America pe drumul pierzaniei! Să fie acesta un model pentru România de mâine?*


"Impunerea <> între persoanele de acelaşi sex este un atac la democraţia din America"

Interviu cu dr. Petre Costea, și președinte al Alianței Familiilor din Romania

Interviu realizat de Bogdan Stanciu pentru ActiveNews.ro și CulturaVieții.ro

Revoluția sexuală a schimbat modul în care sunt înțelese cuvinte precum “căsătorie” și “membru de familie”

1. Curtea Supremă a SUA a decis, în 2013, când a judecat neconstituționalitatea legii federale care definea căsătoria ca uniunea între un bărbat și o femeie (acum abrogată), că statele care formează SUA au jurisdicție exclusivă în materie de legislație a familiei. Cu toate acestea, prin decizia din iunie 2015 în cauza Obergefell contra Hodges, Curtea a anunțat nu doar că în Constituție există un drept la “căsătorie” între persoane de același sex, ci mai mult, că statele NU au de fapt dreptul de a-și stabili singure legile în această materie. Cum privești această schimbare atât de radical și de rapidă?

Într-adevăr, e o turnură rapidă înspre rău. În secolul XIX și cea mai mare parte a secolului XX, Curtea Supremă a afirmat că mariajul este un drept fundamental. Chiar dacă Constituția SUA nu precizează în textul său un drept la căsătorie, de fiecare dată când Curtea Supremă a discutat subiectul, a întărit că acesta reiese din al Paisprezecelea Amendament al Constituției. În același timp, până acum circa 10 ani, era un dat acela că mariajul este uniunea naturală barbat-femeie.

Totuși, dintr-un condei, prin Obergefell, Curtea Supremă a declarat căsătoria o instituție reglementată de autoritatea centrală de stat. În mod tradițional, sistemul federalist american, la fel ca și deciziile instanțelor, recunoșteau statelor componente așa-numitele "police powers," ceea ce înseamnă că statele putea exercita anumite atibuții, intern, pentru binele general al cetățenilor. Aceste puteri includeau atât autonomia și autoritatea de a reglementa în materie de muncă, sănătate, familie, căsătorie civilă, educație sau transporturi.

Însă revoluția sexuală a schimbat modul în care sunt înțeleși termenii “căsătorie” și “membru de familie”. Strategii acesteia au reușit în a convinge 5 din cei 9 judecători ai Curții Supreme că dreptul la căsătorie este o problemă federală, până într-acolo încât statele încalcă libertatea indivizilor de a se angaja în relații maritale. Cu alte cuvinte, Obergefell a stabilit că Constituția federală hotărăște și protejează nu doar dreptul la căsătorie, ci și însăși natura căsătoriei. Din 26 iunie 2015, statele se luptă cu impactul acestei decizii capitale, încercând să înțeleagă care le mai sunt atribuțiile, puterea de decizie, sau cum anume să reglementeze instituția căsătoriei.

Impunerea “căsătoriei” între persoane de același sex este un atac la democrația americană

2. Ce crezi că este mai grav în decizia Obergefell: inventarea unui drept care nu exista anterior, sau anularea dreptului statelor de a decide asupra unui subiect care până acum era de competența lor - cu alte cuvinte, anularea autodeterminării în favoarea guvernului federal? Mă refer la faptul că 31 de referendumuri constituționale statale din ultimii 10 ani au fost anulate acum de Curtea Supremă. Și în ce măsură mai poate reclama America statutul de democrație, câtă vreme câțiva oameni, fie ei și judecători, pot anula voința populară?

Sunt multe victime ale deciziei Obergefell și e greu să creezi o ierarhie a lor; în opinia mea totuși, ca om al legii, sunt de acord cu judecătorul Antonin Scalia care, în opinia sa separată, nota că Obergefell este un atac la procesul democratic. Așadar, prima și cea mai importantă victimă ar fi, în opinia mea, democrația. Un principiu fundamental al formei republican de guvernamant, pe care copiii îl învață la școală în clasa întâi, este aceea că într-o republică cetățenii se guvernează singuri, iar rolul statului este acela de a proteja deciziile rezultate din această autoguvernare. Ideea a prins rădăcini în conștiința publică a americanilor încă din primele zile ale Republicii. În 2015, Curtea Supremă s-a ridicat contra acestui principiu, descurajând și dezorientând mulți teoreticieni ai dreptului.

Este o problemă serioasă, cu adevarat extraordinară, radicală și anarhistă, aș adăuga, aceea că instanța supremă a anihilat, prin votul a 5 oameni, amendamentele constituționale din 31 de state. Imagineaza-ți, mai mult de 60 de milioane de americani au votat pentru căsătoria naturală doar ca să-și vadă voturile anulate de 5 indivizi! Asta e ceva fără precedent în istoria democrației, scandalos e puțin spus - și ar trebui să alarmeze oamenii din întreaga lume. Dacă se poate întâmpla așa ceva în SUA, ce ne putem aștepta de la state cu mai puțină experiență democratică?

Următoarea victimă a cauzei Obergefell este federalismul. Federalismul este noțiunea că guvernul federal deține anumite competențe și că statele le au pe ale lor, iar cele două tipuri de atribuții nu pot fi niciodată în conflict. De decenii, guvernul federal însă a luat măsuri care au erodat autonomia și autoritatea statelor. Acestea replică prin procese în instanță sau, precum au procedat de exemplu Oklahoma și Missouri, au adoptat așa-numite “Clauze de suveranitate” la constituțiile lor, care, în esență, transmit guvernului federal să facă pasul înapoi.

Din perspectiva valorilor, fără îndoială că cel mai mare rău a fost cauzat familiei și căsătoriei. După Obergefell, statul (autoritatea federală) a naționalizat, efectiv, instituția căsătoriei. Căsătoria a devenit exclusive o instituție publică, separate de – și lipsită de – dimensiunea sa religioasă. Aceasta a dezorientat bisericile: dacă ele continuă să ofere slujbe de căsătorie, statul le-ar putea forța, în numele egalității și nediscriminării, să celebreze astfel de ceremonii pentru TOATE căsătoriile: căsătorii unisex, căsătorii poligame, căsătorii incestuoase… și așa mai departe.

Mai sunt și alte victime, din păcate - copiii. Prin Obergefell statul a hotărât că mariajul nu mai este relevant în procreație sau în creșterea copiilor. A fi părinte nu mai este, așadar, asociat cu a fi căsătorit. Căsătoria nu mai există acum decât pentru “a asigura companie”.

Aș mai adăuga o victimă: libertatea de expresie. Odată ce statul a sancționat o anumită viziune, versiune sau definiție a căsătoriei, cu necesitate le va exclude pe celelalte. Efectul practic va fi acela că indivizii care obiectează la decizia statului sunt în culpă legală. Libertatea de conștiință este, așadar, o fatalitate, la fel ca și libertatea religioasă.

Ia spre exemplu cazul lui Kim Davis, în acest moment într-o închisoare federala din Kentucky. Ea este ofițer de stare civilă în comitatul Rowan din Kentucky și a refuzat să emită certificate de căsătorie pentru cupluri de același sex. La începutul lunii septembrie un judecător a impus ca d-na Davis să stea în închisoare atâta vreme cât refuză să emită acele certificate (între timp cea în cauza a fost eliberată, n. red. CV). Obiecțiunea ei este bazată pe convingerile religioase. Lecția, aici, este aceea că dacă statul adoptă o instituție, respectiv căsătoria “neutră”, atunci cetațenii trebuie să promoveze doar versiunea agreeată de stat a respectivei instituții. Dacă nu, sunt sancționați penal.

Nu doar judecătorul Scalia și-a exprimat îngrijorarea față de atacul fără precedent la adresa democrației din cauza Obergefell. La fel a făcut și judecătorul Samuel Alito, altul dintre cei 4 care au votat contra majorității. Într-un interviu publicat de The Atlantic în luna iulie, el atrage atenția asupra multelor pericole pe care Obergefell le ridică la adresa democrației și a libertății în America. [http://www.theatlantic.com/politics/archive/2015/07/samuel-alito-supreme-court-gay-marriage-ruling-liberty/399008/]
Lista daunelor produse este lungă și include subminarea libertății adevărate, expansiunea puterii Statului în societate în detrimentul individului, extinderea autonomiei personale în detrimentul binelui general, uzurparea libertății de expresie, demonizarea criticilor la adresa “căsătoriei” între persoane de același sex.

Un declin lent, dar constant al libertăților tradiționale, inclusiv al libertății religioase și de conștiință

3. Judecătorul Antonin Scalia a scris în opinia sa separată la decizia Obergefell: „Hotărârea de astăzi afirmă că, pentru cele 320 de milioane de americani, decisivă este o majoritate a celor nouă judecători ai curții supreme. Opinia […] este cea mai amplă extensie de până acum (și cea mai amplă extensie imaginabilă) a pretinsei puteri a curții de a crea libertăți pe care constituția și amendamentele sale neglijează să le menționeze. Această practică de revizuire constituțională de către un comitet de nouă persoane […] răpește oamenilor cea mai importantă libertate care le-a fost conferită prin Declarația de Independență și câștigată în Revoluția de la 1776: libertatea de a se autoguverna.” Ești avocat și creștin, american și român, implicat în politica și în activismul civic pro-familie. Te rog în această multiplă calitate să comentezi cuvintele judecătorului Scalia. Care crezi că vor fi urmările pentru România ale deciziei?

Așa cum am spus deja, sunt la fel de îngrijorat ca Scalia. Sunt complet de acord cu poziția sa, a pus punctul pe “I”; eu n-aș fi putut să răspund mai bine. Și eu sunt om al legii. Am practicat avocatura în instanțele americane de 25 de ani. E un timp lung, în care am văzut un declin lent, dar constant al libertăților tradiționale, inclusiv al libertății religioase și de conștiință, în indiferența tot mai pronunțată a judecătorilor. Pe de altă parte, acest declin a fost însoțit de expansiunea drepturilor sexuale. Drepturile părinților au avut și ele de suferit pe măsură ce revoluția sexuală continua să fie instituționalizată de instanțe și legislativele din state mai liberale. Spre exemplu, părinții nu pot obiecta dacă copiilor lor li se predă la școală că homosexualitatea este normală, daca li se cere să vină îmbrăcați în haine ale sexului opus în timpul unor evenimente speciale; de asemenea, au pierdut controlul asupra conținutului manualelor școlare etc.

Sunt îngrijorat pentru România, dar și plin de speranță. Îngrijorat pentru că noua intelectualitate românească este educată, în mare parte, în Vest și în SUA. Mulți dintre ei au fost fermecați și momiți de gândirea occidentală, din ce în ce mai secularizată, mai anticreștină, mai antiumană și mai ostilă tradiționaliștilor. Am avut norocul să-mi întemeiez viața, de la o vârstă fragedă, pe învățăturile Bibliei, care m-a ajutat să nu alunec, intelectual vorbind, deși mi-am obținut diplomele de studii universitare în SUA și Elveția. Dar s-ar putea să nu fie la fel cu tineretul nostru. Citesc cu îngijorare unele din comentariile din presă și din unele decizii ale Curtii Constituționale de la București. Înțeleg că au fost influențate, în sensul că nu mai sunt gândite în tiparele tradiționale, și mă tem că ceea ce s-a întâmplat în Europa Occidentală și SUA ar putea să fie un model de acțiune pentru ei în România. Dacă oamenii de decizie și influență sunt convinși de argumentele Vestului că copilul nenăscut este irelevant, că mariajul natural “și-a trăit traiul și și-a mâncat malaiul”, că libertatea conștiinței sau libertatea cuvântului trebuie să facă loc altor priorități sociale, atunci da, am putea în cele din urmă să vedem ceea ce s-a întâmplat în Occident replicat și în România.

Pe de altă parte am și speranță. România este o națiune foarte tradiționalistă și cultura sa este de asemenea conservatoare. Istoria a dovedit că în vremuri de restriște, recursul la tradiție este cea mai bună rețetă de supraviețuire. Influența religiei și a Bisericii în România este încă semnificativă. Câtă vreme aceasta va fi situația există speranța că națiunea și cultura noastră vor supraviețui. Un alt aspect încurajator este acela că toate cultele din România împărtașesc aceeași poziție asupra valorilor creștine pe care secularismul le atacă: familia, căsătoria, dreptul la viață. Liderii noștri religioși se simt așadar încurajați să continue promovarea vederilor biblice asupra acestora.

Următoarea bătălie se dă pe vocabular

4. În California, cuvintele „soț” și „soție” au fost eliminate prin lege din actele de stare civilă (http://conservativepost.com/breaking-governor-signs-law-banning-words-husband-and-wife-because-they-offend-gays/), întrucât nu mai reflectau „noile realități” aduse de modificările legislative care au acordat statutul de „familie” cuplurilor unisex. Există perspectiva unei legislații federale, obligatorii în toate statele, în acest sens?

Următoarea bătălie se va da pe vocabular și terminologii. Versiunea “federală” a legii din California despre care vorbești a fost inițiată în vară de un grup de 20 de congressmani Democrați. [Detalii:http://www.washingtonexaminer.com/dems-declare-war-on-words-husband-wife/article/2567925]
Ma îndoiesc că această legislație va fi adoptată. Cel puțin nu în viitorul previzibil. Chiar dacă ar fi adoptată, va fi limitată. De exemplu, schimbarea de termeni pentru abolirea cuvinelor soț și soție ar putea apărea în legislația federală legată de familie, dar nu va putea, ipso facto, să șteargă acești termeni din legislațiile statale. Cred că în această materie Curtea Supremă va hotări că termenii legați de familie rămân de competența exclusivă a statelor.

Maniera în care companiile îmbrățișează agenda homosexuală este văzută că un “barometru al progresismului” acestora

5. Cum îți explici că sute de corporații, unele din ele aspru criticate pentru că, spre exemplu, folosesc munca copiilor și plătesc extrem de prost muncitorii din țările unde și-au externalizat fabricile, au susținut aprig, la Curtea Supremă, dreptul la “căsătoria” între persoane de același sex? Credeți că le pasă într-adevăr de drepturile omului?

Explicația este simplă: corporațiile sunt preocupate de imaginea lor. Vor să fie văzute că progresiste. În ultimele decenii, maniera în care companiile au îmbrățișat agenda homosexuală a fost văzut că un “barometru al progresismului”. În numeroase firme, conducerea a fost confiscată de homosexuali, de exemplu la Apple și la alte companii high tech din Silicon Valley. În mod firesc, ei și-au condus și adaptat filosofia corporatistă înspre acceptarea și chiar promovarea homosexualității. Activiștii homosexuali au țintit și ei conducerile companiilor. Acesta a fost unul din scopurile majore ale Human Rights Campaign, o organizație pro-homosexuală proeminentă din New York. Cea mai feroce bătălie a fost dusă cu Exxon, gigantul petrolier, care de mulți ani refuză să insereze în politicile sale clauze contra “discriminării pe criteriu de orientare sexuală”.

Privind a doua întrebare, am fost angajat în litigii de muncă de 25 de ani, întâmplător chiar în aria drepturilor civile și drepturilor omului, mai exact discriminarea la locul de muncă. Așa încât am ceva experiență, iar experiența mea îmi spune că firmelor le pasă în primul rând de profit și doar foarte puțin de drepturile omului. În cursul mulților mei ani de litigii de muncă am accesat numeroase documente legate de modul în care unele din cele mai mari corporații din lume își tratează angajații din Lumea a Treia. Am fost scandalizat în special de comportamentul inuman față de muncitorii din Filipine și Asia de Sud, dar și de cei din Afganistan, al multor firme care au susținut chiar războiul din acestă țară. Nu este o imagine prea grozavă.

Libertatea religioasă continuă să conteze în ochii americanilor mai mult decât drepturile homosexualilor

6. Într-un recent sondaj de opinie al Associated Press (http://hosted.ap.org/dynamic/stories/U/US_SAME_SEX_MARRIAGE_POLL?SITE=AP&SECTION=HOME&TEMPLATE=DEFAULT), 56% dintre respondenți consideră că protejarea libertății religioase este mai importantă decât drepturile homosexualilor, față  de doar 39% care afirmă contrariul. Care sunt urmările deciziei asupra libertății religioase, aflată la mare preț în Constituția SUA? Au început ele să se facă simțite deja?

Se poate analiza incidentul “Kim Davis” la care am făcut aluzie și mai sus. Sondajele de opinie în Statele Unite continuă să sprijine libertatea religioasă mai mult decât drepturile homosexualilor. În interpretarea pe care o dau comentariilor publicate peste vară, se așteaptă ca la un moment dat unele instanțe să recunoasca excepții pentru obiectorii de conștiință la diversele legi și decizii judecătorești care impun agenda homosexuală asupra națiunii. [https://www.washingtonpost.com/news/volokh-conspiracy/wp/2015/09/04/when-does-your-religion-legally-excuse-you-from-doing-part-of-your-job/?postshare=9631441585202242]
Creștinii, totuși, nu sunt singurii care reacționează. Însoțitorii de zbor musulmani din America dau în judecată liniile aeriene pentru că acestea să se conformeze vederilor lor religioase care nu le permit să servească alcool pasagerilor. Șoferii de camioane musulmani au inițiat și ei procese care să le permită să refuze să transporte alcool. Și Curtea Supremă a emis deja unele decizii favorabile acestor aspecte. Spe exemplu, anul trecut a decis că firmele cu acționariat creștin nu pot fi obligate să ofere asigurări medicale care să includă avorturi. Anul acesta, musulmanii au obținut o victorie importantă, când aceeași Curte Supremă a decis că un important producător de haine din SUA, Abercrombie, nu poate să le interzică agajatelor de religie islamică să poarte baticul tradițional la muncă.

7. În statul Montana s-a înregistrat prima plângere administrativă contra legii care nu permite înregistrarea “căsătoriilor” multiple. Așa a început și bătălia pentru „căsătoria” gay acum 10-12 ani. Credeți că poligamia va urma același drum cu „căsătoria” unisex pentru recunoașterea legală?

La acest moment e greu de spus, dar cred că legalizarea poligamiei nu este încă iminenta. Până acum, cauza din Montana n-a ajuns niciunde. Nu cred că instanțele federale sunt gata să recunoască un drept la căsătorii poligame. Nici Curtea Supremă. Judecătorul Kennedy a fost atent să scrie în redactarea hotărârii din cauza Obergefell că mariajul este încă o instituție binară. Poate 40 de ani de acum înainte, cine știe, lucrurile să stea altfel. Primul caz privind “căsătoria” unisex a ajuns la Curtea Supremă în 1973. A fost respins atunci în mod clar. Totuși, 42 de ani mai tarziu, a fost declarată “drept constituțional”, polarizand națiunea.

Că există posibilitatea ca și poligamia să devină legală în 40 de ani, este accentuat de faptul că deciziile instanțelor sunt ghidate de cultură. Dacă în cultură vor fi acceptate “mariajele” poligame, atunci în cele din urmă curțile de judecată o vor sancționa și ele. De asemenea, numărul imigranților în SUA care practică poligamia este în creștere. Se estimează, de exemplu, că aproape 100.000 de oameni din New York trăiesc în relații poligame.

Soarta casatoriei in SUA a fost pecetluita in noiembrie 2008, cand Obama a fost ales presedinte cu votul multor tineri crestini

8. Am auzit recent un pastor care spunea că decizia Obergefell era inevitabilă de câteva zeci de ani și acuza pentru situația în care s-a ajuns în primul rând bisericile creștine americane, care, din 1954, când au primit statut de exceptare de taxe din partea fiscului federal, au devenit din ce în ce mai timorate în a aborda subiecte sensibile (avortul, homosexualitatea, imoralitatea în media, atacurile la libertatea religioasă) de teama că își vor pierde facilitățile fiscale. Ce părere ai despre această abordare? Ținând cont de diferențele istorice și culturale, poate fi acesta un pericol și în România?

Din păcate, cred că este o măcar parte de adevăr în această declarație. Creștinii americani sunt divizați în ce privește rolul lor în viața publică. Și asta nu este deloc surprinzător, considerând vasta diversitate religioasă din SUA. Așa-numiții protestanți principali (mainline protestants): episcopalienii, prezbiterienii, unele grupări luterane, unele grupări metodiste, au devenit indiferenți și au îmbrățișat avortul și homosexualitatea. Nu este un secret. Din fericire, totuși, numărul credincioșilor lor scade rapid, iar acei membri care nu sunt de acord cu noile “învățături” se alătură denominațiunilor conservatoare. În grupul evanghelicilor, care constituie cam 25% din populația adultă a SUA, este o conștientizare mai mare a faptului că creștinii trebuie să se angajeze în viața cetății pentru a schimba societatea în bine. Dar chiar și printre aceștia sunt unii care nu doresc să “zdruncine barca” și preferă separarea de lume ca să nu se implice. Pe de altă parte, catolicii, adică 20% din populație, continuă să păstreze, cel puțin la nivel doctrinar, vederile extrem de conservatoare la adresa căsătoriei, avortului, homosexualității și contracepției. Am observat excelente poziții publice ale Arhiepiscopului de San Francisco pe aceste teme.

Adaug, cu riscul de a fi criticat, că creștinii sunt în primul rând cei care trebuie învinovățiți pentru pierderea bătăliei pentru căsătorie în SUA. Soarta căsătoriei a fost pecetluită în noiembrie 2008, când Obama a fost ales președinte, cu sprijinul tinerilor creștini. Majoritatea acestora au “defectat” de la opinia părinților lor și l-au votat pe Obama. Consecințele? Obama a numit doi judecători noi, radicali anti-familie și pro-homosexualitate, la Curtea Supremă: Elena Kagan și Sonya Sotomayor. Pe 26 iunie 2015 (ziua în care a fost emisă hotărârea în cauza Obergefell, n. red. CV), ei au votat pentru “căsătoria” homosexuală. Dacă la Casa Albă ar fi fost un republican, “căsătoria” gay nu ar fi fost astăzi legala în SUA.

România, Bisericile din România și creștinii din România trebuie să învețe din lecția amară a fraților lor americani. Indiferența și confuzia doctrinară nasc consecințe adverse atât pentru credincioși, cât și pentru societatea seculară. Dacă liderii spirituali ai Americii ar fi predicat contra acestor păcate și rele sociale, probabil “căsătoria” între persoane de același sex nu s-ar fi legalizat. Avem nevoie de asemenea să evităm tentația de a ne baza pe tradiție, pretinzând că noi, românii, suntem o națiune creștină de 2000 de ani - și, ca atare, practicile sociale necreștine nu vor fi instituționalizate niciodată aici. Doar Dumnezeu ne poate proteja de rău. Tradiția, nu.

9. Și ultima întrebare: Planned Parenthood primește sute de milioane de dolari anual de la bugetul federal deși, iată, ultimul scandal cu părțile de copil avortat vândute aduce în atenție și mai mult natura malefică a acestei rețele de clinici de avort. Care sunt șansele ca această finanțare să înceteze?

Ultimele informații pe care le am sunt că deja câteva state au oprit sprijinul financiar pentru Planned Parenthood, printre care Louisiana, Kansas si Missouri. Alte state anchetează clinicile pentru posibila violare a legislației anti-trafic de organe. Din păcate, Planned Parentohood are relații înalte la Casa Albă și orice încercare de a o definanța prin lege federală va fi blocată de administrația Obama.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro
24 septembrie 2015

* Titlu a fost redactat de Nicolae Toma

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cea mai mică bibliotecă din lume

Să ne cunoaştem istoria: Ce rol aveau BRĂŢĂRILE DACICE?

Impostorii lugojeni ai lui George Costin, înfiltraţi printre revoluţionari (II)