Politicieni și nu numai, care refuză să fie personaje pozitive: Monica Macovei


Foștii comuniști, activiști PCR și foștii securiști sunt într-un număr foarte mare în toate instituțiile statului și atâta timp cât vor trăi vor lupta din răsputeri împotriva democrației și implicit împotriva poporului român.

 Minciuna - adevărul justiției Macovei

Monica Macovei a fost un procuror feroce în timpul lui Ceaușescu“ (1983 - 1989), deoarece ar fi făcut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator.


Cine nu a auzit de Monica Macovei? Nu cred că va uita cineva cum a a denigrat România, deși în calitatea ei de europarlamentar trebuia să apere țara care i-a permis să ajungă, pe nemerit, în Parlamentul European.
Când a urlat ca o dementă că în România s-a dat o lovitură de stat și la referendumul din 29 iulie 2012 au fost fraudate 2 milioane și jumătate de voturi, mojoritatea europarlamentarilor români au fost indiferenți. Lașitatea lor a demonstrat că nu au intrat în cea mai mare instituție europeană să ajute România, au intrat pentru a ajuta grupul de infractori din jurul președintelui Traian Băsescu. 
În ce țară din lumea asta ați mai văzut un ales să-și denigreze propria țară, să mintă cu nerușinare?  Minciuna Monicăi Macovei va intra în Cartea Recordurilor și dacă nasul mincinoasei europarlamentare ar fi asemeni a lui Pinochio, astăzi nu ar mai otrăvi străzile din Timișoara, Oraș Martir și celelalte orașe, care îi găzduiesc posterele electorale.
Două lucruri o atrag pe Monica Macovei față de Băsescu. Primul că au băut multă, multă vodcă împreună și a doua, ca procuror communist, făcea parte din sistemul represiv a lui Ceaușescu și are ceva de ascuns. Președintele, prin intermediul serviciilor secrete, a aflat oarece dedesupturi. Vreți să spune-ți că-i găsesc o scuză. Nu. Vreau să spun că nu avea ce căuta în peisajul politic și nici nu are dreptul să murdărească memoria eroilor martiri de la Timișoara. Dar a ajuns aici prin intermediul Societății Timișoara, care a ajuns să nu-și mai îndeplinească scopul de a lupta împotriva comunismului și pentru democrație. De nenumărate ori s-a dovedit că Monica Macovei a încălcat legea, însă protejată de Băsescu a scăpat. Și acum vrea a doua oară să intre în Parlamentul European, pentru a denigra și a lupta împotriva interselor poporului român.

 Abuzurile Monicăi Macovei

Cum s-a transformat fostul ministru al Justiţiei din autoproclamatul arhanghel anticorupţie în instigator la corupţie.  (Articol preluat din http://jurnalul.ro)

Ridicata în slăvi de ambasadorul american la București, Mark Gitenstein, Monica Macovei, fost ministru al Justitiei și europarlamentar PDL, nu este nici pe departe politicianul perfect. Dimpotrivă, mandatul său a fost marcat de o serie de controverse, fiind acuzată de încălcarea repetată a Constituției și adoptarea unor măsuri prin care a politizat sistemul judiciar. Mai mult, de numele ei se leagă tentativa de a institui un stat polițienesc prin interceptarea abuzivă a telefoanelor și o retrocedare ilegală în favoarea tatălui său. Site-ul www.codulzambaccian.ro realizează o cronologie a celor mai controversate măsuri luate în timpul ministeriatului Monicăi Macovei:

Ianuarie 2005: La mai puțin de o lună de la numirea ei în postul de ministru al Justiției, Monica Macovei a plasat în capul listei ei de priorități vânarea oponenților politici ai președintelui Traian Băsescu. S-a angajat ulterior într-o serie de acțiuni revoltătoare și ilegale, în incercarea ei obsesivă de a obține cu orice preț condamnarea lui Adrian Năstase. A folosit pentru aceasta toate mijlocele și resursele statului, indiferent de faptul că nu a existat nici o dovadă care să îl incrimineze pe Adrian Năstase, care, ca fost premier al României, era arhitectul principal al aderării țării la NATO și la Uniunea Europeană.

2005: noul ministru al Justiției Monica Macovei refuză să pună în aplicare noul Cod Penal, bazat pe solicitările și standardele înalte ale UE, adoptat de Parlament în iunie 2004.

7 ianuarie 2005: Monica Macovei a promovat o ordonanță de urgență – care este un act guvernamental destinat deciziilor ce trebuie luate în situații de urgență și catastrofe naționale reale – cu scopul de a putea să îl trimită în judecată pe Adrian Nastase, fără să mai ceară acordul Parlamentului, așa cum cerea legea în cazul foștilor miniștri. Ministrul Justiției a ignorat cu bună știință faptul că, încă din 1999, Curtea Constituțională declarase că o astfel de modificare este neconstituțională.

iulie 2006: Parlamentul adoptă modificarile Macovei la vechiul Cod Penal. Între multele amendamente "progresiste" ale lui Macovei se afla și cel prin care este restricționat, fără precedent, accesul avocaților la audierea efectuată de caătre procurori. În acest fel, Macovei a netezit calea pentru procurorii ei, nou-numiți pe criterii politice, în Direcția Națională Anticorupție, ca aceștia să poată comite abuzuri și să șantajeze martorii, în spatele ușilor închise, departe de ochii publicului și ai avocaților. (vezi www.codulzambaccian.ro)

iulie 2007: Curtea Constituțională declară neconstituțională ordonanța prin care Monica Macovei urmărea să îl trimită în judecată pe Adrian Năstase, fără să mai ceară acordul Parlamentului.

20 noiembrie 2007: Din nou, Curtea Constituțională decide că amendamentele și acțiunile Monicăi Macovei sunt neconstituționale.

Asumarea ilegală a unei puteri absolute

27 iulie 2006: Monica Macovei promovează înființarea Agenției Naționale de Integritate(ANI), căreia îi permite să investigheze, dar și să condamne pe oricine, fără să existe vreo autoritate sau alt organism public de control al unor astfel de puteri ale ANI. O astfel de instituție nu există nicăieri, în nicio țară membră a UE.

14 aprilie 2010: Doar peste patru ani, și exact ca în cazurile anterioare, Curtea Constituțională declară și această inițiativă a Monicai Macovei ca fiind neconstituțională.

"Un stat polițienesc" în stilul Macovei

30 mai 2006: Ministrul Justiției Monica Macovei a prezentat Parlamentului cererea de modificare a Codului de Procedură Penală, cu privire la înterceptări. Această modificare ar fi permis procurorilor să pună sub urmărire telefoanele, internetul și alte mijloace de comunicare ale unei persoane, fără ca procurorii să mai aibă obligația obținerii unui mandat judecătoresc, așa cum cerea legea la acel moment. De asemenea, Monica Macovei dorea ca astfel de înregistrări să fie admise drept probe în instanțe. Parlamentul a respins inițiativa Monicăi Macovei și a trimis propunerea spre reexaminare la Comisia juridică.

1 iunie 2006: Comisia juridică a Parlamentului a început dezbaterea propunerii lui Macovei. Monica Macovei a încercat să-și impună punctul de vedere, solicitând adoptarea modificărilor fără dezbatere și a ieșit din sală țipând și trântind ușa. Ulterior, Parlamentul a respins parțial modificările propuse de Macovei. La 8 iunie 2006, cele mai importante asociații pentru apărarea drepturilor omului – Fundația pentru o Societate Deschisă, Centrul pentru Resurse Juridice și Transparency International Romania – au criticat măsurile promovate de Macovei, acuzând instaurarea unui regim polițienesc și violarea drepturilor omului.

Politizarea sistemului judiciar

19 iulie 2005: Monica Macovei promovează o nouă reformă prin care procurorul-șef al României și procurorul-șef al DNA urmau să fie numiți în funcție de către președintele României, la recomandarea ei, luând această prerogativă din mâinile Consiliului Superior al Magistraturii, ca organism superior și independent.

Monica Macovei a preluat și controlul direct asupra carierelor și conduitei profesionale a procurorilor. În primele două luni de ministeriat, ea a anulat independența procurorilor și dreptul acestora de a lua decizii obiective și independente. A făcut acest lucru prin impunerea unei dependențe fără precedent a procurorilor-șefi și a procurorilor, în general, față de persoana sa. În acest fel a creat un mecanism de acuzare care era complet dependent politic, transformându-l din organul independent care servește interesul public în unealta puterii politice. După ce și-a impus controlul politic asupra sistemului judiciar, Macovei a coordonat cea mai vastă operațiune de indepărtare de la post a procurorilor obiectivi și independenți. Fostul ministru a schimbat mai întâi legile, în vreme ce încălca însă cu cinism Constituția, pentru a-și asuma controlul asupra sistemului judiciar și a-l transforma într-o unealtă politică în mâinile sale. Apoi, Monica Macovei a organizat cea mai amplă operațiune de îndepărtare de la post a procurorilor "neloiali", înlocuindu-i cu procurori mai "obedienți" ori mult mai puțin experimentați.

Moțiune împotriva ministrului, adoptată de Senat

13 februarie 2007. Senatul României a adoptat o moțiune simplă împotriva ministrului Justiției Monica Macovei, intitulată "Minciuna – adevărul justiției Macovei". Au votat împotriva Monicai Macovei senatori din intregul spectru politic, inclusiv cei ai partidului căruia aceasta îi aparține. Parlamentarii au cerut demisia ministrului Justitiei Monica Macovei pentru următoarele motive: nepromovarea sau promovarea cu întârziere a unor acte normative, care trebuiau elaborate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de România, cu ocazia încheierii Tratatului de aderare la Uniunea Europeană; amânarea nejustificată a reformării legislative a sistemului judiciar privind Codul de Procedură Civilă, Codul de Procedură Penală, Codul Comercial, activitățile de lobby etc.; amânarea succesivă, respectiv blocarea intrării în vigoare a Codului Penal, adoptat încă în anul 2004, până la sfârșitul anului 2008, deși capitole importante reprezentau angajamente ale statului român, negociate în cadrul Capitolului XXIV: "Justiție și afaceri interne", prin aderarea României la Uniunea Europeană; dezinteresul vădit față de finalizarea lucrarilor de investiții la diferite instanțe, parchete, penitenciare și ale altor instituții, precum și față de dotarea corespunzătoare a acestora; declanșarea și susținerea unor conflicte sau tensiuni în relațiile cu CSM, Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea Constituțională sau Asociația Magistraților, de natură a afecta grav buna funcționare a acestora, poziția lor constituțională și credibilitatea în societate sau în fața cetățenilor; încălcarea repetată a independenței judecătorilor și procurorilor prin declarații cu rol de indicații, referitor la anchetele penale în curs; favorizarea prin incompetență și superficialitate a punerii în libertate și a sustragerii de la răspundere penală a inculpatului Omar Hayssam, precum și avizarea favorabilă a grațierii unor traficanți de droguri, condamnați la pedepse privative de libertate de peste 10 ani închisoare de către președintele României, prin contestarea deciziei instanțelor de judecată; atacarea constantă a Parlamentului și discreditarea activității legislative, desfășurată atât în țară, cât și în străinătate; ignorarea repetată a îndatoririi de a participa și susține în comisii și în plenul Senatului României inițiativele promovate.

Favoritism și corupție

Monica Macovei mai este acuzată de site-ul www.codulzambaccian.ro că nu este un campion al luptei împotriva corupției, asa cum a pretins, fiind, în realitate, un instigator al corupției, parte a acesteia. În susținerea acestor afirmații, este prezentat filmul scandalului creat de retrocedarea ilegală a unei vile tatălui Monicăi Macovei. În 1972, o vilă naționalizată de regimul comunist i-a fost închiriată tatalui Monicăi Macovei, Vasile Gherghescu. La 25 iulie 1996, Ana Maria Petrini, fiica și moștenitoarea proprietarului vilei închiriate tatălui Monicăi Macovei, a cerut Primăriei București retrocedarea imobilului, notificând Primăria să NU vândă casa. Cu toate acestea, la 26 octombrie 1996, și în ciuda notificării oficiale făcute de proprietarul legal, familia Monicăi Macovei a cumpărat casa. Șase ani mai târziu, în 2002, Tribunalul București i-a recunoscut Anei Maria Petrini, ca fiică și moștenitoare a d-lui Petrini, deplină proprietate asupra imobilului (sentința 1758).

Tatăl Monicăi Macovei, dl Vasile Gherghescu, care locuia în acea vilă, a declarat recurs la Curtea de Apel și a pierdut, sentința instanței inferioare fiind confirmată. În decembrie 2004, Monica Macovei a fost numită ministru de Justiție. La 23 septembrie 2005: Completul inițial de judecători, în recursul declarat de tatăl lui Macovei, anume judecătorii Margareta Ionescu, Florin Costiniu și Vasile Culcea, a deschis ședința de judecată. Dar, la câteva minute de la începerea ședinței, cei trei judecători au descoperit că nu mai aveau dosarul, deoarece acesta fusese dat unui complet nou de judecători, care se pronunță asupra aceluiași caz, în același moment, dar în altă sală de judecată! Curând s-a clarificat faptul ca, în urma presiunilor intense ale Monicăi Macovei, președintele Secției Civile a Curții Supreme de Justiție, judecătorul Dănuț Cornoiu, schimbase intregul complet de judecată. Și făcuse acest lucru cu doar câteva ore înaintea ultimului termen al recursului înaintat de tatăl lui Macovei, și fără să anunțe completul inițial de judecători. La 30 septembrie 2005, Curtea Supremă a publicat sentința definitivă și irevocabilă la recursul declarat de tatăl Monicai Macovei, care era aceea de a-i oferi acestuia proprietatea asupra vilei – o decizie arbitrară, luată de un complet nou de judecători, care fusese impus ilegal, în ultimul moment. Un an mai târziu, la 19 septembrie 2006, Ana Maria Petrini a cerut revizuirea deciziei Curții Supreme. La 5 aprilie 2007, mandatul Monicai Macovei la conducerea Ministerului Justiției ia sfârșit, iar la 24 aprilie 2007, instanța supremă a anulat sentința inițială și a recunoscut proprietatea familiei Petrini asupra imobilului.

Biografia

Monica Luisa Macovei (născută Gherghescu) s-a născut la 4 februarie 1959 în București). Tatăl ei, Vasile Gherghescu, era originar din Giurgiu, fiind de profesie jurist. Mama este originară dinTransilvania, dintr-o familie română din Sângeorz, Bistrița-Năsăud.
A studiat la Facultatea de Drept a Universității București (1978-1982).
Monica Macovei a lucrat ca procuror între anii 1983-1989 în România socialistă și după căderea regimului comunist până în anul 1997. Concret, după absolvirea facultății, a fost repartizată ca procuror în cadrul procuraturii localeGiurgiu. La scurt timp după definitivat, s-a transferat ca procuror la procuratura sectorului 1 din București, unde a activat până la începutul anului 1990. În acea perioadă, Macovei a instrumentat dosare din domeniul transporturilor. În 1990, a fost numită în funcția de șef al biroului de supraveghere cercetări penale din procuraturii municipiului București, fiind promovată în 1993 în cadrul Parchetului General, la Secția de Urmărire Penală și Criminalistică – Serviciul pentru drepturile omului și criminologie.
În perioada 1992-1994, a fost bursieră la Universitatea Statului New York/Universitatea Central Europeană (CEU). În 1994 a participat la un seminar de teoria și practica drepturilor omului, drept european și internațional la facultatea de drept a Universității Birmingham. Tot în 1994 a urmat un curs de drept internațional public și instituții transnaționale la Salzburg. În 1995 a urmat un curs avansat pentru protecția internațională a drepturilor omului la Universitatea Åbo din Finlanda.
În anul 1997 Monica Macovei a demisionat din procuratură și s-a înscris ca avocat în Baroul București, unde a lucrat până în 2004, când a fost numită în funcția de ministru al justiției.
În paralel, a desfășurat activități de expert și consultant pe teme juridice: profesor asociat la Școala Superioară de Jurnalistică (1994-2002); expert/consultant pentru Consiliul Europei (1996-2004); expert/consultant pentru Federația Internațională Helsinki, OSI, Centrul European pentru Drepturile Romilor, UNDP și alte organizații internaționale (1997-2002). Între anii 1996-2004 a activat în calitate de consultant pentru Asociața pentru Apărarea Drepturilor Omului-Comitetul Helsinki. După o perioadă în care a avut funcția de vicepreședinte al acesteia, între anii 2001-2004 Monica Macovei a fost președintele Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki (APADOR-CH).
La 29 decembrie 2004, Monica Macovei a fost numită în funcția de ministru al justiției în Guvernul Tăriceanu. În acel timp, Macovei nefiind membră a vreunui partid politic, nu ar fi putut fără să fi fost susținută de președintele României Traian Băsescu și de Partidul Democrat să intre în guvern ca independentă.
La 13 februarie 2007, Senatul României a adoptat împotriva ministrului Monica Macovei o moțiune simplă de neîncredere cu denumirea de „Minciuna - adevărul justiției Macovei“. Moțiunea a fost anunțată de Partidul Conservator (aflat în opoziție) la 3 ianuarie 2007, trei zile după intrarea României în Uniunea Europeană. Moțiunea a fost inițiată parlamentar la 30 ianuarie 2007 de Partidul Conservator și a fost susținută de PSD (partid în opoziție). Ea a fost votată la 13 februarie 2007 și adoptată cu 81 voturi pentru și 46 voturi împotrivă. Moțiunea a cuprins acuzații între care și lipsa unei strategii de reformă a sistemului judiciar.
După adoptarea moțiunii împotriva sa, Monica Macovei a refuzat totuși să demisioneze din postul de ministru, afirmând că moțiunea de cenzură ar fi urmărit de fapt, oprirea luptei împotriva corupției, în condițiile în care șapte parlamentari fuseseră inculpați în 2006 sub acuzația de corupție și fraude. Unii dintre ei au votat moțiunea împotriva Monicăi Macovei, ignorând conflictul de interese în care se aflau. Premierul Călin Popescu-Tăriceanu a refuzat și el să o demită pe Monica Macovei și a declarat: „Nu există o obligație ca ministrul care este sancționat cu o astfel de moțiune să demisioneze“.
Comisarul european (UE) pentru justiție și afaceri interne din 2007, Franco Frattini, și-a exprimat sprijinul pentru Monica Macovei. Susanne Kastner (SPD), vicepreședinte al Bundestagului, a avertizat că demiterea ministrului justiției ar putea activa la nivelul UE una dintre "clauzele de salvgardare" ale României, prevăzute în Tratatul de aderare la Uniunea Europeană.
Cu toate aceste susțineri, interne și externe, Monica Macovei a fost înlocuită din funcția de ministru al justiției la 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea guvernului Tăriceanu prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare.
În iunie 2012, după tentativa de sinucidere a fostului premier Adrian Năstase, Macovei și-a exprimat în mod public dubii în legătură cu diagnosticul pus acestuia de medicul Șerban Brădișteanu, având în vedere că și Brădișteanu, fost senator PSD, a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție, la fel ca Năstase. Macovei a arătat într-un interviu publicat de ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung inadvertențele care o fac să creadă că a fost vorba despre o înscenare: nimeni nu a auzit vreun pocnet de armă, deși revolverele „Smith & Wesson” fără amortizor, de tipul celui folosit de Năstase, produc la detonare un zgomot de 140 până la 170 de decibeli, sunet care ar fi trebuit să fie auzit pe o rază de doi kilometri; un glonț pătruns în zona gâtului ar fi cauzat o sângerare puternică, ce nu ar fi putut fi oprită cu un fular; pacientului nu i-a fost administrată perfuzie de sânge nici în drum spre spital, nici la spital; o intervenție chirurgicală a avut loc doar a doua zi, cu caracterul de intervenție cosmetică. Aceste indicii impun concluzia că totul ar fi fost „o telenovelă”.
Numele Monicăi Macovei a fost implicat într-o serie de scandaluri mediatice, în principal după ce a fost numită ministru al justiției:
 Cotidianul Evenimentul zilei din 22 iunie 2005 a publicat un articol cu titlul Viciul de procedură al ministrului Macovei, în care s-a afirmat că, după ce a participat la un congres al avocaților din Costinești, ministra Macovei ar fi mers apoi într-un local de lux, s-ar fi îmbătat „cui“ și ar fi spart câteva pahare.
Cotidianul Jurnalul Național a publicat o așa-zisă dezvăluire, privind patru întâlniri secrete, altele decât cea recunoscută oficial, care ar fi avut loc la guvern între Monica Macovei, Călin Popescu Tăriceanu și Dinu Patriciu.
Ziarul Gândul a publicat un articol în care se afirma că redacția se afla în posesia unei scrisori adresate de Monica Macovei președintelui Băsescu și premierului Tăriceanu, prin care le cerea schimbarea procurorului care ancheta cazul Patriciu.
Cel mai mare scandal a fost legat de intrarea în posesia părinților săi a unui apartament dintr-un imobil naționalizat din str. Intrarea Ioanid nr. 3, care, după un proces lung, a revenit chiriașilor, și nu foștilor proprietari. Apartamentul fusese cumpărat de la stat de părinții Monicăi Macovei în anul 1996, dar fostul proprietar cu care soții Gherghescu făcuseră schimb de locuință i-a dat în judecată cerând restituirea imobilului. Deși instanțele de fond i-au dat câștig de cauză fostul proprietar, ulterior Curtea Supremă de Justiție a decis ca locuința să revină chiriașilor, adică părinților Monicăi Macovei. Sentința a fost pronunțată însă după ce Monica Macovei devenise ministru de justiție. Ca urmare, o parte a presei și a opoziției parlamentare au comentat, că decizia Curții Supreme ar fi fost comandată politic.
Liderul Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a prezentat la 27 septembrie 2006 la o conferință de presă o autorizație de percheziție, ștampilată în original și semnată indescifrabil în alb. Dan Voiculescu a spus că respectiva autorizație a fost semnată de Monica Macovei, pe care a acuzat-o că a fost „un procuror feroce în timpul lui Ceaușescu“ (1983 - 1989), deoarece ar fi făcut parte din „regimul represiv“ al fostului dictator.

Sursa: wikipedia.org, jurnalul.ro, codulzambaccian.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Super Ofertă: Peste 15.000 de cărţi doar cu 299 lei

O "armată" în rezervă cu ofiţeri făcuţi la "apelul bocancilor"

În România trăiesc 9 milioane de români la limita sărăciei