O nouă armă împotriva terorismului

STĂPÂNIREA GÂNDULUI - o armă cu puteri nebănuite

Centrul de investigaţii şi tratament "Psi-Ex"- Moscova

"Mintea este cea mai puternică armă a omului. Dar deşi sunt folosite de secole, capacităţile uluitoare ale creierului rămân în continuare învăluite în mister. De sute de ani savanţii se străduiesc să dezlege modul misterios în care acest organ complex acţionează asupra organismului nostru şi chiar asupra obiectelor din lumea înconjurătoare. Telepatia, telekinezia, hipnoza, premoniţia sau clarviziunea sunt fenomene pentru care nici azi nu s-au găsit explicaţii mulţumitoare. De fapt, aceste puteri miraculoase se află, în stare latentă, în fiecare dintre noi. Autosugestia sau chiar un simplu gând are o forţă uriaşă: poate schimba destine, poate ucide şi poate salva."

Un telepat rus uimeşte lumea

Sala de conferinţe a hotelului Renaissance din Moscova este arhiplină. Pe scenă, un bărbat legat la ochi vorbeşte cu o voce puternică. Mâinile îi sunt întinse către sală, cu degetele răsfirate, apăsând în aer nişte butoane invizibile.
"Bărbatul din rândul trei, locul 12, se gândeşte la fiul său, care se află chiar acum la examen. Pe rândul nouă, locul patru, băiatul cu şapcă are în buzunar un carneţel. Pe pagina doi este trecut numărul de telefon al prietenei sale". De câte ori omul de pe scenă ghiceşte ceva, iar spectatorul confirmă, sala izbucneşte în strigăte entuziaste şi aplauze.

Numele lui Tofik Dadasev a devenit cunoscut în anii '70, când, la primul Congres Internaţional de Psihotronică de la Praga, renumitul savant american Cleve Backster, cel care a participat la inventarea detectorului de minciuni, a afirmat despre Dadasev că este cel mai puternic medium din lume. Capacitatea sa uimitoare de a citi gânduri, aproape instantaneu, fără greşeală, a uluit comunitatea internaţională a oamenilor de ştiinţă.
De-a lungul timpului, rusul a participat la zeci de experimente parapsihologice incredibile. Prin puterea gândurilor sale a neutralizat planuri teroriste şi a ajutat la deconspirarea unor agenţi secreţi.

La începutul anilor 2000, Dadasev deschide la Moscova Centrul de investigaţii şi tratament "Psi-Ex". Aici vin sute de oameni din întreaga lume, care îi solicită, unii, ajutorul pentru boli grele, alţii – pentru aparent simpla terapie psihologică, pentru cazuri de răpiri, dispariţii sau conflicte nerezolvabile.
 
Tofik Dadasev

Născut în Azerbaidjan, înainte de căderea comunismului, Dadasev tratase mai mulţi înalţi oficiali sovietici, astfel că activitatea lui era atent monitorizată de serviciile de informaţii ruseşti. În laboratoarele secrete ale KGB-ului, savanţii se străduiau, încă din anii '40, să descopere cum funcţionează şi acţionează telepatia, cum se poate implementa un gând sau ordin în mintea cuiva şi prin ce metodă se poate localiza un obiect necunoscut la distanţă.

În spatele uluitoarelor fenomene PSI, telepatie, psihokinezie, vindecări paranormale, se află o întreagă armată de oameni, savanţi şi subiecţi superdotaţi, gata să-şi demonstreze capacităţile extraordinare.

Nina Kulaghina, cunoscută în întreaga lume pentru calităţile sale psihokinetice de a muta obiecte doar prin puterea gândului, Rosa Kulesova, cea care citea legată la ochi, doar prin atingerea textului cu degetele, sau celebrul telepat Wolf Messing, ale cărui predicţii au fost ascultate atât de Hitler, cât şi de Stalin, nu sunt decât câteva exemple. Toţi făceau demonstraţii publice, televizate sau "în direct", în marile oraşe ale Uniunii Sovietice. În spatele senzaţionalului însă, cele mai luminate capete ale Rusiei încercau să înţeleagă capacităţile fenomenale ale creierului.

După îndelungi experimente, oamenii de ştiinţă sovietici au emis o ipoteză privitoare la fenomenul telepatiei. Conform teoriei lor, atunci când omul gândeşte, în creier au loc anumite procese biochimice însoţite de emiterea unor radiaţii electromagnetice. Undele electromagnetice sunt captate de telepat, care reuşeşte astfel să citească până şi cel mai ascuns gând. Însă cercetătorii ruşi s-au ciocnit de o altă necunoscută:
Tofik Dadasev reuşea să afle gândurile unei persoane aflate la zeci de metri distanţă, iar studiile lor demonstrau că undele electromagnetice emise de creier pot fi captate numai în imediata apropiere a subiectului.
Pentru ei, Tofik Dadasev reprezenta o enigmă.

"Totul a început în copilărie", povesteşte Dadasev. "De exemplu, ştiam de cu seara ce avea să-mi pregătească bunica la micul dejun. Închideam ochii şi număram banii din portofelul mamei aflat în poşetă. Treptat, am descoperit că îi pot determina pe ceilalţi, prin puterea gândului, să îmi îndeplinească dorinţele. Odată, la şcoală, m-am concentrat asupra învăţătoarei şi am făcut-o să înceapă să se bâlbâie. Se înroşise atât de tare, biata de ea, că până la urmă a fost nevoită să îşi întrerupă lecţia şi să ne dea o pauză.
Descoperisem, deci, aceste forţe şi mă jucam cu ele, fără să mă gândesc cât de puternice sunt. Abia pe la 16 ani am realizat că am un dar extraordinar şi că trebuie cumva canalizat în beneficiul semenilor mei".

Paranormalul contra terorismului

După ce abilităţile sale fenomenale au fost recunoscute, miliţia, procuratura şi chiar KGB-ul au început să îi solicite lui Tofik Dadasev ajutorul în rezolvarea unor cazuri complicate.

"În anii '80, am fost abordat de nişte ofiţeri KGB, cu rugămintea de a-i ajuta la capturarea unui agent străin. Aveau informaţia că acesta se afla la Moscova, într-un grup de turişti, însă nu ştiau dacă este bărbat sau femeie şi ce semnalmente are. Am fost însoţit la hotelul Rossia, unde se aşteptau să poposească cei 150 de turişti străini. În holul hotelului era un vacarm de nedescris. Mă concentram foarte greu. Dar până ce băieţii de la KGB s-au hotărât să-mi indice persoanele suspectate, eu deja îmi şi îndreptasem atenţia către individul cu pricina. Era un bărbat cu mustaţa roşcată, îmbrăcat într-un costum negru. Am simţit că fluxul gândurilor sale nu curgea la unison cu cele ale celorlalţi turişti. Le-am comunicat agenţilor bănuielile mele.
Informaţia mea s-a dovedit ulterior corectă".

Însă cel mai spectaculos şi totodată periculos eveniment la care a participat a fost arestarea unui terorist. În martie 1989, o aeronavă Tupolev a fost deturnată şi a aterizat forţat pe aeroportul din Baku, Azerbaidjan. Teroristul, sub ameninţarea că va arunca avionul în aer, cerea până în zori un milion de dolari. În aceeaşi seară, Dadasev a fost contactat de un ofiţer KGB cu rugămintea din partea generalului Ivan Gorelovski, şeful serviciului KGB, din Azerbaidjan, să participe la această operaţiune delicată.

 "Când am ajuns la aeroport, de la Moscova sosiseră deja trupele speciale antitero. Am fost imediat pus la curent: «Se pare că teroristul are complici, este înarmat şi în cabina piloţilor s-a detectat un dispozitiv care ticăie, cel mai probabil o bombă cu ceas.» Imediat mi s-a încredinţat o misiune. Trebuia să pătrund în avion şi să negociez cu teroristul". Dadasev a fost condus până la trapa avionului şi, sub pretextul că este un reprezentant al Ministerului de Externe de la Moscova, a pătruns în aeronavă. Între el şi terorist era o distanţă de aproximativ 20 de metri. "În aparenţă, părea stăpân pe situaţie, dar i-am citit emoţiile şi gândurile. Nu au trecut câteva minute şi am fost convins că totul este o cacealma. Individul nu avea nici o bombă şi nici complici".
Dadasev a coborat din avion şi le-a spus ofiţerilor cu convingere:
"Pentru a salva toţi pasagerii, fără vreun incident nedorit, trebuie să aveţi încredere în mine. Eu ştiu ce se va întâmpla. Peste câteva minute, teroristul va veni mai aproape de uşa avionului ca să fumeze. Atunci îl puteţi prinde. Dacă se va acţiona astfel, nu vor exista victime şi nu vor fi probleme".

Peste o jumătate de oră, trupele "Alfa" se întorceau de pe pistă cu teroristul încătuşat. În rucsacul individului se descoperise că aşa-zisa bombă cu ceas nu era decât un ceas mecanic deşteptător. Totul se petrecuse întocmai cum prezisese Dadasev. Ulterior, la iniţiativa liderilor KGB de la Moscova, care fuseseră impresionaţi de abilităţile sale extraordinare, Dadasev a fost decorat cu cea mai mare distincţie din Azerbaidjan, pentru finalizarea cu succes a operaţiunii.

Femeia care a înfrânt moartea

Conform spuselor lui Tofik Dadasev, fiecare dintre noi are de fapt aceste capacităţi, de a citi gândurile altui om, de a le influenţa şi chiar de a prezice un eveniment, singurul obstacol fiind acela că oamenii nu sunt conştienţi de abilităţile lor, de puterea imensă a unui simplu gând, de capacitatea uriaşă a creierului.

"Toţi putem folosi telepatia sau telekinezia, însă trebuie să credem în aceste forţe şi să ne antrenăm creierul, prin meditaţie profundă, pentru a le activa. Aceste funcţiuni ale creierului se află ca într-o stare de hibernare, asteptând să fie trezite. De cele mai multe ori, ele rămân inactive până la moarte şi totuşi ne plângem că nu suntem fericiţi, că nu avem suficienţi bani, că nu suntem sănătoşi. Singur omul, prin puterea gândurilor sale, îşi poate croi viaţa aşa cum doreşte. Poate alege să fie sănătos sau să sufere, să trăiască fericit sau în mizerie! Cheia o reprezintă propriul gând!".

Recent, cercetătorii în fizica cuantică au făcut o descoperire: "Mintea modelează lucrurile pe care le percepem". Cel puţin asta susţine Fred Alan Wolf, profesor doctor în fizică, cel care şi-a dobândit celebritatea în lume printr-o serie de cărţi despre relaţia fizicii cuantice cu conştiinţa.
"Omul poate fi un Michelangelo al propriei sale vieţi, având posibilitatea să-şi modeleze soarta după bunul plac", spune el. Intuitiv, mulţi oameni descoperă şi pun în practică teoria lui Alan Wolf.
Acesta este şi cazul Angelei Popescu, o pensionară din judeţul Bihor, pentru care gândirea, mai ales gândirea pozitivă, este mai mult decât o formulă călăuzitoare: este un stil de viaţă. Totul a început în urmă cu 40 de ani, pe vremea când nimeni nu vorbea despre aşa ceva, când noţiuni ca autosugestie, legea atracţiei sau materializarea gândului nu erau nici măcar pomenite. Şi totuşi, Angela le-a descoperit, singură, din întâmplare.

Se măritase tânără, la 20 de ani, cu un bărbat pe care nu îl cunoştea aproape deloc. Îi fusese prezentat de părinţi şi, în câteva luni, Angela s-a trezit măritată şi însărcinată. După doi ani, a venit pe lume şi cel de-al doilea copil. Peste încă doi ani, soţul a părăsit-o pentru o femeie mai tânără şi a lăsat-o să se descurce singură, cu doi copii mici. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, biata Angela a descoperit că este foarte bolnavă. În urma analizelor, a fost diagnosticată cu cancer.
Doctorul oncolog a anunţat-o formal, tăios, că trebuie să fie operată de urgenţă. Se gândea cu disperare ce se va întâmpla cu copiii ei dacă nu va supravieţui.
Era atât de îngrozită, încât deja începuse să-şi deruleze în minte scena înmormântării, îşi vedea copiii abandonaţi, luaţi sub îngrijire de un orfelinat. Se internase în spital şi îşi aştepta rândul, ca un condamnat la moarte.
     
Într-o dimineaţă, de patul ei se apropie o femeie mult mai tânără decât ea şi îi spuse: "Şi tu aştepţi să fii operată? Eu sunt programată mâine. Dar eu am venit aici să mor. Ştiu sigur că nu voi supravieţui". A doua zi, într-adevăr, tânăra muri la câteva ore după intervenţia chirurgicală. Medicii din secţie erau bulversaţi: operaţia decursese normal, iar starea pacientei fusese stabilă. Şi totuşi, după câteva ore, femeia a murit inexplicabil. Îşi programase moartea mental.

În aceeaşi seară, în salonul spitalului, îşi făcu apariţia medical chirurg. Se aşeză printre paciente, pe un pat, şi, cu o voce gravă, spuse:
"Nici cel mai puternic organism nu rezistă la gândurile negre. Practic, vă programaţi moartea. Aşa ceva este inadmisibil! Ne faceţi nouă, medicilor, misiunea imposibilă! Omul singur, prin gândurile lui, se poate băga în mormânt şi tot singur se poate salva. Este alegerea voastră!".

Angela nu îşi mai aminteşte ce a mai spus medicul şi ce s-a întâmplat mai departe. Ţine minte perfect doar atât: se hotărâse să trăiască. Şi, ca prin farmec, toate grijile, toată spaima dispărură.
După operaţie, Angela ieşea din spital cu o altă atitudine, cu o altă stare de spirit. Păşea pe stradă de parcă lumea toată era a ei, zâmbea tuturor şi se purta cu oamenii ca şi cum toţi i-ar fi fost prieteni. Deşi trebuia să urmeze un tratament, nu lua nici măcar o pastilă. Ştia că va trăi!
Voia să trăiască. Se programase pentru viaţă. Şi timpul i-a dovedit că avusese dreptate.

"Tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră, bun sau rău, se întâmplă numai datorită nouă. Singuri ne construim realitatea. Este vorba despre ceea ce gândim. Mintea acţionează ca un magnet, atragând ceea ce dorim. Este foarte important să te simţi bine, să gândeşti pozitiv, să zâmbeşti, să te bucuri de viaţă. Nu trebuie decât să vrei un lucru cu orice preţ, cu toată fiinţa ta, să te bucuri că îl vei avea. Şi atunci îl vei obţine!", spune Angela, femeia care a învins moartea fără medicamente.

Supărările şi boala

Recent, profesorii de la Universitatea Berkeley, California, au realizat un studiu inedit, având ca subiecţi 15 mii de oameni, bolnavi de diverse afecţiuni.

S-a dovedit că 90% dintre ei, în trecut, avuseseră parte de supărări mari, necazuri şi probleme grave. La un moment dat, fuseseră profund răniţi de cineva apropiat, iar ei nu puteau ierta, nu puteau uita. La finalul experimentului, savanţii au ajuns la o concluzie uimitoare: supărările au declanşat procesul bolii.
 "Sănătatea trupului este puternic legată de cea sufletească, de cele mai multe ori, predispoziţia pentru o anumită boală fiind dată de propriul temperament, de modul de gândire, de caracterul omului. Emoţiile şi gândurile negative slăbesc energia organismului, influenţează echilibrul intern, declanşând boli'', susţine profesorul Graham Fleming.

Studiile din ultimii ani asupra hipotalamusului, acea parte a creierului care are rol în reglarea superioară a funcţiilor vegetative ale organismului, au demonstrat că mintea omului creează, practic, felul în care funcţionează corpul.

După părerea savantului, gândurile şi emoţiile modifică celulele până la nivelul nucleului. "Aceste stări distrug în aşa măsură celulele noastre, încât, după un timp, nu-şi mai pot îndeplini nici măcar funcţiile fundamentale."

Pentru ca aceste emoţii şi stări negative să nu se scurgă prin sistemul nervos către organele interne, este necesar să fie eliminate. Deşi metodele de eliberare a stresului prin ţipat, lovitul unei perne, al unui manechin sau al unui sac de box par la prima vedere ilare, totuşi au o eficacitate mare, permiţând creierului să se elibereze de tensiunile adunate şi astfel să-şi păstreze echilibrul.

Terapia prin râs reprezintă un alt mijloc de eliminare a tensiunilor fizice şi psihice. Când omul râde, îşi schimbă starea interioară, iar universul percepe dispoziţia sa pozitivă, veselia şi gândurile optimiste, atrăgând evenimente şi situaţii pozitive.

Terapeutul american Norman Cousins este cel care în 1964, folosind gândirea pozitivă şi umorul, a reuşit să trateze un pacient cu o boală articulară, la vremea aceea incurabilă. În timpul şedinţelor de tratament, terapeutul îi dădea spre vizionare pacientului filme de comedie care să îi provoace râsul, cât mai îndelungat. După 30 de minute de râs, pacientul avea parte de două ore fără dureri. După mai multe luni de astfel de tratament, rezultatul a fost miraculos: boala dispăruse complet.

"Omul fără vârstă"

Serghei Maximov are 74 de ani, dar sănătatea şi condiţia lui fizică par a fi ale unui tânăr. În orăşelul Kislovodsk, din regiunea Stavropol, este cunoscut drept "omul fără vârstă".

Este preşedintele unui club în care se practică şedinţe de râs pentru eliberarea stresului, sport şi meditaţie - pentru canalizarea gândurilor şi montarea psihicului pe o stare pozitivă. "Râzi şi vei fii sănătos; fii optimist şi vei trăi mai mult!" - este deviza care îi călăuzeşte pe cei câteva sute de membri ai clubului.

Totul a început printr-un eveniment nefericit. La vârsta de 30 de ani, a fost implicat într-un accident grav de maşină, în urma căruia doi dintre prietenii lui şi-au pierdut viaţa. Deşi vina nu îi aparţinea, Serghei simţea că săvârşise o crimă şi nu se putea ierta. I s-a instalat o stare de depresie profundă. Familia s-a luptat luni în şir pentru salvarea lui, dar fără nici un rezultat. Nu mai voia să trăiască şi, practic, aproape nici nu mai trăia.

Până într-o zi când, nici acum nu ştie de ce, i-a venit ideea de a pleca în Nepal. Acolo, în regiunea muntoasă Parbat din centrul Nepalului, Serghei a stat timp de câteva luni, într-un templu de călugări budişti. Ajunsese acolo în miez de noapte şi, văzând starea jalnică în care era, călugării au acceptat să rămână o perioadă să locuiască în templu, cu singura condiţie de a trăi exact ca ei.

Acolo, în mijlocul pustietăţii, departe de civilizaţie, a învăţat Serghei tot ceea ce ştie azi. Se scula o dată cu călugării, în fiecare dimineaţă la ora 5 şi timp de două ore medita, analizându-şi gândurile şi sentimentele, debarasându-se de tristeţe şi pesimism. După un mic dejun constituit dintr-o lingură de orez, călugării se retrăgeau în templu, în mijlocul căruia trona statuia unui Buda râzând. Fondatorul budismului credea că râsul este o experienţă religioasă. Călugării din zona Parbat considerau că atunci când râd intră într-o stare bună de spirit, se pot înălţa într-un plan superior, pot transcende limitele concrete către divinitate.

După mai bine de un an, s-a întors acasă. Chiar de a doua zi, a început un nou stil de viaţă, în aparenţă dur, barbar. Părinţii, după toate nenorocirile prin care trecuseră împreună cu el, credeau că şi-a pierdut minţile. Se scula dimineaţa, cu mult înainte de răsărit, se freca cu zăpadă sau se arunca în apele reci ale râului, mânca aceeaşi lingură de orez cu care se obişnuise la templul budist şi apoi îşi petrecea ziua în meditaţie, rugă şi râs.

După câteva luni, Serghei devenise de nerecunoscut. În ciuda faptului că nu mânca aproape nimic, trupul său ajunsese zvelt, bine dezvoltat. Era mereu vesel, energic, optimist, zâmbitor, gata să ajute pe oricine. Şi văzând oamenii cum băiatul uscăţiv, palid şi fără vlagă devenise un bărbat robust, văzându-i transformarea psihică şi sufletească, au început să-i solicite ajutorul.

 Aşa au trecut anii, Serghei şi-a dobândit faimă şi a înfiinţat clubul celor care doresc să trăiască armonios, sănătos şi fericit, prin puterea gândurilor, prin meditaţie şi râs. "În fiecare an, organizez un fel de examen. Plecăm toţi în Munţii Caucaz, traversăm cele mai înalte creste şi ajungem până la Marea Neagră, la Soci. Pe jos! Sute de kilometri.
Aniversarea vârstei de 60 de ani mi-am petrecut-o în Himalaya. Cea de 70, la fel. Sper că şi cea de 80 tot acolo o voi celebra.

Eu cred că am reuşit în viaţă pentru că am decis, la un moment, dat să îmi schimb mentalitatea, să cred în mine, în puterile minţii mele şi, mai presus de toate, să gândesc pozitiv Aceasta este arma mea secretă, cu care pot învinge şi înfrunta orice!".

Hrăniţi-vă cu lumină!

"Dimineaţa, când priviţi rãsãritul Soarelui, gândiţi-vã cã aceste raze ce ajung pânã la voi sunt nişte creaturi vii care vã pot ajuta sã vã rezolvaţi problemele zilei. Dar numai pe cele ale zilei în curs, nu şi pe cele ale zilei urmãtoare. A doua zi, trebuie din nou sã le consultaţi, şi tot numai pentru o zi. Aceste entitãţi nu vã vor rãspunde niciodatã pentru douã sau trei zile înainte. Ele vor spune: „Este inutil sã vã aprovizionaţi mai mult de o zi. Mâine, când veţi reveni, vã vom rãspunde.”

În fiecare zi ne hrãnim şi nu ne facem în stomac provizii pentru o sãptãmânã, ci doar pentru ziua în curs, iar a doua zi reîncepem. La fel stau lucrurile şi cu lumina, deoarece lumina este o hranã ce trebuie sã o absorbim şi sã o digerãm zilnic, ca sã se transforme în noi în sentimente, în gânduri, în  inspiraţii... De ce nu avem faţã de luminã aceeaşi logicã ca în cazul hranei?"

PS. Mai are un avantaj URIAŞ - oricât de multă Lumină am mânca în fiecare zi, un lucru e sigur: nu riscâm să devenim supraponderali!!!

Mihăiţă Peptanariu
Senior Scientific Researcher, Ph. D.
National Institute of R&D for Technical Physics
47 Mangeron Blvd. Iasi, 700050
Tel: +40232-430680; Fax:: +40232-231132

Surse:

PUTEREA GANDULUI ANTRENAT

STAPANIREA GANDULUI - o arma cu puteri nebanuite

Puterea gandurilor