Constantin Tănase: Pleac-ai noștri, vin ai noștri, noi rămânem tot ca proștii!

Constantin Tănase, un talentat artist român, s-a născut la 5 iulie 1880 și a murit la Bucuresti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpățânarea de a spune lucrurilor pe nume.

Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.

Ne-am trezit din hibernare

Și-am strigat cât am putut:

Sus Cutare! Jos Cutare!

Și cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,

Și-am luptat, cum am știut,

S-avem nouă guvernare,

Și cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim în săracie,

Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare,

Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câstiga o pâine,

Mulți o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin țări străine,

Și cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize,

Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Țara-i plină de vedete,

Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!

E sloganul cunoscut;

Iarăsi am votat ca proștii,

Și cu asta ce-am făcut?

“Nimic  nou sub soare”

Nimic nu-i  întâmplător în lume.

Orice asemănare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist român, în urmă cu 65 de ani, și zilele

pe care le trăim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare.

Asta-i soarta noastră, frați români!

Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolșevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul: a introdus următorul monolog.

Rău era cu “der, die, das”

Da-i mai rău cu “davai ceas”

De la Nistru pân’ la Don

Davai ceas, davai palton

Davai ceas, davai moșie

Harașo tovărășie!

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul

nu a scos niciun cuvânt. Apoi și-a descheiat pardesiul, scoțând la iveală un ceas cu pendulă! A spus

doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.

Două zile mai târziu, marele actor era mort.

În primul război mondial Constantin Tănase a fost pe front. După terminarea războiului a rămas la teatru din Iași. La 40 de ani revine in Bucuresti ți contruiește celebrul teatru “Cărăbus. A construit cladirea cu un arhitect Algi Van Saanen, in configuratia unui carabus.

Vara torida. Anul 1912. Tanase face inaugurarea Teatrului “Carăbus”.

Se căsătorește cu Virginia Tănase.

Spectacolele jucate la Teatrul “Carăbus”. erau de mare calitate. Temele preferate ale celebrului actor erau lupta pentru putere a partidelor de guvernământ, monstruoasa coaliție și lupta pentru un os mai mare. Teatrul lui Tănase de Revistă are un success uriaș. În 1934 pleacă la Berlin și face filmul  “Visul lui Tănase”, care are mare  succes, in 1934. În revista Cărăbuș Express o lansează pe Maria Tănase. Tănase sărbătorit la 55 de ani cu surle și fanfare. N. Titulescu este printre invitați și alte mari personalități ale timpului.

Pe 23 decembrie 1937, în sala Eforiei, are loc premiera comediei “Pofta bună la Cărăbuș”, cand izbucnește un puternic incendiu care distruge sala. Nu se sperie și începe reconstrucția “de a doua zi”, cum se spune.

Pe 14 ianuarie 1938, sala e în picioare. În iunie scoate un spectacol cu accente satirice împotriva lui Mussollini și Hitler – “De lemn Tănase”.

În 1939 face un lung turneu în orient: Istanbul, Alexandria, Cairo, Beirut, Tel Aviv. Are un succes nebun. Se impune cuplul Stroe și Vasilache, care face furori.

În 1940 contactează o boală foarte gravă și nu mai poate pleca. Se luptă cu boala și se reîntoarce cu mare curaj pe scenă. Avea doar 60 de ani. Revenirea sa coincide cu regimul dictatorial-legionar Antonescu, care interzice cupletele satirice vehemente, sarcastice, despre politica vremii. Constantin Tănase nu se oprește și critică, admonestează guvernul, politica internă și externă, corupția, lipsa de patriotism.

Razboiul obligă închiderea porților Teatrului “Cărăbuș”. După 23 august 1944, clădirea “Cărăbuș” a fost bombardată. Joacă la circ și chiar numește piesa “Circ la Tănase”.

În 1945, boala sa devine extrem de gravă, și-n 29 august moare. Acum odihnește la Cimitirul Bellu. A fost un om mare. Cu simțul responsabilității. Mare cetățean. Vedetă uriașă. Curajos, inteligent, puternic. Din păcate, asemenea oameni se nasc greu. Să nu-l uităm!

Cuplet Ai, n-ai, dai!

Grea e viața, măi, bădie,

Pretutindeni sărăcie,

Birurile se țin scai

Ai... N-ai... Dai!

Bietul român ca un câine

Fuge, fuge dup-o pâine.

Vai de mama lui de trai.

Ai... N-ai... Dai!

Noi pârliții ducem grosul

Tot pe noi cade ponosul

Și plătim ca niște frai

Ai... N-ai... Dai!

Tot noi ducem statu-n șale

Fiindcă ăia cu parale

Cum se-ntâmplă vezi matale

Ai... N-ai... Dai!!!

Doamne sfinte cel de sus (fragment)

Toate, toate le-am redus.

Am redus băuturica

Am redus și mâncărica

Am redus, redus din gros

De-a ajuns pielea pe os.

Mă usuc și mă usuc

Nu mai știu ce să reduc

Am redus de tot tutunul

Am redus pan’ și săpunul

Când vad oala cu smântană

Mestec câte-o săptămână

N-am băut cafea cu lapte

De la 1907

Când văd puiul la frigare

Nici nu știu că-i de mâncare

Mestec ca un apucat

Ce tot mesteci, mai, bărbate?

Mestec, fă, și înghit adânc,

Să nu uit ca să mănânc.

Sursa: jurnalul.ro