Erdogan, singurul dictator (de facto) dintr-o ţară NATO. Lovitură de stat în Turcia un pretext pentru eliminarea opozanților

În Turcia sub spoiala de bunăstare şi progres economic, se ascunde o cruntă dictatură, un regim terorist

Cel mai câștigat de pe urma presupusei lovituri de stat este președintele Erdogan. Primele declarații au cutremurat marile puteri și arestările celor 200 de judecători și a celor 10 judecători de la Curtea Constituțională, precum și intenția de a introduce pedeapsa cu moartea.

Conform ziarul Adevărul: “Ne aşteaptă o domnie pe viaţă şi eventual o dinastie Erdogan...o să vină vremuri grele, Erdogan de abia aştepta un pretext pentru a suprima si bruma de libertăţi civile care au supravieţuit regimului lui. Singură, fără sprijinul Armatei şi al unui Occident anesteziat, corupt şi incapabil să priceapă ce i se întâmplă, firava societate civilă din Turcia nu va reuşi niciodată să readucă ţara pe calea democraţiei, de pe care a fost deturnată în fapt încă din 2003 (aşa cum era ea până atunci, era o democraţie pluri-partinică, nu o farsă, ca azi).”
Recep Erdogan a arestat jurnaliști, a închis trusturi de presă și a băgat la pușcărie opozanții, a epurat armata și a îndoctrinat-o religios Islamic. Același ziar Adevărul titra:  “Printre cei care sfidează cu neobrăzare Occidentul se numără şi Recep Erdogan, acest veritabil Putin otoman, un politician cu un tupeu "maxim", ce a pus treptat stăpânire pe Turcia într-un mod de neimaginat în anii '60-'90, pe vremea când Armata, condusă de un corp ofiţeresc superior şcolit la West Point sau în alte academii de acest gen, era garantul statului laic şi al alinierii Turciei la valorile democraţiei occidentale (cel puţin teoretic). Nimic nu-l mai satură pe Erdogan, nimic nu mai mişcă în Turcia de azi (de ieri, sper!) fără voia lui, de ani buni încoace!    Bazându-se pe electoratul mai slăbuţ la minte şi la carte, fundamentalistul nostru îmbrăcat în blană de oaie (la început; apoi nici măcar...) a acaparat, pas cu pas, fiecare poziţie de putere, a instaurat un rar întâlnit regim autocratic, o parodie de democraţie, după clasicul şi universalul slogan "cine nu e cu noi, e împotriva noastră!".”

“Dumnezeu (sau Allah, tot aia) să te ferească să fii intelectual liberal, sau simplu adept al libertăţii de opinie în Turcia de azi (de ieri, sper!)! Sub spoiala de bunăstare şi progres economic, se ascunde o cruntă dictatură, un regim terorist (intern, cel puţin), ros de adânci ambiţii de putere regională, sabotor cert al păcii din Siria (şi nu numai!), un duşman al tuturor drepturilor omului şi al libertăţilor occidentale!   Armata turcă, fundamental modelată după standardele NATO, după aderarea istorică din 1952, a jucat rolul de unic paznic, dacă nu al unei (imposibile) democraţii liberale, în accepţiunea noastră a notiunii, cel puţin al statului secular turc, fondat de marele Ataturk. În mod limpede, din 2003 încoace Erdogan nu face altceva (în privinţa Armatei) decât să o epureze de toţi ofiţerii susceptibili că ar simpatiza cu Occidentul!
Au mai existat alte trei lovituri militare de stat după 1960, dar după fiecare dintre ele, la un momentul potrivit, Armata s-a retras, permiţând evoluţia democratică a Turciei. Ultima lovitură militară de stat a fost dată în 1980 de către generalul Evren, iar în 1983 Armata a asigurat revenirea la democraţie. Evoluţie curmată odată cu venirea în 2003 la putere a lui Erdogan, singurul dictator (de facto) dintr-o ţară NATO!”.

“Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a declarat luni seară, pentru CNN, va aproba orice decizie cu privire la pedeapsa capitală adoptată de parlament, întrucât "poporul turc doreşte pedeapsa cu moartea". Pe de altă parte el a subliniat că va cere Statelor Unite, în mod oficial, să îl extrădeze pe liderului religios Fethullah Gulen, considerat vinovat de organizarea loviturii de stat.
CNN a difuzat un fragment din interviul realizat cu preşedinte turc, în care Erdogan a caracterizat lovitura de stat drept o "crimă de trădare clară."
"Liderii se vor aduna şi vor discuta dacă acceptă, dacă vor pune în discuţie, iar eu, ca preşedinte voi aproba orice decizie va ieşi din Parlament", a declarat Erdogan, cu privire la propunerea privind reintroducerea pedepsei cu moartea.
 Dacă Turcia va reintroduce pedeapsa cu moartea, ţara nu se va mai putea alătura Uniunii Europene, a declarat, luni, şefa diplomaţiei europene Federica Mogherini.
În total, 8777 de funcţionari au fost demişi din Ministerul de Interne, iar printre arestaţi se numără 103 generali şi amirali.
Turcia a abolit pedeapsa cu moartea pentru crime pe timp de pace, în 2002, urmată de o interdicţie totală în 2004, ca parte a unei serii de reforme privind drepturile omului asumate pentru a permite aderarea ţării la Uniunea Europeană.” Sursa: mediafax.ro


“Puciuri și lovituri de stat în Turcia – cronologie

În 28 februarie 1997 a fost dat un Memorandum militar, denumit și "lovitura de stat post-modernă", care se referă la deciziile emise de conducerea militară turcă la o reuniune a Consiliului Național de Securitate.
Acest memorandum a inițiat procesul care a grăbit demisia prim-ministrului Necmettin Erbakan al Partidului Bunăstării, și la sfârșitul guvernului său de coaliție. În măsura în care guvernul a fost forțat să demisioneze fără dizolvarea parlamentului sau suspendarea Constituției, evenimentul a fost etichetat ca o "lovitură de stat postmodernă" de amiralul turc Salim Dervișoglu.

În 1993, a existat o "lovitură de stat", în Turcia, organizată de elemente ale armatei turce prin mijloace sub acoperire. Mișcarea este cunoscută sub titulatura de "lovitura de stat militară sub acoperire". La începutul anilor 1990 au fost o serie de violențe în Turcia, din cauza conflictului cu kurzii, iar anul 1993 a fost marcat de mai multe decese suspecte: președintele Turgut Özal, lideri militari și jurnaliști. Investigațiile ulterioare au dus la concluzia unei posibile "lovituri de stat sub acoperire", menită să împiedice un acord de pace în conflictul turco-kurd. Printre violențele din acel an se numără ambuscada din 24 mai 1993, masacrul de la Sivas și masacrul de la Bașbaglar la începutul lunii iulie.

La 12 septembrie 1980, a avut loc o lovitură militară în Turcia, condusă de către șeful Conducerii Generale turcești, generalul Kenan Evren, a treia la acea vreme din istoria recentă a Turciei, după alte două, cea din 1960 și cea din 1971. Anii '70 ai secolului trecut au fost marcați de conflictele înarmate ale extremiștilor de stânga și dreapta, care au culminat cu preluarea puterii de către forțele armate. Pentru următorii trei ani forțele militare turcești au condus țara prin Consiliul național de Securitate, înainte ca democrația să fie restaurată. Sub regimul militar, toate partidele politice au fost desființate. La reîntoarcerea partidelor, în 1983, au apărut din nou partide politice tradiționale, dar cu anumite restricții.

În ziua de 12 martie 1971, a fost emis un Memorandum militar turc, care a însemnat o a doua intervenție militară în Republica Turcia, după 11 ani de la predecesorul său 1960. Puciul este cunoscut sub numele de "lovitura de stat prin memorandum". La 12 martie 1971, șeful Statului Major General, Memduh Tađmaç, a înmânat prim-ministru un memoriu, cu valoare de ultimatum din partea forțele armate, prin care s-a cerut "formarea, în contextul principiilor democratice, a unui guvern puternic și credibil, care va neutraliza situația anarhică actuală și care, inspirat de opiniile lui Atatürk, se va pune în aplicare legile reformiste prevăzute de constituție", punând capăt "anarhiei, certelor fratricide și tulburărilor sociale și economice".

La 27 mai 1960, colonelul Alparslan Turkes anunță la radio că în urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată de armată. În acel moment, premierul Ali Adnan Ertekin Menderes se afla la Kutahya, unde a fost reținut de către Muhsin Batur și dus la Ankara. Ulterior, împreună cu alte persoane membre ale Partidului Democrat, Menderes este închis pe Yassiada. S-a creat un Comitet de Uniune Națională sub conducerea lui Cemal Gursel. Menderes a fost judecat și în cele din urmă condamnat la moarte.” Sursa: agerpres.ro

Sub pretextul loviturii de stat Erdogan continuă campania de epurare. Aproape 8.000 de poliţişti au fost destituiţi, fiind suspectaţi de legături cu lovitura de stat. Circa 6.000 de persoane din sistemul judiciar şi militar, inclusiv 103 amirali şi generali, au fost reţinuţi, din acelaşi motiv.
Furiei lui Erdogan nu i-a scăpat nici asistentul său personal pe probleme militare. Colonelul Ali Yazici a fost arestat duminică, fiind bănuit de implicare în tentativa de lovitură de stat. Yazici se afla vineri seara la Ankara.
Totodată, au fost demişi 30 de guvernatori, adică mai mult de o treime din total, şi 47 de guvernatori de districte.
Replica opoziţiei a venit imediat, Ayhan Bilgen, purtătorul de cuvânt al Partidul Democratic al Popoarelor din Turcia (HDP, prokurd), afirmând că formaţiunea nu va susține nicio eventuală propunere prezentată în Parlament privind reintroducerea pedepsei cu moartea.
Un avertisment a lansat şi ministrul de Externe francez, Jean-Marc Ayrault: "Trebuie să fim vigilenți pentru ca autoritățile turce să nu instituie un sistem politic care să facă o cotitură de la democrație".
Iar prin vocea purtătorului de cuvânt, Steffen Seibert, Guvernul de la Berlin a lansat cel mai dur avertisment: reintroducerea pedepsei cu moartea, ar însemna sfârșitul negocierilor de aderare la UE.
Autorităţile turce aveau pregătite listele cu magistraţii arestaţi
"Lucrurile arată de parcă totul ar fi fost pregătit din timp. Listele erau pregatite pentru a fi folosite într-o anumită etapă", a declarat comisarul european pentru Extindere, Johannes Hahn, citat de Reuters.
Oficialul UE s-a declarat foarte îngrijorat de cursul evenimentelor din Turcia: "Se întâmplă exact lucrurile de care ne temeam". Sursa: euractiv.ro

“Mărturiile unui jurnalist turc pun sub semnul întrebării cea mai controversată lovitură de stat
Tot actul de înlăturare al preşedintelui, ar putea fi înscenat pentru a curăţa armata de cei care nu îl simpatizează pe preşedintele turc, este ipoteza lansată de un jurnalist turc.
Preşedintele Turciei Recep Erdogan, în funcţie din august 2014, ar putea să se folosească de lovitura de stat pentru a suprima opoziţia şi pentru a înăbuşi şi mai mult libertatea.
Sursa: REALITATEA.NET
Sursa caricatura: latuffcartoons.wordpress.com