Cuiul lui Pepelea: Klaus Iohannis. Misiunea: Spargerea USL-ului a fost îndeplinită cu succes
Justiţia l-a protejat permanent, Iohannis Klaus
Werner fiind susţinut de către statul german tot timpul. A avut nenumărate
dosare pentru mai multe fapte penale (trafic internaţional cu copii,
retrocedări frauduloase, afaceri cu banii publici, uz de acte false ca să
obţină el personal doua imobile) dar toate au fost ascunse, ferite de opinia
publică.
Înainte de a vă precipita să aruncaţi „anatema” că
aş fi xenofob, naţionalist, comunist sau securist, vă rog să aveţi răbdare şi
să citiţi până la capăt materialul care urmează, cu toate argumentele, şi
citatele (linkurile) care-l însoţesc! Din start, întreb retoric: pe cine
reprezintă Klaus Iohannis în România şi ale cui interese le apără? Pentru un
observator al fenomenului este simplu de observat, mai ales dacă face un bilanţ
al decoraţiilor primite de primarul sibian din partea altor sate. Klaus Iohannis a fost decorat de toate ţările
care au constituit puterile Axei în al Doilea Război Mondial, însă Germania a
fost cea mai darnică cu onorurile!
Astfel, Klaus Werner Iohannis a fost distins cu
Crucea Federală de Merit de către Republica Federală Germană (2006). Tot în
Germania a mai fost decorat şi în septembrie 2010, când a primit la Berlin,
placheta de onoare din partea Uniunii Asociaţiilor Etnicilor Germani
Expatriaţi, cea mai înaltă distincţie pe care o acordă această asociaţie. Însă cea
mai valoroasă decoraţie a primit-o Klaus Iohannis de la Otto Schily, fostul
mi¬nistru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007. Acesta l-a decorat pe
primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis şi pe succesorul său la Ministerul
de Interne, Wolfgang Schauble, din partea Societăţii Germane!
Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a
fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!!!
Şi noi care credeam, ca nişte naivi, că Iohannis
slujeşte România. Deci, să recapitulăm : viitorul ministru de Interne al
României a fost decorat în anul 2007 alături de ministrul de Interne al
Germaniei de la acea vreme „pentru merite deosebite aduse Germaniei”, iar cel
care a înmânat distincţiile era fostul ministru de Interne al Germaniei!!!
Iată ce scriam noi despre Otto Schily, cel care a
fost maestru de ceremonii la decorarea din 2007: „Atât la alegerile locale din
anul 2000, când candidatul sas a ieşit primar mai scremut, din al doilea tur,
cât şi la cele din 2004, cu succesul «uluitor» de aproape 90 la sută în rândul
electoratului român, Sibiul a fost vizitat, cu o săptămână înainte de
prezentarea populaţiei la urne, de ministrul de Interne al Germaniei, Otto
Schily. Credeţi că întâmplător sau a fost doar o coincidenţă? Noi credem că a
fost o acţiune deliberată! Acelaşi Otto Schily (devenit şi cetăţean de onoare
al Sibiului – pentru ce «merite», neştiute de opinia publică?!), deşi nu mai
era ministru, în ziua de 11.12.2007, l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus
Werner Iohannis şi pe succesorul său, ministru de Interne la acea dată,
Wolfgang Schauble, din partea Societăţii Germane (!!!) pentru anul 2007.
Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru
merite deosebite aduse Germaniei!!! (…) Acelaşi Iohannis a fost decorat,
imediat după câşti¬garea alegerilor din 2004, şi de către vicepreşedintele
parlamentului german, Susanne Kastner, aceasta fiind mai mult la Sibiu, cu un
rol activ propagandistic în acel an electoral, decât în Parlamentul german, de
unde primea salariul!” .
Sursa:
http://www.justitiarul.ro/klaus-iohannis-o-imagine-trucata-2/
Însă şi alte ţări l-au onorat pe domnul Iohannis
Klaus Werner cu distincţii. Culmea, toate fiind aliatele Germaniei în al Doilea
Război Mondial! Primarul sibian a mai primit: Ordinul Naţional al Italiei –
Steaua Solidarităţii Italiene, în grad de Comandor (2008) – Italia a fost
principalul aliat din Europa al Germaniei hitleriste; Ordinul de Merit al
Marelui Ducat de Luxemburg, în grad de Ofiţer (2009) – în 1942, Luxemburgul a fost
oficial anexat de Al treilea Reich; Ordinul de Merit „Marea Cruce de
Argint” al Statului Austriac (2009)
– Anschluss-ul: Germania a anunțat
anexarea Austriei pe 12 martie 1938, transformând țara în provincia
„Ostmark”; Ordinul de ofiţer al Coroanei
Belgiene (2009) – în 1940, Belgia a fost
ocupată de către trupele Germaniei naziste. Iar pentru ca Axa beligeranţilor
din al Doilea Război Mondial să fie completă, în octombrie 2009, când Klaus
Iohannis a fost propus de către Crin Antonescu în funcţia de premier al
României, primarul Sibiului tocmai se afla într-o vizită oficială în Japonia.
Simple coincidenţe?
Cum să slujească România, din moment ce primarul
Sibiului nu a participat în nici un an la manifestările desfăşurate de ziua
naţională în oraşul pe care-l conduce?
Nu-i patriot, dar este plin de sine însuşi. Klaus
Iohannis este foarte arogant şi are acea atitudine de superioritate pe care o
afişa „rasa ariană” pe vremea când Adolf Hitler agita sceptrul războiului
deasupra Europei. Se pare că această superioritate afişată ostentativ nu este
altceva decât o mască pentru a ascunde lipsa de competenţă şi carenţele în
cultura generală. Vrea să pară opusul propriei sale persoane.
Pe lângă îngâmfarea afişată, noul
prim-vicepreşedinte PNL vrea să pară şi
un om corect. Corect ca în cazul retrocedărilor ilegale către diverşi escroci,
inclusiv o organizaţie nazistă reactivată la Sibiu? La fel de corect ca şi
atunci când a revendicat şi a obţinut pentru familia lui două imobile pe bază
de documente false? Tot aşa de corect ca în cazul celor două lucrări,
Aeroportul Internaţional şi reabilitarea Pieţei Gării, ambele obiective
realizate cu constructori germani şi soldate cu eşecuri? Pista aeroportului a
luat-o la vale, spre Germania, cu tot cu sistemul de balizaj, iar piatra cubică
adusă din China în Piaţa Gării a ieşit din caldarâm după doi ani, exact cât a
fost şi garanţia dată de „serioasa” firmă germană. La fel de corect ca şi în
relaţiile de afaceri pe bani publici cu afaceristul- puşcăriaş Ilie Carabulea,
actualmente arestat în scandalul asigurărilor?
Datorită „corectitudinii” primarului sas, avem la
Sibiu pe cel mai bogat bugetar din România, Ilie Grădinar, poreclit Ilie
Gigacalorie, fostul director de la „Energie Termică” SA firmă subordonată
Primărie Sibiu, care a fost desfiinţată în cele din urmă. Acesta a fost un manager atât de bun încât a
falimentat firma pe care o păstorea, dar a avut grijă să câştige prin firmele
sale private, firme-căpuşă pentru societatea de stat pe care o conducea! Averea
lui Ilie Grădinar, intrat în topul Forbes în anul 2011, era estimată la 7-8
milioane de euro, ocupând la nivel național locul 485. În Sibiu nu se oficiază
cununii civile sâmbăta. De ce? Pentru că aşa a vrut primarul în anul 2010! Dar
pentru cununia fiului lui Grădinar a oficiat chiar Klaus Iohannis într-o
sâmbătă. Mai mult, primarul a găsit şi scuze pentru îmbogăţirea nejustificată a
subalternului bugetar.
Sursa:
(http://www.turnulsfatului.ro/11146/gradinar–miliardar-in-viziunea-lui-johannis:-aberatii.html
Revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian” au
dezvăluit, cu mulţi ani în urmă, faptul că sub denumirea „democratică” F.D.G.R.
(Forumul Democrat al Germanilor din România) se află camuflat fostul Grup Etnic
German. Mai ales că această „organizaţie nonguvernamentală” (O.N.G.), apărută
imediat după revoluţia din decembrie 1989 – geneză la care şi-au adus aportul
şi serviciile secrete germane! – a fost creată pe criterii etnice, fiind astfel
un soi de „club exclusivist”. Ca orice grupare etnică sau „club exclusivist”
este logic că F.D.G.R. a avut ca scop, încă de la înfiinţare, obţinerea unor
avantaje, apropiate de privilegiile pe care saşii le aveau în Evul Mediu, în
detrimentul populaţiei majoritare româneşti din Transilvania.
Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după
Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa
(Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri
Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă,
sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului,
„intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. La Grupul
Etnic German, oficializat prin Decretul – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie
1940, a aderat în anul 1941 şi Biserica
Evanghelică (cultul religios al saşilor transilvăneni), cu toate bunurile sale
mobile şi imobile, din fanatism nazist!
Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de
Armistiţiu din 12 septembrie 1944 ,
dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel,
Grupul Etnic German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7
octombrie 1944, semnat de regele Mihai al României.
La fel ca şi în anul 1941, alianţa dintre biserica
evanghelică şi organizaţia politică a minorităţii germane funcţionează şi acum,
chiar dacă aceasta din urmă se autodeclară ONG. Din moment ce participă la
alegeri, F.D.G.R. are rolul politic al unui partid! Contrar evidenţelor, iată
ce declara Klaus Werner Iohannis, preşedintele acestei organizaţii, care acum a
devenit oficial nazistă, aşa cum o să vedeţi în continuare: „FDGR nu are o
dogmă politică, nici nu-şi doreşte şi nu va avea. Forumul este o formaţiune
etnică, aşa cum fiecare etnie recunoscută din România are cel puţin o
formaţiune de acest tip. Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem
reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie,
nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri
prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali,
de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături
de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” Acesta este un fragment dintr-un
interviu acordat de Klaus Iohannis, primarul Sibiului, dar şi preşedinte al
Forumului Democrat al Germanilor din România la vremea respectivă, acordat
revistei „22″ şi publicat în numărul 905 din iulie 2007.
Atenţie la an! Este acelaşi an în care Hans Klein
(preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al
organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România
(F.D.G.R.), a solicitat Judecătoria Sibiu recunoaşterea oficială a calităţii de
succesor al organizaţiei F.D.G.R. faţă de Grupul Etnic German (Deutsche
Volksgruppe). Acesta a acţionat la ordinul lui Iohannis, care-i este superior
în cadrul F.D.G.R.-ului, fiind preşedintele organizaţiei naţionale. Dar cum
„pârât” era chiar Iohannis, în calitatea sa de primar, doar nu era să se dea
singur în judecată, aşa că l-a desemnat pe subalternul său, Hans Klein, să
semneze şi să depună acţiunea la Judecătoria Sibiu. Deşi cererea de chemare în
judecată a fost înregistrată la Registratura Judecătoriei Sibiu în data de 26
februarie 2007, iar instanţa s-a pronunţat favorabil (şi iresponsabil!) în data
de 28 mai 2007, Klaus Iohannis nu pomeneşte nimic în interviul din iulie 2007
despre această „victorie” a nazismului împotriva democraţiei şi a bunului-simţ,
el rezumându-se doar la aluziile echivoce pe care le-am citat mai sus. Şi, tot
în anul 2007, cancelarul german Angela Merkel a respins propunerea
social-democraţilor germani privind interzicerea partidului neonazist NPD!
Deci, Judecătoria Sibiu, prin soluţia emisă
(Sentinţa civilă nr. 2790, din 28 mai 2007), confirmă – oficial! – un adevăr
ştiut de noi, că F.D.G.R. este continuatorul Grupului Etnic German. Pe baza
acestei sentinţe FDGR a scăpat de procesele pentru retrocedări de imobile, acum
doar printr-o simplă decizie a Primărie Sibiu se restituie orice imobil care a
aparţinut unei organizaţii naziste desfiinţate prin lege şi cu bunurile
confiscate tot prin aceeaşi lege, care nu a aparţinut comuniştilor, ci regelui
Mihai!
Sursa:
http://www.justitiarul.ro/jaf-imobiliar-la-sibiu-retrocedari-ilegale-catre-fdgr-succesor-al-organizatiei-naziste-grupul-etnic-german-i/
De altfel, acest O.N.G., cu rol politic, fiindcă
participă la alegerile locale şi generale din România, a încheiat în 13 iunie
2002 cu P.S.D.-ul actualului puşcăriaş Adrian Năstase, pe atunci şi premier al
Guvernului, un Protocol. Prin acest document Năstase se obliga să retrocedeze
toate bunurile confiscate comunităţii săseşti de către comunişti!!! În fond, regimul comunist nu a
confiscat nimic, ci doar a aplicat
Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, cel semnat de regele
Mihai, care abroga alt Decret – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie 1940 prin care
fusese constituit Grupul Etnic German şi confisca bunurilor acestuia.
Klaus Werner Iohannis a fost preşedintele Forumului Democrat al
Germanilor din Romania şi nu credem că peste noapte, aşa cum a fost făcut
prim-vicepreşedinte la Partidul Naţional Liberal, a devenit şi mare patriot român!
Iată ce spune Statutul F.D.G.R., la capitolul introductiv, „Dispoziţii
generale”, la Art. 1, susţine
următoarele: „Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) este o
asociaţie a minorităţii germane din România, organizată pe bază etnică, persoană
juridică română de drept privat, fără scop patrimonial.”
Revenind la revendicările neruşinate iniţiate de
către Klaus Iohannis, imediat după ce a devenit primarul Sibiului (iunie,
2000), trebuie subliniat că prin revendicarea drepturilor patrimoniale ale
organizaţiei hitleriste Grupul Etnic German, FDGR – Sibiu încalcă chiar
propriul statut, art. 1! ( http://www.fdgr.ro/ro/statutul_organizatiei/ ).
Această organizaţie aşa-zis
„democratică” a fost creată premeditat
în scop revizionist. Astfel, la articolul 6, al aceluiaşi Statut
F.D.G.R. sunt scrise următoarele: „F.D.G.R. este succesorul de drept al tuturor
instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost
desfiinţate prin constrângere.” Adică, fondatorii din anul 1990 al acestei
asociaţii etnice (ce fel de democraţie poate să fie într-o organizaţie
constituită pe criterii etnice, exclusiviste şi care participă la alegeri ca un
partid politic?!) pregăteau terenul pentru revendicările lor ulterioare de
succesiune după Grupul Etnic German!!! Singura problemă care a stat şi stă, în
continuare, în calea planurilor acestor neonazişti este aceea că Grupul Etnic
German nu a fost desfiinţat prin constrângere de către comunişti, aşa cum
avocaţii FDGR sau ai Consistoriului Bisericii Evangelice C.A. au susţinut
permanent, în fals, în faţa instanţelor de judecată, atunci când s-au
revendicat imobile în numele celor două instituţii ale minorităţii germane.
Aşa cum am arătat şi în mai sus: Puterile Aliate au
impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea
organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic
German a fost desfiinţat prin Decretul – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944,
semnat de regele Mihai al României. Comuniştii nu au făcut altceva decât să
aplice acest Decret – Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, care nu le-a
aparţinut, ei nefiind la putere la momentul istoric respectiv.
Klaus Werner
Iohannis nu iubeşte România şi el nu a rămas aici din patriotism, ci cu
misiune! Imaginea acestui personaj a fost construită temeinic, de-a lungul
anilor, conform „politicii paşilor mărunţi” specifică prusacilor de-a lungul
secolelor, ei fiind, prin răbdarea lor diabolică un fel de „chinezi” ai Europei
şi la fel de răzbunători ca rasa galbenă! Iohannis este loial Germaniei care
conduce Europa, aşa cum şi-a dorit Adolf Hitler. Singura deosebire pentru
realizare visului dictatorului a fost dată de calea prin care a fost câştigată
supremaţia pe bătrânul continent. Germania a ajuns să conducă Europa după ce
s-a impus economic, nu prin intermediul armelor. Însă Germania nu uită şi nici
nu iartă trădarea românilor, care au întors armele împotriva ei, în al Doilea
Război Mondial, devenind, din aliat, duşman. La fel nu a iertat Iugoslavia şi
nici Cehoslovacia, ambele state fiind dezmembrate datorită intrigilor politice
ale Germaniei.
Helmuth Kohl şi Mihail Gorbaciov
La 16 iulie 1990 s-au întâlnit în Jeleznovodsk, o
localitate balneară din peninsula Crimeea, Helmuth Kohl, cancelarul R.F.G., şi
Mihail Gorbaciov, preşedintele U.R.S.S. Atunci s-a acceptat de către U.R.S.S.
unificarea Germaniei. Întâlnirea dintre cei doi politicieni a fost reeditată în
acelaşi an la Geneva, în luna septembrie, când s-au stabilit sferele de
influenţă din Europa de Est şi Balcani. Un prim efect a fost războiul din
Iugoslavia şi, ulterior, dezmembrarea acesteia.
Demn de remarcat este faptul că după căderea
„Cortinei de Fier”, doar Germania s-a unificat, deşi se creaseră premisele
aparent optime şi pentru reunificarea României cu Basarabia – zisă Republica
Moldova – şi revenirea la ceea ce a fost odată România Mare. Mai mult, după
fărâmiţarea Iugoslaviei, a venit rândul Cehoslovaciei să se rupă în două.
Transilvania a intrat, conform pactului secret dintre cei doi conducători, în
sfera de influenţă a Germaniei, redevenită principala putere din Europa, fiind
destinată Ungariei. Astfel, nemţii au dorit să-i răsplătească pe unguri, care
nu au încetat nici un moment să revendice Ardealul. Era plata pentru loialitatea
dovedită de-a lungul istoriei, când cele două state au fost aliate în toate
războaiele, dar şi răzbunarea pentru trădare românilor din 23 august 1944.
Reamintim că, în 1989, anul prăbuşirii blocului
comunist european, Ungaria a fost prima ţară care şi-a deschis frontiera cu
Austria pentru a facilita exodul cetăţenilor din R.D.G. spre Germania Federală.
Primii aşa-zişi „oameni de afaceri germani”, de fapt foşti agenţi STASI
(Securitatea est-germană), sosiţi în România imediat după evenimentele din
decembrie 1989, deţineau hărţi în care Uniunea Europeană era trasată până la
Arcul Carpatic, doar Transilvania fiind luată în calcul, în timp ce Muntenia şi
Moldova rămâneau pe dinafară. Nici Iohannis nu este străin de aceste uneltiri
privind dezmembrarea României prin aceeaşi „politică a paşilor mici”:
regionalizare, federalizare şi secesiune!
Iată câteva informaţii selectate din articolul
„Klaus Johannis, un pion al Germaniei în lupta pentru dominaţie europeană”
publicat de revistele noastre („Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”) în luna
ianuarie 2010: „Iohannis conduce «Forumul Democrat al Germanilor din România»
(FDGR), membru asociat al «Uniunii Federale a Naţionalităţilor Europene» (FUEN)
care, de la cartierul general al său din nordul Germaniei coordonează şi
minorităţile europene germanofone – cu ajutor guvernamental. FUEN, înfiinţat de
foşti nazişti cu vederi rasiste, colaborează cu Iohannis şi de asemenea şi cu
fundaţia din Germania «Hermann Niermann», care a fost ţinta unor intense
proteste în estul Belgiei, din cauza lobby-ului deschis pentru organizaţiile
tip fundaţia din Germania «Hermann Niermann».
Klaus Iohannis provine din mediul «Germandom» din
România, căruia i se atribuie virtuţi precum «corectitudine, încredere,
pragmatism şi eficienţă». El este preşedintele organizaţiei «Germandom» locale,
«Forumul Democrat al Germanilor din România» (FDGR), care, precum multe alte
asociaţii ale minorităţilor germanofone, în Europa de Est si Sud – Est, a fost
fondat imediat după răsturnările din 1989. FDGR, ca şi preşedintele său,
Iohannis, este strâns asociat cu reţelele «Germandom» răspândite peste tot prin
Europa.FDGR este membru asociat al FUEN («Uniunea Federală a Naţionalităţilor
Europene»), o organizaţie care reuneşte numeroase minorităţi din Europa şi Asia
Centrală, fondată pe direcţiile tradiţionale ale politicii etnice germane în
anii următori celui de-al doilea război mondial, de foşti nazişti. În cadrul
FUEN, FDGR-ul este, de asemenea, membru al «Grupului de Lucru al Minorităţilor
Germane» (AGDM), aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne din
Germania. Partidul minorităţii de limbă maghiară din România, Uniunea Democrată
Maghiară din România (UDMR) este de asemenea membru FUEN.
Deocamdată Iohannis a fost cunoscut drept primar de
Sibiu (Hermnnstadt). De când a preluat funcţia în 2000, Sibiul a devenit
cunoscut prin succesele sale economice. «Oraşul Vechi este o bijuterie, reţeaua
de apă funcţionează, şi mai presus de orice, sunt doar puţini şomeri»,
relatează recent presa. Sub «neamţul» Iohannis, oraşul a devenit un model de
succes.
În realitate, Johannis administrează înţelept
resursele pe care comunitatea le primeşte din Germania; pentru a crea modelul
unei insule «Germandom» în Europa de Sud – Est. Sub contractul Ministerului
Cooperării Economice şi Dezvoltării din Bonn, asociaţia Germană pentru
Cooperare Tehnică (GTZ) a început renovarea Oraşului Vechi – care este de
obicei atribuită lui Iohannis – înainte ca Iohannis să ocupe funcţia. Agenţia
Germană pentru Ajutor Tehnic (THW) a venit în ajutorul lui Johannis pentru
rezolvarea problemei apei. Alt ajutor soseşte de la organizaţiile «Germandom»
din Germania, de exemplu, FDGR şi Iohannis personal consiliază Fundaţia Hermann
Niermann din Dusseldorf asupra «problemelor privind promovarea proiectelor
culturale, academice si sociale» – de
asemenea în beneficiul minorităţii germanofone din România.
Fundaţia Niermann a devenit de notorietate cu ani în
urmă, în exercitarea influenţei ascunse asupra minorităţii germanofone din
estul Belgiei – în cooperare cu grupuri etnocentriste de extremă dreapta.
Oricine poate spune cu siguranţă că preşedintele fundaţiei «a fost la curent cu
o conspiraţie» care a fost îndreptată împotriva Belgiei. La sfârşitul anului
2007, împreună cu ministrul german de interne, Wolfgang Schaeuble, Iohannis a
primit «Premiul de Merit pentru Înţelegerea Germano – Europeană». Laudatio a
fost rostită de fostul ministru de interne şi cetăţean de onoare al Sibiului,
Otto Schily. Cancelarul german, Angela Merkel, este în board-ul de consilieri
ai acestei foarte influente asociaţii. Ea însăşi a primit acelaşi premiu în
anul 2005.”
Sursa:
http://www.german-foreign-policy.com/en/fulltext/56289
Toată lumea, la unison, îl laudă pe Klaus Iohannis,
de parcă ar fi Messia, proaspăt sosit pe pământ românesc. Începând cu Traian
Băsescu, cel care-i zicea „pas” când a fost propus ca premier tot de Crin
Antonescu în 2009, continuând cu Victor Ponta, şeful Guvernului şi terminând cu
liderii partiduleţelor din fragila opoziţie, toţi îl ridică în slăvi, singurele
argumente fiind că „e neamţ” şi „a făcut
treabă la Sibiu”.
Ca sibian, îmi permit să afirm: ce „a făcut la
Sibiu” o ştim cel mai bine noi, sibienii, aşa că lăsaţi-ne să ne pronunţăm noi,
cei care locuim în oraşul preamărit, unde ne rupem maşinile pe străzile cu
asfaltul ciuruit sau picioarele pe trotuarele rămase aceleaşi de pe vremea lui
Nicu Ceauşescu. Sibiul nu se rezumă doar la centrul spoit în grabă înaintea anului 2007, ca să nu ne facem de
râs când cu Capitala Culturală a Europei. Nu locuim toţi sibienii în Piaţa
Mare, cea care este permanent arătată la televiziuni, ca să constate tot natul
măreţele realizări ale „iepocii” de aur Iohannis. Acesta s-a folosit de oraşul
nostru ca să-şi creeze el o imagine pozitivă, pe care a perpetuat-o prin intermediul
unei prese mercenare!
Nu dă bine la imaginea de politician să clatini
„mitul neamţului”, la fel şi ca ziarist, e musai să te aliniezi turmei de
aplaudaci. Nu spune nimeni nimic despre trecutul întunecat al primarului
sibian, despre dosarele sale penale vechi, făcute uitate pe la diverse parchete
în vederea prescrierii faptelor sau cele actuale, mai recente şi nici despre
scheletele din debaraua acestuia. Justiţia l-a protejat permanent, Iohannis
Klaus Werner fiind susţinut de către statul german tot timpul. A avut
nenumărate dosare pentru mai multe fapte penale (trafic internaţional cu copii,
retrocedări frauduloase, afaceri cu banii publici, uz de acte false ca să
obţină el personal doua imobile) dar toate au fost ascunse, ferite de opinia
publică.
Au ştiut toţi premierii (Năstase, Tăriceanu, Boc şi
Ponta), plus preşedinţii Iliescu şi Băsescu, dar nimeni nu a îndrăznit să
întreprindă ceva împotriva primarului sibian, dosarele s-au muşamalizat sau au
fost dosite până faptele s-au prescris!
Nevoia de „tătuc” german, în locul celui sovietic, a
fost sădită în subconştientul poporului român imediat după anul 1990 prin
demitizarea domnitorilor pământeni. Atât de mult s-a chinuit manipulatorii din
mass-media, încât în anul 2006 (emisiunea „Mari români”) televiziunea publică a
fost la un pas să-l plaseze pe locul întâi pe regele german Carol I datorită
voturilor telespectatorilor, acesta fiind depăşit în final, cu mari „emoţii”,
de către Ştefan cel Mare!
Sursa:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mari_rom%C3%A2ni
Oricum, neamţul s-a clasat înaintea celor doi mari
Mihai, poetul naţional Mihai Eminescu şi domnitorul Mihai Viteazul. Acest
clasament pare arbitrar şi măsluit fiindcă pe locul cinci s-a clasat Richard
Wurmbrand, un evreu comunist, care ulterior s-a creştinat şi a fost trimis în
închisoare de către foştii săi tovarăşi comunişti. De unde atâta simpatie
pentru un personaj de care românii de rând nu auziseră până la campania publică
declanşată de TVR 1? Având în vedere că până şi Gigi Becali s-a poziţionat în
clasamentul respectiv pe locul 13, între Vlad Ţepeş şi Henri Coandă, cred că nu
mai este nevoie de comentarii suplimentare.
Marius Albin
MARINESCU
Comentarii
Trimiteți un comentariu