Criza emigranților musulmani îndreaptă preferințele cetățenilor din UE spre extrema dreaptă

Tot mai mulți europeni cred că Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost plătită de ruși să distrugă Uniunea Europeană prin forțarea națiunilor să accepte emigranți musulmani.
Acești emigranți ostili sunt protejați mai abitir decât populațiile locale. În plus ura lor față de creștini creează tensiuni, care odată acumulate într-un viitor vor putea exploda în direcții nebănuite acum.
Această criză a refugiaților gestionată prost de UE, la care se adaugă creșterea economică lentă și împărțirea între state mai europene cu state mai puțin europene, a adus sucese formaţiunilor de pe dreapta eşichierului politic, de la cele populiste, la cele naţionaliste, neofasciste sau de extremă dreaptă.
După ieșirea Marii Britanii din UE sunt indicii că doctrina anti-europeană începe să capete din ce în ce mai mulţi adepţi.
Şi în România, există câţiva reprezentanţi ai acestei mişcări, la dimensiuni mult mai mici, însă, printre ei aflându-se şi Partidul România Unită (PRU), condus de Bogdan Diaconu care, la alegerile locale din iunie a obţinut un scor de 0,6%, iar în ultimele săptămâni a ajuns colectorul a cel puţin de 13 parlamentari traşi pe linie moartă.
Noii membri numesc abordarea PRU „patriotism pozitiv”, dar mişcarea a avut de-a lungul timpului, serioase derapaje naţionaliste:„Patrula lui Vlad Ţepeş”, condusă la înfiinţare de luptătorul K1, Daniel Ghiţă, care ulterior a demisionat din partid, atitudinea ostilă faţă de paradele gay şi faţă de primirea imigranţilor fac din Bogdan Diaconu un fel de urmaş al tribunului Vadim Tudor.
Aceleaşi principii de extremă dreaptă sunt reprezentate în ţara noastră şi de Asociaţia “Rost”, Fundaţia “Ogoranu”, Fundaţia “Profesor George Manu” sau organizaţia “Noua Dreaptă”.
Partidele de dreapta şi de extremă dreaptă au ajuns, în ultimii ani, să câştige din ce în ce mai mult teren în ţările din Europa. La aceasta au contribuit factori precum tensiunile politice, instabilitatea economică sau ameninţarea teroristă tot mai prezentă, iar liderii acestor mişcări au profitat de contextul de instabilitate pentru a încerca să acceadă spre putere. Unii dintre aceştia au şi reuşit deja, alţii aşteaptă viitoarele alegeri pentru a-şi consolida poziţia.

Câteva exemple:
Mişcarea populistă anti-imigraţie Alternativa pentru Germania (AfD), care în luna martie a reuşit să câştige 24% din voturi în landul Saxonia – Anhalt.
Frontul Naţional care a devenit din ce în ce mai popular în Franţa, prin liderul său, Marine Le Pen, despre care mulţi cred că va fi candidatul formaţiunii la alegerile prezidenţiale din 2017, unde va reuşi să ajungă în turul al doilea.
Jobbik în Ungaria care deja a trecut la schimbări în structurile sale de conducere pregătindu-se de lansara în cursa electorală din 2018, când se aşteaptă să devină partidul de guvernământ al Ungariei, luându-i locul lui Viktor Orban.

 AUSTRIA

Norbert Hofer, membru al partidului naţionalist Freedom Party (Partidul Libertăţii) şi militant declarat împotriva imigranţiei s-a remarcat drept candidatul favorit în primul tur al alegerilor prezidenţiale care au avut loc în aprilie în Austria, câştigând 35,1% din voturi.
În turul secund care a fost organizat în mai, Hofer a obţinut 49,7% din voturi, dar a pierdut la limită în faţa lui Alexander Van der Bellen, un profesor de economie în vârstă de 72 de ani şi fost lider al Partidului Verzilor. Oricum ar fi, Curtea Supremă austriacă a stabilit reluarea scrutinului, însă rezultatul a fost acelaşi, iar liderul extremist a pierdut alegerile, ratând şansa de a deveni primul politician de extremă dreapta de după cel de-Al Doilea Război Mondial ales lider de stat în Europa.
Punctele principale ale campaniei lui Hofer s-au referit la promisiuni precum întărirea graniţelor ţării şi a armatei, limitatea beneficiilor pentru imigranţi şi favorizarea austriecilor pe piaţa muncii. Partidul de extremă dreapta, al cărui motto este „Austria pe primul loc", deţine 40 din cele 183 de locuri în Consiiul Naţional.

 POLONIA

Partidul de dreapta numit Justiţie şi Dreptate a ajuns din nou la guvernare, câştigând, la alegerile parlamentare din 2015, 39% din sufragii la nivel naţional. Partidul a fost fondat în 2001 de către Lech Kaczynski şi fratele său geamăn, Jaroslaw. Formaţiunea Justiţie şi Dreptate a câştigat pentru prima dată puterea în 2005, Lech devenind preşedinte, iar Jaroslaw premier.
În 2010, Lech Kaczynsky, dar şi alţi oficiali polonezi, au murit într-un accident de avion, atunci când aeronava încerca să aterizeze pe un aeroport în apropiere de oraşul Smolensk, din Rusia. Jaroslaw Kaczynski, care nu se afla atunci în avion este acum în fruntea unui partid de dreapta.

UNGARIA

Viktor Orban şi partidul său de dreapta, Fidesz, candidând pe o listă comună cu formaţiunea K.D.N.P., un partid creştin democrat, a câştigat ultimele două alegeri parlamentare din Ungaria, stârnind multe îngrijorări în rândul liderilor occidentali referitoare la poziţia din ce în ce mai autoritară pe care o adoptă. De asemenea, partidul a câştigat în mod decisiv la vot pentru Parlamentul European în luna mai 2014.
În plus, Jobbik, o formaţiune de extremă dreaptă, cu o politică anti-imigraţionistă, populistă şi de protecţionism economic, a câştigat 20% din sufragii la alegerile parlamentare din 2014, ajungând astfel al treilea cel mai mare partid din Ungaria. Printre iniţiativele pe care le promovează se numără şi organizarea unui referendum referitor la apartenenţa la Uniunea Europeană, dar şi apelul la „încetarea muşamalizării unor subiecte tabu" din societate, precum „eforturile mişcării Zion de a domina atât Ungaria, cât şi întreaga lume".
Jobbik militează şi pentru creşterea cheltuielilor alocate de guvern etnicilor maghiari care locuiesc în străinătate şi pentru înfiinţarea unui nou minister care să le fie special dedicat. Într-un proiect de lege promovat în 2012 partidul propunea incriminarea „devianţei sexuale" cu până la opt ani de închisoare. La sfârşitul lunii aprilie, liderul partidului, Gabor Vona, a spus că Jobbik va demite jumătate din structurile sale de conducere, o mişcare pe care unii analişti au perceput-o ca pe o încercare de epurare a elementelor extremiste accentuate ale formaţiunii, înainte să se lanseze în cursa de a deveni partidul de guvernământ al Ungariei până în 2018.

 SUEDIA

Partidul extremist Democraţii Suedezi s-a dezis de rădăcinile care se revendică, de fapt, din discursul supremaţiei albe, a câştigat aproximativ 13% din voturi la alegerile din septembrie 2014, obţinând astfel 49 din cele 349 de locuri în Parlamentul ţării. Din cauză că niciunul dintre formaţiunile politice consacrate nu îşi doreşte construirea unei coaliţii cu Democraţii Suedezi, partid condus de Jimmie Akesson, ţara este guvernată de o alianţă minoritară destul de fragilă alcătuită din Social-Democraţi şi Partidul Verzilor.
Democraţii Verzi militează pentru măsuri extrem de restrictive în ceea ce priveşte imigraţia, se opun intrării Turciei în Uniunea Europeană şi urmăresc organizarea unui referendum referitor la apartenenţa Suediei la UE.

 GRECIA

Fondat în 1980, partidul neofascist Zorii Aurii a ajuns în atenţia opiniei publice internaţionale din 2012, atunci când a intrat în Parlamentul grec pentru prima dată, câştigând 18 locuri. Rezultatele scrutinului au venit în mijlocul crizei datoriilor Greciei, care s-au soldat cu măsuri de austeritate extrem de contestate.
 Formaţiunea, pe care comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei l-a descris în 2013 drept „neonazist şi violent" promovează perspective extreme asupra imigranţilor, favorizează ipoteza unei înţelegeri defensive cu Rusia şi susţine că „distrugerea ţării a plecat de la moneda euro".
În septembrie 2013, autorităţile elene au arestat zeci de oficiali ai partidului Zori de Aur, inclusiv membri ai Parlamentului, dar şi pe liderul mişcării, Nikos Michaloliakos, care a fost acuzat de coordonarea unui grup infracţional organizat.
Zori de Aur, care a câştigat, din nou, 18 locuri la alegerile parlamentare din septembrie, a fost extrem de rezervat de la debutul crizei refugiaţilor, însă în ultima vreme membrii au început să iasă în stradă şi să protesteze în mai multe zone în care sunt cazaţi imigranţii. Liderii partidului, unii dintre ei cu procese pe rol, susţin, însă, că Zori de Aur plănuieşte numeroase proteste în întreaga ţară faţă de ceea ce ei numesc „islamizarea Greciei".

 FRANŢA

Frontul Naţional este un partid naţionalist care se foloseşte de retorica populistă pentru a-şi promova poziţiile împotriva refugiaţilor şi a Uniunii Europene. Mişcarea susţine politicile de protecţionism economic şi ar suprima oricând beneficiile şi ajutoarele pe care guvernul le oferă imigranţilor, inclusiv cele referitoare la serviciile de sănătate, la fel cum ar fi oricând de acord cu reducerea drastică a numărului de refugiaţi cărora să le fie permisă şederea în Franţa.
Formaţiunea a fost înfiinţată în 1972, iar fondatorii şi simpatizanţii săi au fost inclusiv foşti colaboratori nazişti şi membri ai regimului colaboraţionist de la Vichy. În prezent, Frontul Naţional este condus de Marine Le Pen, care a venit la putere în 2011, urmându-i tatălui ei, Jean-Marie Le Pen. Aceasta a încercat să promoveze o imagine mai blândă a partidului, însă, cu toate acestea, a folosit în multe rânduri un limbaj rasis şi anti-semit şi s-a confruntat cu acuzaţii multiple referitoare la negarea Holocaustului şi la incitarea la ură rasială.
În primul tur de scrutin al alegerilor regionale din decembrie, Frontul Naţional a câştigat 27% din sufragii la nivel naţional, dar în cel de-al doilea tur formaţiunea a pierdut în toate cele 13 regiuni. Toată lumea se aşteaptă ca, pentru alegerile prezidenţiale din 2017, Le Pen să fie candidatul formaţiunii şi mulţi cred că va reuşi să ajungă în turul al doilea.

 GERMANIA

Mişcarea de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania a fost înfiinţată acum trei ani, ca un curent de protest împotriva monedei euro şi a câştigat până la 25% din voturi la nivel naţional la alegerile din martie, punând astfel la încercare politica recunoscută drept consensuală a Germaniei. În 2013, partidul nu a câştigat niciun loc în Parlamentul german, ratând la limită pragul electoral de 5%, dar acum sondajele îl clasează în intervalul 10-12% şi este preconizat a fi prima formaţiune de extremă dreaptă care va accede în Parlament după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Sprijinul pentru acest curent a început să fie din ce în ce mai mare în urma agresiunilor sexuale din seara Anului Nou de la Cologne. Acesta a atras votanţi care „erau împotriva sistemului, împotriva liberalizării, anti-europeni, anti-orice ar putea fi privit ca fiind o normă socială", a declarat Sylke Tempel, membru al Consiliului German pentru Afaceri Externe.
Liderul partidului, în vârstă de 40 de ani, Frauke Petry, a spus chiar că poliţiştii de frontieră ar trebui să îndrepte armele împotriva oricui ar încerca să traverseze frontiera în mod ilegal. În ultimele luni, formaţiunea a adoptat şi un principiu numit „Islamul nu aparţine Germanei", cerând interzicea construcţiei de moschei.

SURSA