Declarație BOMBĂ. Un senator acuză Direcția Națională Anticorupție de practici specifice unei poliții politice…
Senatorul Valer Marian a făcut recent o declarație politică în care aduce dovezi excepționale despre implicarea serviciilor secrete în activitatea DNA și despre practicile de poliție politică ale acestei instituții. Redăm în continuare declarația senatorului:
“La începutul lunii februarie 2016 am fost invitat și audiat la Serviciul Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție, în calitate de suspect, pentru o pretinsă complicitate la șantaj, constând într-o declarație politică prezentată în Senat, un denunț penal depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și un articol pamfletar publicat în ziarul Gazeta de Nord Vest, în care erau vizați în principal fostul ministru al Apărării Naționale, Gabriel Oprea, și în subsidiar primarul comunei Odoreu din județul Satu Mare, referitor la care am arătat că s-a făcut o încadrare juridică greșită (fiind aplicate dispozițiile noului Cod penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, pentru o faptă pretins săvârșită în octombrie-noiembrie 2010), că nu aveam calitatea specială invocată (de președinte al Organizației județene Satu Mare a PSD) în perioada respectivă, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (lipsind atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a acesteia) și că nu există nicio probă concludentă în cauză, acuzația întemeindu-se doar pe susținerile mincinoase ale primarului Pop Dumitru Dorel (cercetat pentru zeci de fapte penale, trimis în judecată pentru mai multe infracțiuni de abuz în serviciu, urmărit penal în prezent de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea pentru mai multe infracțiuni semnalate într-un raport al Curții de Conturi, prin care au fost constatate circa 100 de abateri de nelegalitate și de neregularitate, declarat incompatibil și cercetat pentru conflict de interese de către Agenția Națională de Integritate, dobânditor al unei averi substanțiale pe parcursul celor patru mandate de primar: casă, conac, cabană cu baltă de pescuit, șase spații comerciale, peste 100 hectare de teren ș.a.), care timp de cinci ani nu a formulat vreo plângere în acest sens.
Cu această ocazie, procurorul Cristian Ardelean de la Serviciul Teritorial Oradea al Direcției Naționale Anticorupție a început audierea prin a-mi aduce două acuzații care nu pot fi diagnosticate decât ca prostie imensă sau ca poliție politică. Cum nu este posibil ca doamna procuror șef Laura Codruța Kovesi să promoveze procurori proști la DNA, rămâne valabilă doar versiunea poliției politice.
Astfel, procurorul de caz m-a acuzat de faptul că, în iarna anului 2012, am organizat proteste antiprezidențiale și antiguvernamentale la Satu Mare și că am intenționat să intru în sediul județean al Serviciului Român de Informații, punându-mi în vedere că deține înregistrări de pe Youtube în acest sens. I-am răspuns succint că este vorba de o chestiune pur politică, precizându-i că în iarna anului 2012 au fost organizate manifestări de protest justificate în toate marile orașe ale României împotriva președintelui Traian Băsescu și a primului ministru Emil Boc, care a și demisionat în urma acestora. Iar, referitor la pretinsa tentativă de pătrundere în sediul județean al SRI, am arătat că, în timp ce mărșăluiam împreună cu circa 7.000 de protestatari prin centrul municipiului Satu Mare, am oprit doar câteva minute la colțul străzii pe care era situat acest sediu (unde s-a scandat „Ieși afară, javră ordinară!" și „Cri cri cri, ieși afară SRI"). Orișicum, personal nu aveam mari curiozități legate de acest sediu, care a adăpostit până în 1989 Securitatea comunistă, întrucât în decembrie 1989 l-am percheziționat la sânge, în calitate de procuror și de vicepreședinte local al Frontului Salvării Naționale, împreună cu reprezentanți ai armatei și ai presei locale.
Am încercat ulterior să găsesc explicații pentru astfel de acuzații care nu aveau nicio legătură cu obiectul cauzei, având scop de intimidare și o tentă vădit politică, nelegală și neconstituțională, și am ajuns la concluzia că este posibil ca procurorul de caz (produs al școlii de drept de la Oradea, devenit procuror cu opt ani în urmă) să fi avut simpatii față de fostul președinte Traian Băsescu și guvernarea PDL.
Am găsit și argumente în acest sens:
1. procurorul Cristian Ardelean a fost numit procuror definitiv (la Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd, județul Bihor) printr-un decret semnat de președintele Traian Băsescu (nr. 80/08.02.2010);
2. prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, Secția pentru procurori, nr. 65/08.03.2012, care este semnată de vicepreședintele Oana Schmidt- Hăineală, cunoscută drept o suporteră a ex-președintelui Traian Băsescu, i-a fost admisă o contestație în urma căreia a fost promovat în funcție la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor;
3. în anul 2014 a fost transferat la Serviciul Teritorial Oradea al DNA, cu aprobarea procurorului șef Laura Codruța Kovesi, cunoscută drept o slugă fidelă a ex-președintelui Traian Băsescu.
Probabil că pe procurorul Ardelean l-au deranjat declarațiile și interpelările mele parlamentare la adresa fostului președinte Traian Băsescu și a principalilor săi acoliți din PDL (Elena Udrea, Emil Boc, Sorin Blejnar, Traian Igaș ș.a.). Probabil că l-au deranjat declarațiile mele politice și interpelările parlamentare la adresa fostului procuror general al României, ulterior procuror șef al DNA, Laura Codruța Kovesi („Fără Codruț și Codruța. Demiterea procurorului general al României și a procurorului șef al DIICOT", „Laura Codruța Kovesi, procuror general din milă și mită portocalie", „Cum s-au împărțit parchetele în 2013", „Controlul statului și al societății în regimul Băsescu", „Dacă procurorul șef al DNA n-ar fi trecut dreptul constituțional ca vodă prin lobodă", „Autosesizarea și sesizarea PICCJ, DNA și DIICOT în legătură cu marea corupție și crima organizată în perioada 2006-2012", „Justiția și integritatea, pe mâinile odraslelor opresiunii ceaușiste", "Verificarea și sancționarea abuzurilor în cazul Mariana Rarinca") și a fostului vicepreședinte al CSM, procurorul Oana Schmidt-Hăineală („Hăi
Cu aceeași ocazie, procurorul de caz mi-a imputat faptul că, împreună cu jurnalistul Ovidiu Ohanesian, am fi pătruns fără drept în casa părinților generalului Florian Coldea, primul adjunct al directorului SRI. I-am răspuns că este o acuzație aberantă întrucât am intrat în casa părinților generalului Coldea ca urmare a invitației insistente a acestora, iar în locuință aceștia ne-au oferit ceai, cafea, mâncare și băutură, dar am servit doar un ceai și un măr. Mai mult, la despărțire tatăl generalului Coldea a insistat să primim un flacon cu pălincă de prune din producția proprie, deci în niciun caz nu se poate vorbi de o pătrundere forțată sau de un refuz de a părăsi locuința la cerere.
Pentru a nu fi acuzați de infracțiuni de violare de domiciliu, furt, șantaj sau terrorism (faptă de care fostul lider al Grupului parlamentar al PSD din Senat, Ilie Sârbu, mi-a spus în 2012 că m-a acuzat ex-directorul SRI, George Maior), știut fiind că unii procurori DNA au imaginație bogată, după patru ani de la această vizită, ne vedem obligați să dăm publicității discuțiile purtate cu părinții generalului Coldea pentru a elimina orice suspiciune. Până în prezent nu am dat publicității aceste discuții întrucât părinții generalui Coldea, oameni simpli de la țară, aflați la pensie (după ce tatăl a fost tractorist, iar mama poștăriță în comună), ne-au făcut o impresie deosebită, de oameni muncitori, ospitalieri, cumsecade și cu frica lui Dumnezeu, și am considerat că nu au nicio vină pentru răul malefic la care fiul lor, șeful de facto al SRI de 10 ani, a fost autor, complice sau instigator (referitor la care am făcut mențiuni pe larg în declarația mea politică intitulată „Generalul Coldea, câinele de pradă al democrației", pe care am prezentat-o și în ședința Senatului din 28.05.2013).
Realitatea este că, la mijlocul lunii ianuarie 2012, aflandu-mă împreună cu jurnalistul Ovidiu Ohanesian în județul Arad într-un alt scop, am trecut într-o zi, înainte de prânz, prin localitatea de baștină a generalului Coldea, Târnova, și, profitînd de prilej, am intrat la primăria comunei pentru a solicita câteva informații legate de eternizatul prim-adjunct al directorului SRI și familia sa. Primarul comunei Târnova, cu aparteneță politică la PNL, a devenit însă livid și s-a scuzat că este un subiect de grad zero și nu ne poate ajuta cu nimic. În aceste condiții am oprit la bufetul sătesc și am întrebat unde este casa părinților generalului Coldea, pentru a face o fotografie de colecție. Foarte amabili, sătenii prezenți ne-au indicat unde este locuința părinților temutului șef al SRI, astfel că am oprit autoturismul cu care ne deplasam la 10-15 metri de aceasta, iar Ovidiu Ohanesian s-a apropiat și a fotografiat-o de pe drumul public. În timp ce fotografia a ieșit din curtea casei mama generalului Coldea, care l-a invitat insistent la o cafea, dar Ovidiu a venit la autoturism. Mama generalului Coldea l-a urmat până la mașină unde a insistat timp de circa 10 minute să intrăm în casă pentru a servi o cafea sau un ceai. După ce m-a tras efectiv de mâneca hainei, am acceptat să intrăm pentru a servi un ceai. În scurt timp a apărut și tatăl generalului Coldea, care ne-a îmbiat cu pălincă sau vin, dar am refuzat, precum am refuzat și oferta mamei de a servi ouă și cârnați, acceptând doar un ceai și un măr.
Timp de peste două ore am fost ținuți de vorbă de părinții generalului Florian Coldea, aceștia povestindu-ne mai multe episoade din viața fiului lor (pe care îl numesc Florin) devenit celebru, episoade legate de viața și munca la țară, studiile liceale și universitare, cariera în SRI, sprijinul acordat de un verișor al mamei, generalul SRI Dan Gheorghe (fost ofițer de Securitate, locțiitor al șefului USLA, șef al UM 0215 și șef al Direcției pentru Apărarea Constituției din SRI), sprijinul părintesc de un miliard de lei vechi pentru cumpărarea unei locuințe în București, atenționarea paternă că în capitală „calcă în scuipat de mitici", decorațiile primite de la americani cu care se laudă, problemele mai vechi și mai noi de sănătate, noră, nepoți ș.a. La despărțire, tatăl generalului Coldea a insistat să primim un flacon cu pălincă de prune din producția proprie (pe care ni l-a învelit în ziarul județean Jurnal Arădean din 13.01.2012 și pe care îl păstrez și în prezent în același ambalaj), iar mama sa ne-a smuls promisiunea că îi vom mai vizita când vom trece prin zonă. Menționez că la început ne-am prezentat, cu nume și prenume, părinților generalului Coldea, iar la plecare eu le-am înmânat o carte de vizită purtând antetul Senatului României, spunându-le să îi transmită domnului general că într-o zi va fi sunat de pe acest număr. Evoluția evenimentelor ne obligă să dăm publicității așa-zisul debriefing cu părinții generalului Coldea, urmând ca unele amănunte să i le comunic când îi voi da telefonul de care am făcut vorbire.
Referitor la parcursul profesional al generalului Coldea, care a ajuns în câțiva ani general cu trei stele dintr-un „simplu maioraș" (apud Traian Băsescu), țin să subliniez că părinții săi ne-au destăinuit că a urmat „cel mai rău și prost liceu din Arad" (Liceul de petrol și gaze) și că a început facultatea la Timișoara (Institutul Politehnic), de unde a plecat la Academia Națională de Informații, cu sprijinul generalului-unchi Dan Gheorghe. Ulterior, un apropiat al generalului Dan Gheorghe mi-a confirmat acest aspect, relatându-mi că acesta i s-a plâns că nepotul său Florian Coldea a picat patru examene după primul semestru din anul doi la Institutul Politehnic din Timișoara și i-a solicitat un sfat pentru a-l salva de repetenție, astfel că i-a recomandat să-l aducă la Băneasa, la Academia Națională de Informații. Conform aceleiași persoane, generalul Dan Gheorghe a fost afectat ulterior de faptul că nepotul său a repetat un an la Academia Națională de Informații, iar după absolvire i-a solicitat din nou un sfat, spunându-i că nu știe în ce compartiment al SRI ar putea fi încadrat nepotul său întrucât este „cam pămpălău". Persoana în cauză l-a sfătuit să vorbească cu fostul său subaltern, generalul Ion Ștefănuț, care deținea funcția de șef al Inspectoratului pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului din SRI (urmașul USLA) și astfel a început cariera în principalul serviciu secret al țării a lui Florian Coldea, care a fost remarcat și promovat de fostul președinte Traian Băsescu în prima parte a anului 2005, când avea gradul de maior la Inspectoratul pentru Prevenirea și Combaterea Terorismului și a primit misiunea să transporte o valiză de bani în Irak, în vederea eliberării ziariștilor români luați ostateci în luna februarie a anului respectiv.
Un alt amănunt interesant relatat de părinții generalului Coldea este faptul că acesta are probleme de sănătate din tinerețe, respectiv are probleme cu spatele, cu coloana vertebrală, precum și că este supărăcios din fire, neagreând glumele de niciun fel. Poate că ar merita să se pronunțe în acest sens soția sa, doamna colonel Dorina Coldea (fostă Negru), care i-a fost colegă la Academia Națională de Informații și a devenit psihologul șef și de serviciu al SRI sub conducerea soțului său (exersându-și îndeosebi competențele în cazul ofițerilor care trebuiau sancționați sau îndepărtați din SRI).
Acuzațiile susmenționate ale procurorului de caz pot fi confirmate de avocații prezenți și de înregistrările realizate cu ocazia audierii.
Senator
Valer Marian
P.S. În transcriptul înregistrărilor am folosit indicativul M pentru mama și T pentru tata generalului Florian Coldea.
Articolul a fost publicat aici: Declaratie BOMBA: O dovadă clară a poliției
politice practicate de DNA
Transcriptul înregistrărilor cu părinții generalului SRI Florian Coldea, unde s-a folosit indicativul M pentru mama și T pentru tata.
Mama generalului : Vreți să vă aduc o cană de vin sau ceva ?
O: Nu, mulțumesc. Sărut mâna ! Tocmai de la asta am venit. Am ciocnit cu băieții până la 12 noaptea.
Doamna râde încântată.
O: Ne-am uitat la televizor, la agitația aia de acolo…
M: Vai de mine ! Ce-o să fie oare ?
Valer: Lumea e nemulțumită din păcate. La țară se mai poate trăi, că mai tai o găină, mai ai un porc….
M: Eh ! Nu știu ce să zic. Păi vedeți dumneavoastră. Din câtă lume-i acolo și nu-i așa departe județul, dar…țăranii nu se duc. De ce nu se duc? Fiindcă au pensie de trei milioane jumate…
Intră în scenă tatăl, Coldea senior… Înalt, gospodar, mână puternică de om de țară. Ne prezentăm. Salută politicos și dă mâna cu noi.
O: Bună ziua !
T: Bună ziua !
V: Valer Marian, îmi pare bine.
O: Eduard Ohanesian. Îmi pare bine.
T: Numai fuse numa’ un vecin, și uite, doi domni, zice-te caută. Probabil vă caută pe voi.
V: Doamna a insistat, eu….stăteam la mașină.
M: Păi cum să nu intre. Doamne iartă-mă !
T: Da’, normal.
M: Păi, tocmai vorbeam de astea, de aseară. Dar niciun țăran no fost acolo.
V: Cât pământ are așa, un om ?
T: La noi, aicea ?
M: Nu prea este pământ.
T: Practic, noi avem 2 hectare și 70 de arii.
V: Cam așa e și la noi.
M: Dar dumneavoastră de pe unde sînteți ?
V: Din județul Cluj, originar….
T: Sunteți clujean de-al meu atunci. Eu sînt din Nearșova, Izvorul Crișului.
V: Ah. Din partea asta, spre Bihor. Eu sunt spre Gherla. Gherla – Dej, acolo e comuna mea.
T: Eu sunt din partea asta, dincoace…
V: Și maică-mea are 2 hectare jumate. Nu mai poate lucra. Îl dă pe gratis.
T: Cam așa sîntem și noi. Pe gratis l-am dat. Un an de zile, deci ne-o dat ceva un italian. Un an sau doi. Odată ne-o promis că ne dă șasă sute de kile la hectar. Nu ne-o dat nimic.
M: Apoi a venit un neamț. Am zis că neamțu-i mai de vorbă, dar nu ne-o dat…
O: Dar cooperativele când s-au desființat ? Imediat, în primii ani după ’90 ?
M: Atunci după Revoluție. Eh ! Atunci în primul an. A fost o distrugere enormă, enormă. Noi am avut o cooperativă foarte puternică, foarte puternică.
T: Poate ați auzit de Sântana. Ați auzit… Noi până acum în Sântana am fost cam la același nivel.
V: Greșeala a fost a noastră….
T: Aici s-o ocupat de viță de vie la Târnova și de tăurași. De îngrijirea tăurașilor. Un CAP foarte puternic am avut noi. Eu am lucrat 20 de ani și am cunoscut toate ceapeurile din jur de pe aicea.
M: Viță altoi.
O: Un șef de ferma Balogh ? Știți de dânsul, ați auzit ? Era șef de fermă, lucra … Cred că era subordonatul unuia de la Direcția Agricolă, Domocoș, din Arad. Eu am venit aici în ’92-’93 și i-am cunoscut. Am fost cu ei, am …
T: Noi am lucrat … Glăvan o fost…După Glăvan cine o fost ? Eu la Direcția Agricolă îi știam pe toți…
M: Crăciun …
T: Domocoș la SMA o fost tractorist la noi. O fi fost ceva ori mai mare…
M: Eu am lucrat la telecomunicații și, practic din auzite, știam toate numerele și tot de pe la direcție, pe la trust SMA și pe ăștia.
O: Eu le-am adus niște calculatoare atunci la Centrul de calcul. Direcția agricolă, Centrul de calcul din Arad.
T: La Direcția agricolă ?
M: La Centrul de calcul noi am avut pe unul Gică, Chirilă a fost…
O: Domne’, dar dumneata esti ungur ? Că te cheamă Domocoș. Și zice : Nu. Nici eu nici Balogh. Ne-au maghiarizat familiile.
T: La Satul Mic era, și Domocoș îl chema, însă sunt veniți de la secui de acolo.
M: Acum sunt mai mulți ucrainieni veniți foarte mulți de acolo. Au cumpărat mai mult locuri de casă. Deci casele mari cu etaj sunt ale ucrainienilor.
O: Ucraineni ? Dar cum vin ?
M: Își cumpără case. Își cumpără loc de casă.
V: Își cumpără și pământ ?
M: Își cumpără întâi locul.
O: Dar sunt români din Ucraina sau sunt ruși ?
T: Nu. Sunt ruși.
M: De la Repedea cei mai mulți.
V: Acolo sunt câteva comune românești.
T: De la Repedea și de la…
M: Poienile de sub Munte avem mulți. Din Maramureș practic.
T: De exemplu, noi am vândut, am avut aci după casă, l-am cumpărat, no, pe vremuri. L-am cumpărat…
M: Aveam doi copii, să le facem casă, să fie lângă noi.
T: Și acum le-am vândut la ruși, eu am prins ultimul vagon cu ei. Cu 89 de milioane am vândut-o.
M: 890 de milioane…
T: 890. Am vândut-o. Să vedeți ce casă și-o tras aici rușii.
O: Și-au tras rușii casă mare ? Dar ei știu românește ? Cum îi cheamă ?
M: Vai de mine ! Nicolaiciuc. Tot d’ăștia Iacobciuc, Necolaiciuc, Cotori.
V: Populația spuneați că e îmbătrânită și aici.
M: Cam îmbătrânită. N-a venit nimeni să le deie la tineri ceva…
V: La noi maică-mea, la 72 de ani este printre cei mai tineri.
M: Merg la Ineu majoritatea. Au făcut o secție de montat piese la Pâncota. Aici fac naveta.
O: Au desființat unitatea militară de la Ineu.
M: Da. S-o desființat.
V: Nu, da-n centru am văzut că sunt magazine frumoase.
M: Da. La Delfi lucrează multă lume, aproape tot centrul raional Ineu.
T: Patru mii de oameni lucrează la Delfi.
O: Dar cine-s Delfi ăștia ?
M: Italieni, francezi. Asamblează ceva piese de mașini, cabluri.
O: Tot e bine. Au unde să se ducă la muncă.
M: Mai sunt croitorii la Pâncota, la Arad, unde merg tinerii. Oricum, cu serviciul e destul de greu. Mulțam lui Dumnezeu că am reușit de am iesit la pensie onorabil.
V: La tineri e nemulțumirea mare… Vă spun că și la mine vin. Nu găsesc posturi pentru că sunt blocate. Au angajat și prea mulți în administrație într-o vreme când au fost bani și nu sunt necesari.
M: Știți cum. Mulți se plâng și de salariile astea mici, în special bugetarii. Amu, eu nu știu ce lucru are un bugetar pe la oraș unde e populație multă, dar de multe ori când mă duc aci la Primărie, zic ăștia, nici apa din pită n-o merită.
V: Da. mai mult consumă curentul... Dar primeau într-o perioadă, până anul trecut și spor de haine. Două costume…
O: Dar le măriseră și salariile semnificativ. Că de aia se apucaseră să ia credite. Aici i-a nenorocit.
V: Au spor de politețe ca să vorbească frumos, au spor 10%, când e obligația unui funcționar să discute civilizat . Niște aberații.
M: Nu sunt învățați de mici să le pese sau nu știu…
T: Eu am doi copii. Fată și băiat. Parcă-l știți pe Florin.
O: Da. Da. Păi e mai înalt decât dumneavoastră cu un cap. Mă uitam acum la dvs. ca semănați bine.
T: Florin eu niciodată nu i-am acordat o prioritate, așa ca un părinte. O zis către mine când o terminat liceul… O intrat la facultate. El o făcut la cel mai rău liceu, la petrol. Și slab… O ieșit pe locul 1. Și directorul are și el un băiat. Directorul nu știu unde e acum.
M: Acum e la economic.
T: Și o avut un băiat. Odată cu Florin o terminat. Era un concurent. Matematica și fizica, Florin o păpat-o. Și mi-a zis : “Vrea să merg la mare și eu.” Uite, am avut ARO, remorcă …
M: Că ne-am ocupat într-o vreme de grădinărie.
T: Ie mașina, ca și transport, te mai duci la unul, la altul, și-ți faci bani. Era… N-am avut bani cash. N-am avut de unde.
M: O știut ce să muncească. Cred că dacă nu învăța de mic să muncească…
T: Eu în timpul ăsta am luat în Timișoara, la fată, un apartament și trebuia să fac bani.
M: Mărcile erau pe atunci. E greu cu chirie, cu doi copii...
T: Cu doi copii în școală. Și no, trebuie un leu oricum ar fi și la Miha, i-a trebuit un leu la fată. O mers o nemțoaică, o plecat în Germania.
M: Atunci, imediat după Revoluție. A lăsat apartamentul cu toate dotările.
T: Așe noroc am avut noi și atunci. O zis : „Ne dai 6000 de mărci. (Își drege vocea) Și așa am împrumutat provizoriu, și după ce vin peste un an…mărcile. Nu ne-a mai dat 12500 de mărci, ne-a dat 18000 de mărci. Ăsta a fost norocul nost slab. O intrat, ne-o dat cheia și-o intrat cu tot, fără probleme… Și acum avem apartamentul. Și am plătit pentru el că s-o acoperit, s-o rânduit. Dar, om plătit banii și noi n-am mai avut de unde, că aveam din muncă. N-am avut o sursă de undeva să mai pot învârti ceva. Și-am plătit și ratele. Și atunci am avut cinci bătrâni. Pe bunică-miu, pe taică-miu, pe maică-mea, pe socră-miu, pe soacră-mea …
M: Într-adevăr și pretențiile or crescut acum.
O: Sunt alte vremuri.
T: El o mers la Timișoara. O reușit cu brio, nu că o mers la cel mai slab liceu din Arad...
M: A fost aceiași materie peste tot, dar de învățat ai învățat. Nu că a fost la un liceu o materie și la altul alta.
V: Profesori buni o fost la toate.
T: Sînt mulți care vin la noi că nu știu ce, că hai copile intră…Eu, pe onoarea mea. Eu, asta, n-am dat un ceai. La Florin, la nimeni, nu am dat un deget de răchie. La nimeni.
M: Nici n-am cunoscut…. N-am cunoscut pe nimeni. Nu puteai să mergi, să arunci în curte.
V: Eu vă cred. Așa îmi spunea maică-mea, că ziceau mulți… Că și eu am intrat la Liceul de Informatică la Cluj și pe urmă la Facultatea de Drept. Sigur ați dat… De unde să dea? De abia a avut să-mi dea bani de drum.
M: Și dacă făceai tot posibilul. N-ai avut relații, n-ai avut cunoștințe. Unde era să te duci ?
V: La mare m-am dus după armată. Că v-am spus la liceu și facultate am lucrat în construcții.
T: El o mers la mare. Numa’ își făcea rost el de bani.
V: Și eu am avut, dar am preferat să lucrez că acolo îi stricai.
T: El niciodată n-o zis. Nici la ora actuală n-o zis către noi. Zice: „Tata dacă mai ai nevoie de bani…”. Noi avem o pensioară, no, ea are vreo 10 milioane, eu am vreo 8,7. Dar ne descurcăm cu pensia pe care o avem așa.
M : Nu mai avem pretenții acum.
T: Dar așa cum am fost noi de săraci și amărâți, un miliard i-am dat. Am vândut casa de aici, cum v-am spus, și ea a mai luat ordonanța. Un miliard i-am dat în mână. Nu i-am dat lui, că i-am dat la altul. La Arad. Poate dumneavoastră îl știți pe Calalbu care e director la SRI la Arad. Și-o trimis pe poșta lor.
M: Nu mergi cu atâția bani pe tren.
O: La ei se trimite prin poșta specială.
T: L-am întâlnit anul trecut pe Calalbu la Căciulata la băi. Eu…ăstia au memorie. Și zice, am trecut pe lângă el, de mulți ani… „Domne’, parcă vă cunosc de undeva”. M-am intors. „Mi se pare că vă cunosc și eu”. „Mi-ați dat niște bani…”. „Îmi amintesc că v-am dat, dar nu mi-ați dat înapoi.” I-am dat un pachet așa… No, un miliard de lei.
O: Dar și Florin are probleme cu spatele…De când a crescut în greutate. Este înalt.
M: Seamănă cu mine, că și eu de tânără am avut probleme cu coloana și cu picioarele.
O: I-am zis să-și pună o țeavă, că are birou și în spate mai are o camera unde se odihnește. Nu știu dacă ați fost vreodată. Ati fost la București ?
T: Am fost și la ăsta nou, la biroul nou și dincolo am fost. O slăbit acum. Ați văzut ce-o slăbit ?
O: E înalt. Și toți cei înalți au probleme la coloană. Dar e mai înalt decât domnul cu un cap.
T: Mai înalt !
O: Cred câ dânsul are 1.86.
T: 1.78.
O: Păreți mai înalt.
T: El are 1.90 și… Și nepotul, am un nepot. Are numai 14 ani și e mai mare ca mine cu 20 de centimetri.
V: Vin nepoții vara ?
M: Vai vin. Le place… Abia așteaptă. Nepotul de la Timișoara.
T: Mergem la Curtici.
M: Mergem la Curtici. Acolo este ștrand și acolo mergem. Dacă astăzi primește vacanță și nu pot a lor să vina cu el cu mașina, ia autobuz. Îl pune pe autobuz și noi îl așteptăm în Pâncota. Și vine.
T: Tot cu mine o stat până o mers la grădinița premergătoare.
M: An premergător la școală. Și Ana Elena o stat tot aici la grădiniță să se obișnuiască. Îi place. Aici e libertate multă. Să meargă în vecini, nu-i problemă, să fugă ….
O: Dar pământul îl mai muncește cineva ?
M: Mai sunt și cei care muncesc…Este un italian, cum vă spun, care o luat în arendă.
T: Când vrea, îți dă bani, când nu, nu.
V: Și vie, că-i aproape Minișul aici ?
T: Da. Vie…
M: S-o distrus și viile.
V: Legumicultură spunea că s-a făcut.
M: S-a făcut. Viță altoi.
T: Viță altoi era aici. La CAP. Cu aia s-o câștigat bani. Și cu viței. Tăurași.
V: De aici, din zonă, am mai cunoscut în urmă cu vreo 20 de ani pe generalul Dan Gheorghe. A murit recent.
T: A murit de-o lună.
M: Da. Soru-sa o întâlnesc mereu la biserică.
O: L-au dat în toate ziarele.
V: O fost din Sântana ?
M: Nu. O fost din Sintea, dar s-or mutat părinții … de copil în Târnova. Noi o considerăm târnoveancă. Soru-sa s-a și căsătorit cu un târnovean și pe urmă or venit și părinții. Mai are o soră în Arad.
V: Dar sunteți mai apropiați de moți ?
M: Hmmm. Între moți și Banat, bihoreni.
T: Cam așa cum s-ar zice, între Banat și Crișana suntem noi.
M: Nici de moți nu suntem departe.
T: Și moți avem mulți aici în comună.
M: Da. Veniți de pe la Arieșeni, Câmpeni. O venit pe vremea colectivului.
V: Dar până la Câmpeni, cât e de aici ?
M: Distanța ?
T: Cam o sută și…
V: Nu-i mult.
T: Peste deal, bineînțeles.
V Este drum asfaltat ?
M: Da. E asfaltat tot. E frumos.
V: Și din Cluj la fel este. Pe la Turda …
M: La Turda mergeam la piață. La câmpie…cu varză timpurie și cu slănină.
T: La Turda mere clisa bine. Slănina.
O: Dar clisă-i zice sau slănină ?
M: Clisă.
V: La Turda se creșteau porcii ăia foarte mari de Mangalița.
M: Avem și noi de Mangalița, dar acum creștem albi. Marele Alb. Acum se revine iar la Mangalița că zice ca n-are atâta colesterol.
O: Ia uite a început să ningă iarași.
M: Să fulguiască.
V: O fost secetă și aici anul trecut?
M: Avem un pic de grădină și a trebuit s-o udăm. Avem fântână… Avem și apă la WC de vreo trei ani…
T: Dar nu avem scurgere.
O: Canalizare.
V Aveți primar bun?
M: Cu reținere…Apoi râde. Bun!? N-are treabă cu nimeni.
T: Nu zgârie, nu mușcă. Nici nu strică nici nu … Când meri la el și el te aburește așe. Are o calitate de a te convinge extraordinară. Dar n-o făcut nimic. Atât o făcut. Ne-o bagat apă acum vreo trei-patru ani. Atât o făcut…
M: Eh acum facem … și cruce, lasă-l în pace.
T: Păi acum asfalt și-a băgat, Doamne iarta-mă… Peste tot.
O: Poate acum de alegeri.
M: E cel mai longeviv. De la Revoluție, tot ăsta e.
T: Știe să ne aburească bine.
V: De atunci e primar?
M: De atunci. Sincer să știți că nici nu prea avem… târnovanii sunt cam nu știu, mai retrași, mai fricoși. Nu prea or candidat. Deși sunt oameni care ar fi buni, dar nu candidează.
T: Pui pe care mere. Dacă n-ai cal, nu pui pe măgar.
M: Oricum e prezentabil. Oriunde se duce, avem un primar prezentabil.
T: S-o obișnuit să vorbească…
M: Avem și primărița faină, ce mai…
V Dar el e târnovan, nu ?
T: Târnovan get-beget. Chiar târnovan.
V: Dar țigani nu aveți, nu ?
T: Țigani nu avem. Niciun țigan.
M: Noi avem noroc cu ăștia, cu rușii, cum le spunem noi.
O: Au copii mulți rușii ?
M: Au.
O: Sunt pocăiți ?
M: Majoritatea. Penticostali. Avem penticostali, sâmbătari…
V: Au casa lor ?
T: Daaaa. Au casa lor de cult. Sigur.
M: Sâmbătari de două feluri.
T: Tri.
M: Care mănâncă carne și care nu mănâncă.
V: Lumea vine la biserica?
M: La ortodocși sunt cei mai mulți.
V: Biserica greco-catolică e aici ?
M: Nu. Doar ortodoxă.
T: Sâmbătari sunt de trei feluri aici.
M: Care mănâncă carne și care nu mănâncă.
T: Dar mai avem…. Ce-i acolo ?
M: Nu mănâncă.
T: Mai este un fel ceva.
M: La… este ceva. Martorii lui Iehova.
O: Dar are fiecare templul lui.
M: Da. Au biserică. Frumoase, frumoase.
V: Sunt ajutați mult de afară. Din America.
M: Foarte puțini membri, dar …
O: Și ăia în Ucraiana… Au năpădit și acolo.
T: Dar ei practic nu-s ruși. Ucrainieni sunt. Nu știu rusa.
M: E o rusă amestecată.
T: Sunt neam de ruși.
V: Ucrainienii ăia de la Remeți, Poienile de sub Munte…
M: Repedea, și Ruscova.
V: Dar mai este una… Noi avem în schimb români la ei. Șase comune mari, vreo 35-40 de mii de români. Maramureșeni. Or rămas acolo. După primul război mondial. În dreapta Tisei.
O: Și-au făcut palate, case frumoase. Gospodării.
T: Tăți or plecat în străinătate și or venit….
O: Da. Foarte muncitori.
T: Și rușii ăștia la noi aici.
M: Foarte muncitori.
T: Toți, numai case cu etaj. Case mari. Uitați, la noi aicea, asta care am vândut-o, casă mare … Unchi-su o făcut tot.
M: Dar nici n-o fost de fel acasă, c-așa se plimbă. În Spania, în Portugalia, în Belgia. Tot îs duși în continuu.
T: Unchi-su o făcut casa, el o trimis numai banii.
M: Nu au treaba cu nimeni. Sunt pașnici.
V: Pe acolo prin Maramureș, Satu Mare, se ocupă mult cu traficul de țigări de dincolo.
M: Ăștia nu. Ăștia, majoritatea, tăt lucră în construcții.
T: Dar ei afară, sponsorizează toate construcțiile.
M: De afară o venit cu bani, de acolo au cumpărat….
T: Și nouă, când ne-au dat banii, un miliard aproape de lei…
M: Banii jos.
T: Zice: Am tras, cât ți-o zis ?
M: Vreo opt ani.
T: Opt ani a stat în Spania. Și băiat tânăr. O avut bani. I-am zis că noi nu știm, că euro, că nu știu ce. Ne dai banii jos. La băncile astea n-or fost bani. Ne-o dat banii omul, tăt. Deci nu fiecare prunc tânăr, vă dați seama să lucre să… Nici 27 de ani n-o avut.
O: O să ajungă să stea mai mult ai lui în casă, că el o să fie tot plecat.
T: Apăi, nu știu, că am înțeles că nu mai mere treaba.
O: E criză și acolo. Și copiilor le-au retras alocațiile în Spania.
M: Noi mai vorbim aci de multe ori. No, aci cu neamurile, cu vecinii și așa… ca nu-s bani la țară. Doamne, noi am ajuns totuși și mai… mai demult o dat cineva bani să-ți îngropi bătrânii ? Doamne apără, dacă a avut prunc – l-o îngropat, dacă o vrut.
M: Haideți să mâncați un pic !
O: Saru-mâna, nu, că trebuie să mergem….
M: Niște cârnați uscați . Haideți !
V: La 8 am mâncat. Sincer acum. Aseară am mâncat prea mult…. Dar vă luăm câte un măr, că văd că…
M: Ah, da,da.
O: Eu nu vreau că-mi fierbe stomacul. Nu pot.
T: Nu ți-o dat nimeni. Am avut cinci bătrâni de i-am îngropat. Mi-o dat cineva ceva pentru ei?
V: Copilul mai mic rămânea acasă, așa era. Sau cel mai mic dintre frați, îi ținea în ultimii ani și îi îngropa, iar lui îi rămânea casa.
T: Da’ și la noi. Noi de exemplu, mai am trei surori la Șiria… Noi suntem veniți de la Izvorul Crișului. Atunci o luat ființă întovărășirea. Pe vremea când am venit noi. Întovărășirea. Și o luat… mai mulți frați, na, în partea Clujului… Și ne-o dus la Șiria. La Șiria se câștiga bine. Erau încă două ceapeuri.
V: La Șiria e comună, nu-i oraș.
T: Și surorile s-or măritat. A mele. Am două mai mari. Și eu m-am mutat cu nevasta-mea…. Și eu, între timp, mi-am luat o căsută. De 40 de mii, 41 de mii am dat pe ea. Și după ce m-am căsătorit cu ea, mi-am luat o mașină. Am avut și eu, printre primii mașină.
O: Tot Dacia ?
M: Dacia! Românii cu Dacia. Am chemat pe cel care-i cu mașina. A zis ca nu poate veni că nu poate opri mașina. Dacă o oprește, nu o mai pornește. Cum nu …
O: Are o mica problema.
M: La baterie.
O: La baterie, la ceva. Nu știu ce are. Lăsați-l că ne descurcăm noi….trebuia să se uite cineva la mașină, la baterie.
T: E un nepot de-al nost. Dacă e cazul de încărcat un pic, să-l încarce sau dacă nu încarcă alternatorul să-i pună un fir undeva.
V Dar autobuze sau microbuze circulă spre Arad ?
M: Da. Circulă. Autobuze, microbuze, sunt.
V: Tren nu aveți?
M: Avem.
T: Avem gara aici, dar numai că s-o privatizat.
M: Avem gară, numai că nu avem bilete. Dacă vrem bilete trebuie să merem la București.
T: Ziceți că-l știți pe Florin ?
O: Da. Da. Îl știu bine chiar.
T: E ardelean, un băiat așa... Nici nu arată așa, nu-i măreț.
O: Ba da. E măreț că e înalt. E mare.
T: Tată, zice către mine, trebuie să ai vână să trăiești în București.
O: Eh, își făcuse vitrină cu toate medaliile. Îmi arăta toate medaliile de la americani.
T: Am zis: mă, ai călcat în scuipat de mitici și tu. Zice: Da. Da crezi că așa de ușor se trăiește printre ăștia? Zice. Când era la Academie, el era mai mare cu doi ani ca ei. Că a făcut un an jumate la Timișoara. L-o dus Baciu, colegul. El e mai mare cu doi ani. Baciu…. L-o simpatizat toți, că e din Târnova…. Hai mă c-am glumit cu tine. Am zis și eu așa. Mă, cu mine nu zici tu așa. Cum ziceau bucureștenii, mai glumeau cu el, mai nu știu ce. Ăsta se supăra. Hai mă că am râs. Așa am zis… Nu s-o jucat. Dar cu mine nu zice tu, tu zi-mi ce îi.
V: Soția, e tot din zonă, din județ? Nora dumneavoastră.
M: Sălăjeancă.
T: E sălăjeancă. E de la Sălaj. Doina…
O: Mergem ? Hai să mergem…
V: Mulțumim foarte mult!
O: Saru’ mâna!
M: Noi am fi vrut să vă servim cu ceva și să nu plecați cu grabă.
V: Multumim.
M: Când mai veniți pe aici ?
V: Poate în 2-3 săptămâni.
M: No, nu ne ocoliți.
V: Uitați, vă las o carte de vizită.
T: Să vă zic… Ana, scoate o sticlă să le pun o țuică de la noi.
V: Nu, nu.
T: Da de ce ?
M: Păi mai veniți pe la noi.
V: Dar venim peste 2 săptămâni. Mergem la Miniș cu o treabă…
T: Până atunci să vă dau niște țuică de la mine, așa… Ocupați loc până atunci.
O: Domnu’ Coldea, nu-i cazul…
T: O țuică. Ocupați loc până atunci. Mă duc să aduc o țuică bună. Mergeți la hotel, unde mergeți sau serviți seara o țuică bună.
V: O jumate.
O: Ceva mic atunci.
T: Să văd ce sticlă găsesc.
M: Mihai, ia-ți o sticlă, parcă am văzut aci în cămară.
V: Ninge bine.
O: Da. Iți zic că o să ne prindă.
T: Nu vă faceți griji. Numai cinci minute.
M: O fi cu alegerile anticipate ? O fi ceva oare ?
O: Cine știe ? Depinde cât o să se prelungească scandalul.
M: Se duc mulți să vadă și se atașează grupului. Cred.
V: Sunt mulți tineri fără loc de muncă.
M: Sunt. Au tot dreptul… E o meserie asta. Nu știu, dar mie îmi pare că când îi auzi vorbind pe șefii ăștia mari, aștia de la conducere. Parcă tare bine vorbesc, numa câteodată am impresia, cum să vă zic, că o fost bine când n-o condus așa mulți….
V: Asta e democrația. Curtea Constituțională….
O: Sunt prea mulți nemulțumiți. Să-i mulțumești pe toți e cam greu.
M: Au făcut așa averi mari.
V: Au făcut într-un an, doi, cât alții în 20-30.
M: Când auzi milionarul, miliardarul.
O: Astea-s vremurile. Dacă te descurci, te descurci. Dacă nu…
V: Păcatul mare e după ’90. S-au închis fabricile, agricultura. Bun, trebuia și unele fabrici să fie închise sau modernizate. Dar agricultura ați văzut, ungurii numai le-o schimbat denumirea din ceapeuri în societăți comerciale.
M: Mai înnoite, c-o fost vechi. Nu mai vorbesc de Comtim de la Timișoara, se desființă. Că ginerele și fata or lucrat la Comtim.
V: L-am cunoscut și eu pe marele director de acolo.
M: Pe Cristea ? Câmpanu, cum îl chema.
V: Câmpanu. Da.
M: Ginerele o lucrat ca inginer și fata o fost la contabilitate.
V: Ați vazut? S-o ales prafu’. L-o vândut la fier vechi pe vremea lui Isărescu.
M: Da. Mergeai cu mașina de la o secție la alta. Da’ foarte mare.
V: L-au vândut pe bucăți. Și acum am înțeles că niște americani au făcut tot acolo o hală.
M: Da. Or venit. Or făcut ceva, da.
O: Toate combinatele astea pe care le-au tăiat și le-au dat la fier vechi.
M: Cum o fost fabrica de mobilă, CPL-ul.
V: Gurahonțul cam la ce distanță e de aici ?
T: La 28-29 de Km.
M: Acum la Budeni e tot așa de mobile, particular, care …
V: Dar Budeni e oraș sau tot comună?
M: Comună bună, mare… Budeniul, Sebișul. Astea-s. Moneasa. Păi acum veniți cu elicopterul la noi. O făcut pista de elicoptere la noi. E frumos, or făcut niște pensiuni foarte frumoase.
V: Iarna se poate și schia ?
M: Se poate. Chiar dacă e vremea care o fost, am fost noi în toamnă… E foarte frumos.
V: Deci sunt mai multe pensiuni.
M: Ani la rând am fost la Moneasa la tratament.
V: Acolo sunt ceva ape termale ?
M: Și ape termale sunt, asta, fizioterapia asta cu curent, dar, e mult și pe bază nervoasă. E stațiunea, aerul ăla curat cu ozon mult…te încarcă.
V: Cum e Covasna acolo în Secuime. Daca te plimbi 5-6 kilometri …
M: Am fost în toamnă și am și luat bilete să ne ducem iară. Nu știu spre sfarșitul lui februarie, martie, ne ducem.
V: Cam cât e un bilet acum ?
M: E 50% din pensie. Noi aștia de pe aicea, tărnovenii….
V: Două săptămâni ?
M: 18 zile. Noi ăștia de pe aici, tot cam ne ducem cu bilete de CAP. Ai trei milioane cinci sute pensia și ai dat un milion opt sute … să stai trei săptămâni, 18 zile cu tratament cu tot.
O: E bine dacă a rămas sistemul ăsta.
M: E o treabă bună. Încă au casele de pensii contracte cu …
O: Maica-mea se duce și ea săraca. Se duce la Breaza maica-mea, dar nu are tratament.
M: Și chiar și pensiunile mici cum am fost noi, cu 24 de camere, au baza de tratament acolo înăuntru. Care contează foarte mult… tot timpul anului. Mai mergeam la Felix, când lucram.
V: Felixul e aproape. E ceva și la Chișineu Criș? Spre Oradea.
M: Și la Chișineu, spre Oradea, da.
V: Acum e drum bun.
M: Avem Sofronea, Curticiul, cu apă termală foarte bună, foarte, foarte, numa’ ca e departe. La Chișineu ne ducem cu nașii, ne ducem o dată într-o zi cu mașina lor, într-o zi cu mașina noastră. Ne ducem în fiecare zi, pe la 9-10 plecăm, după-masă pe la 4-5 ne întoarcem….
O: Ce ninge, băi baiete ! Extraordinar !
M: M-am gandit că ninge, că… Întotdeauna când ninge la Timișoara, nu trece mult si vine și la noi. Azi dimineață am vorbit cu fata….
V: Aveți utilaje de dezăpezire dacă ninge așa, o zi-două?
M: Da.
V: Aveți și aici în comună sau… ?
M: Mi se pare că, Mihai, când s-o dezăpezit, nu are și Mandi ?
T: Nu. Se zicea că Zalăul e cu o rachie bună de prună. Eu am fost la Zalau…
V: Și eu știu la fel, că cea mai bună țuică e pe Zalău, Jibou și până la Gherla.
T: Să vă zic. Deci nu mai fac ca lumea ei. La un cuscru are…, el îi director bancar, cum se numește…
M: Executor bancar.
T: Executor bancar.
M: Ne vizităm des cu ei. Avem un cuscru acolo și avem un cuscru în Oltenia.
T: La Strehaia, unde e șeful țiganilor. La noi n-o fost.
V: Leo de Strehaia…
M: Exact.
V: V-am zis acuma că eu cunosc țuica și de Maramureș, de Bihor și de Oaș și de Alba.
T: O să vedeți, asta e o țuică adevarată de prună.
V: Nu, da’ vă repet cea mai buna e pe zona aia, v-am zis Zalău, Jibou…
T: Să știți că cuscru mi-a adus mie … Am fost la ei acolo. Nu mai fac. O fac din porumb, o fac din grâu.
M: O să vă schimbați părerea dacă beți dintr-asta.
T: Amu s-o schimbat, că toată lumea zicea de țuica de Zalău, de porumb și de grâu, eu cunosc. Dar dacă vă spun că fac așa…
V: Posibil. La noi …palinca se face puțină. Si taică-meu, dacă cel mai mult s-o făcut o sută, o sută două zeci de litri…
T: Oh ! Păi ați făcut destul atunci !
V: Bine, dar asta s-o nimerit. În urma cu 20-25 de ani o fost mai mulți pruni. La început, când eram copiii mici, făceau 10-20 litri în prag de sărbători, de Crăciun până la Paști.
T: Eu, anul asta, am făcut de struguri. Dar de struguri, nu tescovină, nu strânsă. Struguri măcinați, lăsați să fermenteze și făcută țuică din ei.Aia se cheamă un fel de tescovină, cum s-o zis înainte.
V: …Să vă trimit, să vedeți și de acolo. Deci la noi, v-am zis, se face numai din prunele alea albe mai mici de se coc ultimele și cu apa curgatoare…. Poftim ? Da. Sunt mai multe distilerii ?
T: Două-tri îs pe aci.
V: La noi una singură îi.
T: Dar eu am lucrat într-o perioadă, când eram în concediu, și așa aveam un prieten bun care avea căldări… Și meream cu căldarea la el. Și îmi dădea pe zi și pe noapte, îmi dădea 6-7 kg de țuică.
M: Cum era…
T: Cum era producția.
V: Aici la cât se vinde acum ?
M: Două sute, în general, așa.
T: Dacă cumperi mai mult cu 250, tescovina.
V: Și la noi e 250, 300 chiar.
M: La noi nu trece.
V: La noi trece și cu trei.
T: Da’ zic că atunci am observat cum se face țuica și întotdeauna … la căldare și atunci zic că la căldare lasă-mă să fac, cum știu eu. Și acum, Doamne iartă-mă, m-am dus într-o duminică după-masă… m-am dus pe la două ceasuri, până lunea. Dar mi-am făcut-o cum am vrut eu…. Și io , l-am luat p-ăsta, că mă și cunoaște. La căldare trebuie să ai un pic de experiență. Să ai grijă… să nu știu ce. Nu numai că fac că știu io, trebuie să și știi. Cât să bagi, câtă apă… Nu numai că mergi la căldare, dai drumu’ și bagi acolo și…
M: Numai să termini iute.
O: Se fierbe o singură dată ? Cum e?
T: Nuuu. De doua ori.
O: De două ori, deci e d-asta tare.
T: Aduni vodca prima dată…
V: Vodca îi zice la…
T: Curge vodca. Dar începe să fie acră.
M: Sunteți de la București ?
O: Da. Eu sunt chiar din București.
M: Atunci scuze că soțul zice că bucureștenii sunt mitici.
O: Eu sunt chiar mitic…
T: Dar nu te supara pe mine că am zis chestia asta. Eu la Florin i-am spus: mă, tu ai călcat în scuipat de mitic.
O: Nu dar așa sunt eu mitic. Îmi place. Mă duc pe la Satu Mare și stau lângă ei. Că îmi place când taie porcul. Pentru mine e ….
T: La nuntă, aici când am făcut nunta. Am făcut de 180, colegi de-a lui Corina, a lui Florin…
V: Pe vremuri se făceau, cand eram copil…
T: O venit un băiat, așa de …, Bogdan, mai insistent el. Florin l-o ajutat întotdeauna… El avea Jeep. Când s-o cununat Florin la Bucuresti, el l-o dus cu Jeep-ul, Bogdan ăsta. E bucureștean get-beget. Dar tu unde ai abatorul ? O mâncat copilu’ asta, c-aveam un vin negru …
O: Mergem? Hai să mergem. Mulțumim mult! Saru’ mâna!
T: Când veniți aici, să tăiem un porc.
O: La Satu Mare îi scoate în fața porții când îi taie.
V: Numai maghiarii. O luat și unii români că asta-i de fală la maghiari.
M: Că dac nu-i porc în curte de Crăciun, atunci…
V: Păi la noi se tăia în fundul curții, la țară.
M: Și la noi.
O: Încă odată mulțumim foarte mult. Numai bine !
M: Sănătate!
T: Dacă mergi la București, te întâlnești cu Florin ….
M: Mai veniți aici vă rugăm !
V: S-ar putea peste 2 săptămâni.
M: Mai ales că suntem și în drum. La margine de sat.
O: Dacă rămânem în drum, venim la dumneavoastră. Cu mașina…
V: Mulțumim mult, sănătate. Numai bine!
O: Numai bine! Un an mai bun!
M: Să aveți drum bun! Așa e. Speranța moare ultima.
O: Saru’ mâna!
M: La revedere!
V: A dat ceva zăpadă. Saru’ mâna!
M: Dar unde e șoferu’?
O: Acolo, cred că… stă cu motorul pornit. Cred că nici benzină nu mai are…
Comentarii
Trimiteți un comentariu