Impostorii lugojeni ai lui George Costin, înfiltraţi printre revoluţionari (I)


 Revolutionari



HOŢUL strigă hoţii
Fostul secretar de stat de la Secretariatul de Stat pentru problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 George Costin s-a crezut Dumnezeul revoluţionarilor şi prin mai multe mijloace, promisiuni, şantaj etc., a atras de partea sa mai multe organizaţii din Bucureşti şi restul ţării. Probabil că s-a gândit că masa mare de revoluţionari îi va oferi imunitatea, de care avea nevoie în faţa anchetatorilor din numeroasele lui dosare penale. Cu toate că guvernatorul României Traian Băsescu îi era dator, cu toate că a intervenit personal la numirea lui ca secretar de stat în Guvernul Boc, procurorii de la DNA Piteşti nu s-au lăsat intimidaţi de impostorul, de trădătorul, de groparul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi au dispus cercetarea sa sub stare de arest. Acuzaţiile grave şi dovezile îi pot asigura o odihnă binemeritată, după atâtea escrocherii, de peste 15 ani în puşcărie. Aşteptăm ca şi complicii lui să-i urmeze calea penitenciarelor.

Subminarea economiei naţionale
Această arestare pune capăt unei activităţi infracţionale fără precedent în istoria postdecembristă 1989. Prin complicii lui din toată ţara a reuşit cea mai mare escrocherie, după Caritas. Inevitabil, în căutare de impostori, George Costin a ajuns şi la Lugoj. Cei care i s-au alăturat necondiţionat lui Costin sunt cei cu bube-n cap: Victor Stămurean, Silviu Budulan şi alţi câţiva din găştile celor doi, la care se adaugă grupul lui Dorel Otescu, şi alţii din Gărzile Patriotice care se cred mari revoluţionari, toţi îndrumaţi de aceşti aşa zişi lideri.
Despre Silviu Budulan se ştie puţine de la Revoluţie. Invenţiile lui sunt susţinute ba de unii, ba de alţii, cert este faptul că nu a avut Certificat în baza Legii 42, iar la Curtea de Apel Bucureşti, unde calitatea lui este contestată, SSPR-ul a depus un document prin care se afirmă clar că nu a avut depus vreun dosar până în perioada mai 1997. Adeverinţa depusă de el este un fals şi cu siguranţă că i-a fost furnizată de George Costin. Aceste lucruri dovedesc că Certificatul primit în baza Legii 341/2004 este ilegal şi deja Curtea de Apel Bucureşti a dispus retragerea lui. Urmând să returneze toate bunurile pe care le-a obţinut pe nedrept. Aici ar trebui să amintesc că Silviu Budulan a ameninţat pe mai mulţi care nu i-au acceptat metodele, i-a şantajat, i-a insultat şi de câteva ori s-a substituit poliţiştilor şi procurorilor, luând declaraţii ilegale, a înregistrat fără drept şi fără ştirea unor persoane.
Victor Stămurean a inventat o participare activă la Revoluţia din decembrie 1989 Lugoj, însă într-un proces cu subsemnatul, judecătorul după ce a ascultat martorii, a studiat dovezile, a tras concluzia că a fost doar participant şi că nu are merite deosebite. Unii dintre vecinii lui au declarat că în seara de 20 decembrie 1989, de frica demonstranţilor şi-a ascuns maşina în spatele blocului unde locuia în Micro IV, după care s-a dus în Micro I şi a privit de pe balcon cum ardea primăria. Mai târziu s-a întors acasă şi s-a culcat, fiind trezit din somn, în jurul orelor 22 de profesorul Uţă Marian şi Gheorghe Bologa. Ulterior a încercat să se înfiltreze în conducerea oraşului, dar cei care eram acolo am fost avertizaţi de ceferişti că e o persoană periculoasă, suspectat că şi-a turnat colegii. Un fost secretar cu propaganda până în 1989 ne-a declarat că Victor Stămurean a fost trimsi la Şcoala de Partid – PCR şi de unde a fost dat afară pentru un furt. Unele surse spun că acesta a furat un stilou, altele că a furat o pereche de pantofi, dar ce este foarte clar, este că a furat de la şcoală şi a fost dat afară pentru furt.
Dorel Otescu, un posesor de certificat fără Revoluţie şi fără merite. Vecinii au declarat că în noaptea de 20 decembrie 1989 l-a ascuns în casa sa pe vecinul Gheorghe Dragotă, cel mai rău şef al Securităţii din Lugoj după turbatul de Kling Zoltan. Sunt mari suspiciuni, pe care timpul le va dovedi, că Dorel Otescu şi soţia lui, funcţionară al telefoane, au fost în slujba poliţiei politice şi nu e nimic absurd. Dorel Otescu prin intermediul lui Maior de la Braşov a adus după anul 2000 o traistă de certificate eliberate în baza Legii 42, la mai bine de patru ani după ce Legea a fost închisă şi comisia pentru eliberarea certificatelor a fost dizolvată.
Gheorghe Burada, un frustat, după 23 de ani îşi scrie propria istorie. În seara de 20 decembrie Burada nu a fost la Revoluţie, deşi susţinut de nimeni alta decât Luminiţa Bărbulescu, spune sus şi tare că a fost la Galeria ProArte şi a stat pe întuneric. Unii martorii au declarat că galeria era închisă. Şi dacă era aşa, ce merite a a vut că a stat ascuns. Nu există vreun participant din seara de 20 decembrie 1989, care să afirme că l-ar fi văzut pe Gheorgeh Burada. Pentru prima dată l-am văzut pe Burada în 21 decembrie 1989, în momentul când Iosif Kovacs se adresa demonstranţilor de pe un picior de macara, amplasată cam pe unde este acum Banca Unicred Ţiriac la Unic. Nu l-aş fi băgat în seamă, dar mi-am amintit că l-am văzut de mai multe ori cu maiorul Vereş, pe care îl cunoşteam de la primul meu socru maiorul Ion Ion. Când coloana de demonstranţi s-a întors de la logodnica lui Valentin Rosada la balconul de la Primărie Burada era cocoţat şi a început să vorbească. Se pune întrebarea de unde atâta curaj? Se pare că ştia despre ce avea să urmeze. A doua zi la alegere nu s-a prezentat din partea IUPS-sului, fiindcă nu era iubit. Deşi lucra într-un colectiv la proiectare, pentru a aplana scandalurile făcute de Burada, directorul l-a adus într-un birou alături de el. O altă invenţie a lui Burada este cea cu manifestele aruncate în 20 decembrie 1989 la ora 14. El spune că foarte puţini au ajuns la manifeste, iar eu spun, care am fost acolo, că au ajuns foarte mulţi. El mai spune că a fost un miliţian şi a luat pachetul cu manifeste şi nici fostul comandant de Miliţie şi nici un alt miliţian nu confirmă acest lucru. Din partea IUPS-ului la balcon a vorbit Gheorghe Bot, un om de bun simţ, respectuos şi cu adevărat revoluţionar, a fost foarte activ în seara de 20 decembrie 1989. Acesta s-a retras, după ce Gheorghe Burada a împrăştiat vorbele că Bot era securist. Fiindcă a scris lista cu cei aleşi din Piaţă pentru conducerea oraşului, s-a trecut cu de la sine putere în Comitetul Provizoriu. După întoarcerea la de la Unităţile Militare, după ce Ceauşescu a fugit, în sala de consiliu cei aleşi s-au luat la bătaie şi s-au certat. Fiindcă nu a avut niciun sprijin Gheorghe Burada s-a supărat şi a fugit acasa, revenind după 5 ianuarie 1990, spunând că cei care sunt în Consiliu sunt ilegali şi că e nevoie săs e facă noi alegeri. În perioada cea mai grea 22 decembrie 1989 – 15 ianuarie 1990 Gheorghe Burada nu a fost în conducerea oraşului şi nu a aprticipat la nicio decizie fiindcă nu avea dreptul. De aceea nu este trecut pe nici un tabel, de aceea nu are nicio legitimaţie eliberată de CFSN şi nu este trecut nici în ziarul Drapelul. A manipulat platforma industrială şi în 15 ianuarie 1990 au avut noi alegeri la Casa de Cultură a Sindicatelor şi din 14 persoane au ajuns să fie peste 50. În noua structură a fost ales vicepreşedinte şi ca să scape de gura lui Consiliul ales l-a trimis la Timişoara. Ce a făcut acolo vom prezenta altădată. Aceasta este revolutia lui Burada şi nu ce inventează el. Aşa că în perioada 22 decembrie 1989 - 15 ianuarie 1990 nu a semnat niciun act fiindcă era doar un simplu spectator, care a stat acasă. Cei care au stat la CFSN cu mine ştiu bine acest lucru. No comment! Iar faptul că şi-a permis să semneze pe un act la SSPR, dintr-un dosar de revoluţiuonar, la îndemnul lui Petrişor Morar, secretar de stat în acel moment, demonstrează clar despre caracterul lui. El nu putea nici măcar să-şi dea cu părerea pentru că nu a fost acolo. În plus mai vreau să subliniez şi faptul că Burada a afirmat de mai multe ori că a coordonat arestarea revoluţionarilor în noaptea de 20 decembrie 1989. A afirmat în repetate rânduri că îl cunoaşte bine pe Mircea Mândru. Dacă e aşa, deşi nu am deocamdată dovezi, este un impostor cu acte în regulă.
Sorin Boancă şi alţi câţiva, (recent li s-a alăturat un magazonier de la o alimentară de pe str. Tudor Vladimirescu, unul Gerhard, mare luptător cu nemerite deosebite. A venit în gărzi după 25 decembrie 1989) urlă pe unde pot, pe unde apucă, că Asociaţia noastră este Filială şi că suntem ilegali şi că nu ştiu câte şi mai câte. Boancă a primit certificatul fiindcă Asociaţia „16 – 21 Decembrie 1989” i-a dat avizul. Cum se numesc câinii care muşcă mâna celui care-i dă de mâncare? No comment! Cu un an înainte de arestarea lui George Costin, în Sala de Consiliu din Primăria Lugoj, Sorin Boancă, în prezenţa mai multor revoluţionari a declarat: „Noi am închis Asociaţia „Banatul Liber” şi toţi membri asociaţiei au devenit membri la George Costin, la Asociaţia Metrou Bucureşti”. Când Costin a fost arestat au fugit ca potârnicile şi s-au lipit, s-au reîntors la Maior de la Braşov. Trage-ţi concluziile!
Mai sunt şi alţi impostori care batjocoresc Revoluţia din decembrie 1989 cu respiraţia lor. În realitate este o nouă lovitură dată celor care au înfăptuit Revoluţia din 1989 şi pe care o încearcă din nou securiştii infiltraţi în servicile secrete, în mass media şi în partidele parlamentare. Folosindu-se de falşi revoluţionari, care fac zeci de plângeri penale, arată cât de abjecţi au ajuns şi cât de disperaţi că istoria îi arată cu degetul, uite ăştia sunt IMPOSTORII REVOLUŢIEI din Decembrie 1989.
Dacă la Lugoj George Costin a avut un grup de impostori, dacă la Timişoara a avut o filială de 70 de revoluţionari, vă daţi seama ce s-a întâmplat în oraşele mari. A fost un dezastru de imagine, care a dus la subminarea economiei naţionale şi la instaurarea unei atitudini ostile a cetăţenilor faţă de cei care ne-au adus libertatea.

Cine este George Costin?
George Costin, groparul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 s-a născut la 3 august 1956 în comuna Corod, judeţul Galaţi. La terminarea liceului s-a înscris la Institutul Militar „Nicolae Bălcescu”. La terminarea şcolii militare a primit gradul de subinginer militar. Între 1979 şi 1983 a lucrat în cadrul M. Ap.N., iar apoi câteva luni la întreprinderea STELA din Bucureşti. Între 1983 şi 1999 a fost angajat la IMBG, unde până în 1989 a deţinut funcţia de şeful Statului Major al Gărzilor Patriotice. Deci în zilele Revoluţiei din Decembrie 1989 a înarmat oamenii din subordine şi a condus represiunea împotriva demosntranţilor. În 2001 – 2003 a avut funcţia de subsecretar de stat în Guvernul României şi răspundea de Secretariatul de Stat cu Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989. A revenit în funcţia de Secretar de Stat în octombrie 2010 şi a rămas în funcţie până în 28 februarie 2012, când a fost arestat ca un borfaş de rând. Din păcate complicii lui de la Lugoj şi din celallte localităţi sunt liberi. Dar poate că există o dreptate şi până la urmă vor fi colegii lui Costin în puşcărie.       (Va urma)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Super Ofertă: Peste 15.000 de cărţi doar cu 299 lei

O "armată" în rezervă cu ofiţeri făcuţi la "apelul bocancilor"

În România trăiesc 9 milioane de români la limita sărăciei