojan este acuzat că a cumpărat acum exact un an un pachet de acţiuni în valoare de 95.000 de euro la compania Transgaz, compania de stat ce deţine monopolul transportului de gaze în România. Tranzacţia nu a fost trecută în declaraţia de avere a europarlamentarului Stolojan. Acesta a declarat public că nu era obligat să facă menţiunea în declaraţia de avere decât în iulie 2013, adică în anul fiscal următor celui în care a făcut tranzacţia. Argumentul lui Stolojan nu stă în picioare deoarece legea, spun cei de la ANI, precizează că cumpărarea de active trebuie declarată imediat. Stolojan a confundat acţiunile cu veniturile- adică salarii, dividente – care într-adevăr trebuie declarate în următorul an fiscal. Miza spun sursele din cadrul agenţiei de integritate au fost în acest caz tocmai aceste dividente. Stolojan a cumpărat acţiunile Transgaz chiar înainte de listarea la bursă a 15% din pachetul de acţiuni, acţiunile au crescut şi numai după câteva săptămâni Stolojan şi ceilalţi acţionari au încasat dividente, pentru că societatea făcuse un profit foarte mare. Stolojan a încasat dintr-un foc circa 15.000 de euro dividente spun sursele ANI ! Un mizilic spunem noi faţă de tunurile date, de-a lungul vremii, de fostul premier.
Arogant şi dispreţuitor
Anchetarea lui Stolojan de către Agenţia de Integritate l-a enervat la culme pe acesta. De altfel, mulţi politicieni de nivelul său consideră că astfel de investigaţii sunt lipsite de sens şi sunt  nişte prostioare, chiar dacă unii dintre ei admit, cu jumătate de gură, că au greşit. Evident că şi sumele de care vorbeşte ANI sunt derizorii, având în vedere  că 95.000 de euro cât este vorba în cazul lui Stolojan. reprezintă un mizilic pentru un personaj, de talia sa, obişnuit cu tranzacţii şi afaceri de sute de milioane de euro.
Stolojan era la începutul anilor 2000 vedeta politică a Opoziţiei. A făcut un scor electoral mulţumitor la alegerile din anul 2000, câştigate de Ion Iliescu. “Dragă Stolo” a fost mult timp simbolul tehnocratului, care vorbeşte puţin şi face multe. Un mare neadevăr, însă, o spun toţi cei care l-au cunoscut pe acesta.
Controverse peste controverse
Trei mari controverse îi umbresc însă cariera politică care a debutat în anii 90: prima este activitatea sa din cadrul Ministerului de Finanţe în timpul lui Ceauşescu, când se ocupa de operaţiunile de aport valutar special. Adică de tranzacţiile cu valută ale regimului comunist. Stolojan a negat că activitatea să avea legătură cu operaţiunile Securităţii. Istoricii regimului comunist au arătat că Securitatea se ocupa, la ordinul lui Ceauşescu, de activităţile de comerţ externe, care presupuneau strângerea de valută pentru a plăti datoria externă a României.
Al doilea episod controversat în care numele lui Stolojan a apărut a vizat relaţiile sale de afaceri cu controversatul Gelu Tofan, fostul patron al companiei producătoare de anvelope Danubiana. Tofan a fost implicat în numeroase scandaluri economice şi judiciare, alături de unul dintre foştii săi asociaţi. În 1999 Stolojan a negociat cu statul român privatizarea companiei Petrom în numele a trei oameni de afaceri români: Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu şi Gelu Tofan. Cel care a negociat cu Stolojan a fost Radu Berceanu, ministrul Industriilor de la acea vreme. Care a şi dezvăluit public implicarea lui Stolojan. Cei doi s-au avut ca şoarecele şi pisica, acum stau însă la aceeaşi masă şi îl susţin pe Vasile Blaga.
“Dragul meu Stolo”, labil psihic sau şantajabil?
În final, al treilea episod este cel a retragerii lui Stolojan din cursa pentru alegerile prezidenţiale din 2004. Motivul oficial rămâne necunoscut, fie a fost şantajat de PSD – varianta lui Basescu- fie sănătatea sa a cedat, varianta familiei. În 2008, în decembrie, Stolojan a cedat pentru ultima dată în cariera sa politică, atunci când, deşi a fost nominalizat de Băsescu în funcţia de premier, a refuzat nominalizarea în favoarea lui Emil Boc. Gruparea Stolojan din PDL a pierdut apoi toată influenţa din partid.
În 2013, după cinci ani, la ultimul Congres PDL,“dragul de Stolo” şi-a plătit o parte din poliţele către Traian Băsescu- din anii 2004 şi 2008- şi l-a sprijinit pe Vasile Blaga să câştige preşedinţia PDL în faţa Elenei Udrea. Acum, Stolojan şi Valeriu Stoica- cel care trage sforile din umbră ale noului PDL- se gândesc cum să-şi schimbe încă o dată barca politică şi să vopsească PDL din portocaliu în albastrul liberal. Nu de alta, dar Crin Antonescu este duşmanul de moarte a lui Tăriceanu. Iar Tăriceanu este cel care l-a dat afară din PNL pe Stolojan. Duşmanul duşmanului meu mi-este prieten este sintagma după care se ghidează profitorii de talia lui Stolojan.
Putred de bogat
Prins cu mâţa în sac de ANI şi chemat să dea explicaţii la Parchetul General şi DNA, eurodeputatul PDL Theodor Stolojan a trecut, zilele trecute, în declaraţia de avere depusă în 2013 acţiuni la Transgaz în valoare de 1,084 milioane de lei.
În declaraţia de avere pe 2013, publicată pe site-ul Autorităţii Electorale Permanente, Stolojan indică la rubrica plasamente şi investiţii un pachet de 5.320 acţiuni ale Transgaz Mediaş în valoare de 1.084.216 lei.
El precizează că acest pachet îl deţinea la data de 7 iunie 2013, iar numărul de acţiuni a fost mărit prin cumpărare cu sume obţinute din vânzarea altor acţiuni în mai 2013.
Stolojan mai declară la acest capitol şi un pachet de 230.000 acţiuni la SIF Oltenia Craiova, cu valoare la zi de 320.850 lei, care nu apar în declaraţia depusă pe 2012.
Pe de altă parte, rezultă faţă de declaraţia din 2012 că Stolojan a vândut între timp un pachet de acţiuni de 444.960 lei (valoare în decembrie 2011) la SIF Moldova, un pachet în valoare de 33.306 la Fondul Proprietatea, un pachet de 145.000 lei la Petrom, un pachet de 321.300 lei la Banca Română de Dezvoltare şi un pachet de 180.600 lei la SIF 1 Banat Crişana.
Totodată, Stolojan a mai deschis în 2012 şi 2013 la Raiffeisen Bank două depozite de 30.000 de euro şi 35.000 de euro, precum şi două fonduri de 50.000 euro şi 8.995 dolari.
Stolojan mai declară pentru ultimul an dividende de 169.628 lei, un salariu de circa 105.000 euro obţinut de la Parlamentul European în perioada ianuarie 2012-iunie 2013, diurne şi cheltuieli de transport acordate tot de PE de circa 110.000 euro pentru aceeaşi perioadă, o pensie anuală de 28.500 lei obţinută de la Casa Naţională de Pensii a României şi o pensie anuală de 18.611 dolari pentru perioada în care a lucrat la Banca Mondială, precum şi un venit de 15.000 dolari pentru funcţia de membru în bordul director al Fondului româno-american de investiţii.
Eurodeputatul PDL mai deţine patru terenuri intravilane în comuna Răzvad achiziţionate în perioada 1992-2003, un apartament de 218 metri pătraţi în Bucureşti achiziţionat împreună cu soţia în 1991, precum şi un autoturism Matiz cumpărat în 2006.
Theodor Stolojan a reuşit, asemeni multor alţi politicieni, să profite de funcţiile politice deţinute de-a lungul vremilor şi să îşi umple, până la refuz, buzunarele. Toate acestea, în dispreţul unei populaţii, puternic pauperizată şi îngenuncheată de neajunsuri. Tupeul lui Stolojan, care refuză şi astăzi să renunţe la masca tehnocratului profesionist, care a stat departe de jocurile politice, depăşeşte noi bariere!
Sursa:

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cea mai mică bibliotecă din lume

Să ne cunoaştem istoria: Ce rol aveau BRĂŢĂRILE DACICE?

Impostorii lugojeni ai lui George Costin, înfiltraţi printre revoluţionari (II)