România – REPUBLICA MILIȚIENILOR. Despre milițienii justiției române


Despre milițienii justiției române
Anterior atât Asociația pentru Monitorizarea Justiției - AMJ, cât și diverse organizații non guvernamentale și profesionale din rândul magistraților au arătat că este un motiv real de îngrijorare prezența tot mai simțită a serviciilor secrete la nivelul justiției și participarea judecătorilor, într-un fel sau altul, la acestea. Din păcate, nicio reacție nu a existat din partea Ministerului de Justiție sau al Consiliul Superior al Magistraturii -CSM cu toate că problema invocată ținea de aplicarea unuia din principiile fundamentale ale Statului de drept: separația puterilor în Stat. Pentru ca Justiția să fie independentă și o putere separată în sine, este necesar ca și judecătorii să fie independenți. Independența nu se poate realiza dacă judecătorii răspund în fața unor structuri cu politică și agendă proprii.

Subordonarea magistraților este cu atât mai ușoară atunci când aceștia provin din rândul procurorilor și al polițiștilor. O nefericită dispoziție legală a permis ca absolvenții Academiilor de Poliție să poată intra în corpul magistraților fără a urma cursurile unei Facultăți de Drept. Argumentul folosit a fost acela că și la Academiile de Poliție se predau cursuri de drept, pe principiul aplicat înainte de 1989, când puteau fi judecători și absolvenții Colegiilor administrative cu durată de studiu de 3 ani. Consecința este că numărul absolvenților de Academii de poliție din rândul judecătorilor sau procurorilor este în creștere, prezența acestora traducându-se în scăderea calității actului de justiție. Pe de o parte aveam judecători și procurori foști polițiști, iar pe de altă parte, avem magistrați ai căror soți sau rude sunt angajați în cadrul MAI.
Aceasta înseamnă că orice plângere sau demers juridic împotriva măsurilor luate de Parchet, a unui abuz al poliției, orice reclamație privind corupția de la nivel administrativ, se va regăsi cu o probabilitate foarte mare în fața unui fost lucrător al Ministerului de Interne care a făcut până de curând parte dintr-un sistem corupt, condus de indivizi ca  Gabriel Oprea sau Petre Tobă, ale căror abuzuri nu au fost niciodată reclamante, persoane care au fost obișnuite să activeze într-un sistem profund ierarhic (mai nou și militarizat) în care ordinul se execută și nu se discută (a se vedea cazul lui Bogdan Gighină). Aceste persoane, rebranduite în robă, din înălțimea podiumului, împart astăzi dreptatea după niște principii pe care nu le-au înțeles sau aplicat atunci când erau polițiști.
Fenomenul este prea extins pentru a se putea discuta doar de cazuri izolate. La fiecare instanță sunt cel puțin un sfert (dacă nu chiar mai mult) astfel de agenți, procentul fiind mai mare la instanțele inferioare, de la care promovează însă cu repeziciune. Credem că, în realitate este un fenomen concertat menit să schimbe raportul de forțe din cadrul instanțelor și să asigure prelungirea dependenței Justiției de zona serviciilor. Se blochează astfel fenomenul de reciclare a sistemului judiciar, a vechilor judecători, fie rămași în sistem de dinainte de 1989, fie numiți de către Ion Iliescu care i-a selectat din rândul vechilor securiști care își dovediseră fidelitatea în timpul evenimentelor din ’89 -‘90.



A fost o scurtă perioada în care se simțea un aer de prospețime în aer și în Justiție. Judecători tineri și bine pregătiți puteau fi întâlniți la instanțele superioare, dispuși din ce în ce mai puțin la a face compromisuri și a da ascultare intereselor transmise pe linie administrativă la nivelul instanțelor (pentru că la nivelul conducerilor instanțelor, ca și al CSM, lucrurile au rămas la fel, aceleași persoane își transmit funcția de la pretector la pupil(a), fiecare președinte/vicepreședinte fiind responsabil de rețeaua de la nivelul instanței proprii). Se năștea un fenomen prea periculos și care trebuia stopat. Pentru asta, Institutul Național de Magistratură a fost populat cu formatori aleși pe sprânceană, însărcinați cu prelucrarea viitorilor magistrați.
Apoi s-a pornit un val masiv de penetrare a profesiei de persoane venite din zona poliției, care prezentau garanții de obediență față de sistem și față de grupurile de interese la care serviseră și până la acel moment. Procurorii au fost încurajați să se transfere în instanțe, ca judecători, în secțiile penale, și întâmplător sau nu, procentul judecătorilor ai căror soți sunt polițiști sau procurori a crescut constant. Pe lângă riscul de afectare a independenței Justiției, noii intrați în magistură nu uimesc nici prin gradul de pregătire.
Academiile de poliție nu sunt cea mai bună pepinieră de juristi iar lipsa de cunoștiințe se poate observa în instanțe când orice discuție teoretică dă naștere la o reacție de blocaj din partea magistratului nepregătit, lipsa de cunoștințe încercând a fi mascată de agresivitate și bădărănie.  Cercetarea judecătorească în scopul aflării adevărului nu se mai regăsește în dosare, judecătorul de școală de poliție cunoscând adevărul fără nicio cercetare. Ședința de judecată se aseamană izbitor cu o discuție cu agentul de circulație, iar amenzile pentru opinii diferite se împart cu nemiluita. Pasul următor este reînființarea tribunalelor poporului, pentru că noi muncim, nu gândim.
Trăim în epoca uniformelor. Mai nou, Serviciul DGIPI (fostul Doi și-un sfert) din cadrul MAI, care ar fi trebuit de mult desființat, implicat în multiple scandaluri de corupție care au dovedit subordonarea acestor tipuri de organizații grupurilor de interese mafiote, capătă o nouă dimensiune. Este reorganizat ca serviciu militarizat! Pentru ce este nevoie de un serviciu militarizat în cadrul Mnisterului de Interne? Pentru ce este nevoie de un serviciu secret în cadrul MAI ? Nu există Serviciul Român de Informații, cu un buget și personal mai mari decat ale CIA? Nu există Parchete și Poliție?
România se tranformă într-un teritoriu ocupat de spioni și lucrători de poliție: îi avem în Parchete, DNA, DGIPI, SRI, SIE, SIPA, MAI, SPP, Direcția Informații Militare MAPN, Direcția Generală Anticorupție MAI, Centrul de documentare și Informare al Jandarmeriei, Direcția de documentare pericole publice și vectori din cadrul Jandarmeriei, Poliții locale, plus toată pleiada de asociații satelit, cum ar fi Asociații de Vânători și Pescari, Asociații de Scafandri, Asociații de luptători, ACR, Asociațiile cadrelor militare în rezervă și retragere pentru fiecare zonă – armata, interne, securitate externă, securitate internă.
Practic fiecare minister are cel puțin 2 servicii de securitate, iar mai nou au ocupat și instanțele. Consiliul Superior al Magistraturii a realizat recent că sistemul judiciar are o problemă. Problema constă în faptul că prea multă lume are acces la informații putând astfel afla că un judecător a fost polițist sau că este căsătorit sau înrudit cu unul, astfel încât Plenul CSM a dispus secretizarea (din nou) a CV-urilor profesionale ale magistraților și a declarațiilor lor de interese.
Se marchează astfel sfârșitul unei foarte scurte perioade de transparentizare a sistemului judiciar și a oricăror speranțe de schimbare la nivelul Justiției.
amjust.ro

SURSA - Despre milițienii justiției române

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Super Ofertă: Peste 15.000 de cărţi doar cu 299 lei

În România trăiesc 9 milioane de români la limita sărăciei

O "armată" în rezervă cu ofiţeri făcuţi la "apelul bocancilor"