Cele mai influente familii din lume

Familii care de generații se luptă pentru titlul suprem de conducători ai Pământului

În ciuda marilor civilizații și culture, care ne-au marcat istoria până în prezent, omul este, în continuare, o specie instinctuală și gregară, care în momente-limite își caută refugiul în sânul familiei, al prietenilor și al grupului social din care face parte, așa cum o spun, cu același glas, atât psihologia și sociologia, cât și etologia. Lupta pentru putere, dominare, control și asigurarea resurselor pentru clanul în care a văzut lumina zilei, nu sunt altceva decat izbucniri ale naturii animalice de care unele obraze subțiri încearcă să se dezică cu maximum de dezgust. Stau dovadă clanurile și familiile care de generații se luptă pentru titlul suprem de conducători ai Pământului. Dincolo de razboaie, crize economice, goana după resurse și influență, nu există nimic altceva decat rivalitatea neostoită între cele mai puternice familii și dinastii care au modelat destinul actualei civilizații umane.

1.Casa de Rothschild

Familia Rothschild este o dinastie internațională de

bancheri și mari finanțiști de origine germano-evreiască, care are afaceri în toată lumea și a fost înobilata de către guvernul austriac și cel britanic.

Creșterea puterii și influenței familiei a început cu bancherul Mayer Amschel Rothschild (1744-1812), ale cărui sfaturi și strategii pentru succes vizau păstrarea controlului afacerilor în sânul familiei, alături de menținerea unei discreții absolute cu privire la dimensiunea averii clanului. Mayer Rotschild și-a încurajat descendenții să se însoare cu fete aparținând aceluiași clan pentru a păstra astfel banii in familie.

Fiul sau, Nathan Mayer Rothschild și-a început afacerile la Londra în anul 1811, prin lansarea propriei firme, N.M. Rothschild & Sons. Compania și-a stabilit centru în New Court St. Swithin's Lane, în plin City, centrul financiar al Londrei, unde există și funcționează și în prezent. În anul 1818, Nathan Mayer a acordat guvernului Prusiei un imprumut de 5 milioane lire sterline, o suma imensă în acele vremuri, cerând în schimb garanții imobiliare pentru împrumut, garanții cu ajutorul cărora și-a intensificat afacerile.

N.M. Rothschild a devenit atât de potent financiar în mijlocul City-ului, încât între anii 1825-1826, putea să susțină întreaga emisie monetară a Bancii Angliei doar din propriile lichidități. Familia Rothschild a deschis bănci în majoritatea țărilor europene, având o influență deosebită în Austria, Franța, Germania, Napoli și Elvetia.

Apogeul financiar al familiei a avut loc la mijlocul secolului XIX - averea cumulată a Rothschild din toata Europa s-ar fi ridicat la câteva mii de miliarde de euro, în banii de astăzi.

2. Dinastia  Capețină

Este cea mai mare casă regală europeană și include toți descendenții lui Hugo Capet de Franța (Hugo Magnus, 940 – 996 d.Hr.), printre care, în prezent, se numără regele Juan Carlos de Spania, regele Albert al II-lea al Belgiei și Marele Duce Henric de Luxemburg.

De-a lungul secolelor, membrii acestei case nobiliare s-au răspândit prin aproape toata Europa, conducând și stăpânind orice formă de administrare, de la regate la ducate și posesiuni.

La apogeul Evului Mediu, capetinii (în care este inclusă și Casa de Bourbon) erau deja cea mai numeroasă familie cu sânge albastru din Europa, ceea ce a dus la o rată nemaiîntâlnită a incesturilor în randul membrilor săi, care au fost obligați să se căsătorească cu vlăstare regale cu care vor, nu vor, se înrudesc.

Capetinii au dat 38 de regi Frantei, 10 regi și regine Spaniei, 9 regi Portugaliei, 4 regi Ungariei, plus câteva sute de prinți, duci și conți, care au dominat familiile aristocrate din Europa Apuseană, din Anglia până la Napoli și din Olanda până în Polonia.

În prezent, doi monarhi capețini domnesc în Spania și Luxemburg, însă, pe lângă aceștia, familia de Capet este reprezentată de o pleiada de aristocrați și prinți pretendenți, care reprezintă urmașii familiilor regale exilate din Brazilia, Franța, Spania, Portugalia, Parma și Sicilia. Cel mai impozant membru al capetinilor din exil este Louis Alfonso, Duce de Anjou, Bourbon și Touraine, și pretendent legitim la tronul Frantei.

3. Clanul Marelui Han

Fondatorul celei mai puternice dinastii mongole a fost cuceritorul Ginghis-Han, care la apogeul puterii sale stăpânea cel mai mare imperiu care a existat vreodata.

Temujin, pe numele său adevarat, a ajuns la putere după ce a unit toate triburile nomade ale mongolilor din centrul Asiei. La scurt timp după acestă realizare, cutezătorul călăreț a proclamat Imperiul Mongol și s-a intitulat "Ginghis Han".

A stârnit iureșul războiului și cuceririlor prin invadarea hanatului kara-kitailor, după care a atacat Imperul Kwarezmid din Persia, regatele caucaziene, Imperiul Chinez și Europa de est.

În timpul vieții, Temujin stăpânea deja cea mai mare parte a Asiei. Înainte de moarte, l-a desemnat pe Ogotai drept succesor oficial și a ordonat împărțirea uriașului imperiu în hanate, care aveau să fie conduse de fii și nepoții săi. După înfrângerea unei rebeliuni a tangiutilor,  Marele Han moare de bătrânețe, în anul 1227, fiind îngropat într-un loc secret din stepa mongolă, loc rămas și astăzi necunoscut. Descendenții săi au cucerit fiecare în mod separat cea mai mare parte a întregii Eurasii, la un moment dat stăpânirea mongolă întinzându-se din Austria până în Coreea și din sudul Siberiei până în Himalaya.

4. Familia de Medici

Infama și celebra în același timp, familia de Medici a fost cea mai puternică și influentă familie din Florența între secolele XIII si XVII.

Familia a dat nu mai puțin de 3 papi (Leo X, Clement VII și Leo XI), numeroși conducători ai cetății Florenței (unde se distinge Lorenzo Magnificul, patron a numeroase capodopere renascentiste sponsorizate din banii săi), iar mai târziu, membri de vază ai caselor regale britanice și franceze.

Precum alte familii nobiliare din acea vreme, casa de Medici a fost adevărata stăpână a orașului-cetate Florența pe care l-a adus în culmea dezvoltării politice, economice și artistice. Cei din familia de Medici au fost adevărați Mecene pentru declanșarea Renașterii, metodele lor de a impulsiona arta și literatura, prin sponsorizarea marilor artiști și oameni de litere ai vremii, fiind preluate de familiile Vincenti și Sforza din Milano, Este din Ferrara și Gonzaga din Mantua. Timp de mulți ani, banca de Medici a fost cea mai prosperă și puternică instituție de gen din Europa. Astfel, vreme de 5 secole, familia de Medici a fost cea mai bogată dinastie europeană.

 5. Casa de Habsburg

Casa de Habsburg a fost una dintre cele mai importante familii regale de pe Bătrânul Continent: a ramas în istorie, în special, pentru rolul său de a suplini locul lăsat gol de dispariția

Sfântului Imperiu Roman de Apus, care între anii 1452 și 1740 a condus atât Spania, cât și Imperiul Austriac.

Dinastia era de origine elvețiană, dar membrii săi au domnit pentru prima dată în Austria, unde au ocupat tronul, neîntrerupt, pentru aproape 6 secole.

O serie de căsătorii politice și alianțe familiale i-a făcut pe Habsburgi stăpânitori peste Burgundia, Spania, Boemia, Ungaria și Transilvania. Dinastia și-a primit numele după locul de origine, castelul Habsburg din cantonul elvețian Aargau. Habsburgii au fost familia regală care a exploatat la maximum căsătoriile între membrii diferitelor case regale europene, totul în scopul realizării de noi alianțe care să-i avantajeze odată cu moștenirea de noi și noi teritorii.

Împărăteasa  Maria Tereza de Habsburg este considerată de mulți cercetători drept "Străbunica Europei Occidentale".

6. Dinastia Zhu (Ming)

Zhu a fost numele de familie purtat cu mândrie de reprezentanții dinastiei Ming din China.

Primul împărat Ming, Hongwu (Zhu Yuanzhang, pe numele adevărat), a ales numele de Ming pentru noua dinastie inspirat de semnificația termenului în limba chineză, unde Ming înseamnă "Briliant".

După căderea dinastiei mongole Yuan, puternica familie Ming a stăpânit Imperiul Chinez între anii 1386-1644. Suveranii Ming, ultimii împărați chinezi autentici de etnie Han, au dus

China pe culmile prosperității materiale și a stabilității sociale, stabilind capitala la Peking (Beijing). În anul 1644, dinastia a pierdut puterea, în urma unei rebeliuni condusă de generalul Li Zicheng, după care întregul imperiu a căzut în mâinile dinastiei străine manciuriene Man-Chu. Însă, o mare parte a Chinei de sud a rămas fidela dinastiei autohtone Ming până în anul 1662.

Istoricii consideră că împărații Ming au ridicat civilizația chineză pe cele mai înalte culmi, dinastia aducând imperiului progres, putere, reforme și prosperitate. Pe durata stăpânirii Ming, populația Chinei a atins cifra de 200 milioane locuitori, cifră-record pentru acea perioadă istorică, armata chineză depășea deja cifra de 1 milion de soldați, iar proiectele imperiale au dus la nașterea unei flote imense. Aceiași împărați au ordonat demararea unor proiecte grandioase de construcții, incluzând restaurarea Marelui Canal și transformarea unui antic sistem de fortificații în ceea ce este cunoscut până astăzi drept  Marele Zid Chinezesc. De asemenea, grija împăraților pentru splendoarea arhitectonică a dus la împodobirea și definitivarea Palatului Interzis.

 7. Dinastia Ptolemeilor

Dinastia în cauză a fost, de fapt, o familie regală cu origini helenistic-macedoneene, care a condus, pentru 300 de ani, Imperiul Ptolemeic din Egipt (305 i.Hr. - 30 d.Hr.).

Începutul a fost dat de războinicul Ptolemeu, unul dintre cei 7 gardieni personali ai lui  Alexandru Macedon, cei 7 slujitori credincioși devenind, apoi, generali și deputați ai ambițiosului cuceritor. Pentru curajul și devotamentul său, după moartea lui Alexandru cel Mare, petrecută în anul 323 i.Hr., Ptolemeu a ajuns satrap al Egiptului. În anul 305 i.Hr., s-a autodeclarat Regele Ptolemeu I, cunoscut, mai apoi, sub numele de Soter-salvatorul. Egiptenii l-au acceptat fără dificultăți pe Ptolemei drept succesori ai faraonilor Egiptului independent. Dinastia a condus Egiptul până în anul 30 d.Hr., când regatul a fost cucerit de romani. Unul dintre personajele celebre ale familiei este ultima regina,  Cleopatra VII Philopator, pe numele ei complet, cunoscută pentru rolul important avut în conflictele politice dintre Iulius Cezar și Pompei, iar mai târziu dintre Octavian și  Marc Antoniu.

Sinuciderea Cleopatrei a pus capăt unei dinastii care a influențat, vreme 3 secole, istoria întregului bazin mediteranean.

 8. Familiile Claudiene & Iuliene  

Aceste două familii, contopite până la urmă într-una singură, au fost probabil cele mai importante familii din Roma Antică. Odată unite, a luat naștere dinastia Iulio-Claudiană, care a adus pe tronul Romei unii dintre cei mai importanți împărați ai Imperiului, precum Caligula, Augustus, Claudius, Tiberius și Nero.

Cei 5 împărați enumerați mai sus au condus Imperiul Roman între anii 26 i.Hr. - 68 d. Hr., dinastia luând sfârșit odată cu sinuciderea lui Nero. Toți împărații erau înrudiți prin căsătorii și adopții. În mod eronat, Iulius Cezar este creditat drept strămoș al acestei dinastii, cu toate că celebrul personaj antic nu a deținut niciodată funcția de împărat (a fost un dictator militar) și nu a avut vreo legatură cu Claudienii. Domniile tuturor împăraților din aceasta dinastie urmează, în linii mari, același tipic. Toți au venit la putere cu ajutorul relațiilor și legpturilor de familie, fiecare a adaugat noi teritorii Imperiului Roman și a lansat proiecte gigantice de construcții. Cu toții au fost în general iubiți și admirați de supușii de rând, dar au fost respinși de senatori, după cum reiese din scrierile autorilor antici. 

Istoricii și analiștii contemporani consideră că Iulio-Claudienii au fost, cu toții, niște conducători egocentrici, nebuni chiar, perveși sexuali și tirani fără limite...

9. Dinastia Plantagenetă

În confruntările dintre dinastiile englezești ale Tudorilor și Plantagenetilor, cei din urmă au avut câștig de cauză datorită dezvoltării fără precedent a sistemului politic și cultural petrecut sub conducerea lor. În ciuda faptului că sub casa Tudorilor a luat naștere Biserica Anglicană, iar prosperitatea a crescut substanțial, însemnătatea familiei Plantagenetilor a fost cu mult mai mare (menționând aici că însuși regele Henric al VII-lea descinde, pe linie maternă, din Plantageneti).

Casa Plantagenetilor a fost, încă de la origini, o familie regală fondată de regele Henric al II-lea de Anglia, fiu al lui Geoffrey al V-lea de Anjou. Regii Plantageneti au stăpânit Anglia încă din secolul XII; în total 15 regi din acestă familie urcând pe tron, între anii 1154-1485. Sub stăpânirea lor, Regatul și-a definitivat o cultură și arta distinctă, încurajată de unii dintre regi, care au fost adevărați Mecena, dupa cum îi elogiază și "tatăl poeziei englezești", Geoffrey Chaucer (1343-1400).

În acele vremuri, Plantagenetii au introdus în Anglia stilul architectonic gotic, care a ajuns să fie foarte apreciat, clădiri precum Westminster Abbey sau York Minister fiind modelate dupa aceste canoane. Aceeași familie a jucat un rol important în adoptarea legilor comune și a celor constituționale, precum și în redactarea celebrei Magna Carta. Parlamentul Angliei își are originea tot în perioada Plantageneta, odată cu nașterea prestigioaselor Universități din Cambridge și Oxford.

10. Dinastia Nehru-Gandhi

Clanul Nehru-Feroz-Gandhi este cea mai celebră familie politică care a dominat Congresul Național Indian aproape tot intervalul de timp scurs de la câștigarea independenței Indiei până în zilele noastre. Trei membri ai familiei în care politica era cuvântul de ordine (Pandit Jawaharlal Nehru, fiica acestuia, Indira Gandhi, si fiul ei, Rajiv Gandhi) au ocupat funcția supremă de Prim Ministru al Indiei.

Indira Gandhi și fiul ei Rajiv au sfârșit, ambii, asasinați. Cu toate acestea, gustul puterii nu a potolit avântul politic din sânul familiei. Sonia Gandhi, de asemenea membră de vază a familiei, ocupă în prezent funcția de Președinte al Congresului Național Indian. Fiul lui Rajiv Ghandi, Rahul, este cel mai tânăr membru al familiei, care a intrat în politică în momentul în care a candidat pe listele Congresului și a câștigat un loc în Camera Inferioară a Parlamentului din India, în cadrul alegerilor din anul 2004. Trebuie reținut că familia Nehru-Feroz-Gandhi nu este înrudită cu Mohandas Karamchand (Mahatma) Gandhi, conducătorul mișcării de independență a Indiei. Clanul Nehru-Gandhi este cel mai evident exemplu de dinastie conducătoare tradițională în rândul țărilor asiatice cu regimuri democrate.

Sursa: descopera.ro, cultural.bzi.ro, eutopedia.info