Lacrimi pentru Buziașul de azi
După Lugoj,
Buziașul înseamnă foarte mult pentru mine și asta în primul rând neamurilor
apropiate și a formației Șah Mat, cu care am cutreierat partea de vest a
României. Tot aici, prin la începutul anilor ’80 făceam primele videoclipuri
împreună cu prietenii mei Erich Gross și Marius Kurin și formația Șah Mat
(într-un material viitor o istorie a formație).
Când aveam timp liber primul meu gând era să mă duc la Buziaș. Dacă era vară să fac o baie în ștrandul cu apă minerală, iar dacă era primăvară sau toamnă să merg la braseria din Parc, să mănânc mici și să beau o bere de Timișoara. Hotelul Silagiul și restaurantul erau pline de lugojeni, de timișoreni, care veneau să se relaxeze.
Când aveam timp liber primul meu gând era să mă duc la Buziaș. Dacă era vară să fac o baie în ștrandul cu apă minerală, iar dacă era primăvară sau toamnă să merg la braseria din Parc, să mănânc mici și să beau o bere de Timișoara. Hotelul Silagiul și restaurantul erau pline de lugojeni, de timișoreni, care veneau să se relaxeze.
Zilele
trecute am fost la Buziaș și am rămas încremenit. Nu numai că timpul s-a oprit,
dar prima mea impresie că sunt undeva prin Siria, Irak sau Afganistan. Dar
imediat am înțeles: de 25 de ani în Buziaș nu se mai face nimic și nici măcar
nu se păstrează ce a fost făcut.
În parc
clădiri în paragină, care stau gata gata să se prăbușească, reprezintă expresia
nepăsării și a nepriceperii accesării banilor europeni pentru reabilitarea
monumentelor istorice, culturale, care stau
mărturie a unor vremuri imperiale apuse. Dar nu știm până când. Nu știm
dacă urmașii noștri vor avea ocazia să mai vadă renumita colonadă, prima în
Europa ca lungime și a doua în lume, nu știm dacă vor mai apuca să vadă Vila
Imperială unde a stat Împăratul Franz Josef, nu știm...
Nepăsarea
edililor locali și a celor care conduc Băile Buziaș reprezintă o dramă, foarte
des întâlnită în România de azi, nerespectarea istoriei și a tradiției
Buziașului. Cândva o stațiune renumită, astăzi o localitate banală, ștearsă de
pe harta stațiunilor balneoclimaterice.
De 25 de
ani, deși s-a pășit în democrație, nu s-a făcut nimic pentru tot ce a construit
din banii lui Muschong. Toată stațiunea a fost luată de pomană de comuniști și
oferită unei națiuni care nu respectă istoria și pe cei care au pus bazele unei
stațiuni moderne.
Pentru a nu
deveni pericol public anumite zone sunt interzise pentru puținii turiști, iar
în alte locuri bariere din scânduri te opresc să treci. Pe un pavilion din
Parc, cu acoperișul gata să se prăbușească, scrie mare “Obiectiv în
restaurare”.
Primăria și
Consiliul Local nu se implică motivând că nu s-au finalizat retrocedările către
urmașii lui Jacob Muschong. Iar Băile Buziaș invocă aceleași motive. Și până
când se va invoca tot felul de motive colonada și clădirile se vor părbuși și
mă întreb cine va câștiga din acest lucru. Iar în privința retrocedărilor vi se
pare firesc ca toți țiganii să-și primească aurul înapoi, de cele mai multe ori
mai mult decât a fost confiscat și atunci ce atâtea proceduri pentru urmașii de
drept a lui Muschong, care are meritul necontestat de a fi transformat Buziașul într-o stațiune modernă.
Ce nu
înțeleg eu este faptul că tot ce există în parc, în marea lor majoritate sunt
monumente istorice. Sau dacă nu sunt cine le-a scos de pe lista monumentelor
istorice? Ba mai mult, colonada și clădirile ridicate de Muschong ar trebui să
fie monumente UNESCO. Și mai am o întrebare a făcut cineva vreo adresă către
Ministerul Culturii sau către Guvernul României? Cu siguranță că nu a făcut
nimeni și toți așteaptă ca să vină moștenitorii să facă ceva sau să vândă cuiva
care vrea să se implice în stațiune.
Fără
supărare, eu văd ca principali vinovați aleși locali, care nu fac nimic. Știți
cât e de simplu. Acum aparțin Băilor Buziaș. Câte amenzi a primit de la
Primărie Băile pentru că nu a reabilitat clădirile și colonada istorică? Câte
fonduri de la Consiliul Local au fost propuse pentru aceste obiective istorice?
Nu există
răspuns, dar ca să nu fim cârcotași am căutat un răspuns.
Pe site-ul
http://buzieseanul.ro am găsit o scuză a edililor locali. Articolul „Colonada
din Buziaş, între speranţă şi lacrimi” publicat la 1 decembrie 2013 de Silviu
Șonda urmărește aceeași problemă a nepăsării. Îl reproduc integral, ca să vă
dovedesc că nu sunt cârcotaș și cele scrise mine mai sus sunt adevărate.
Colonada din Buziaş, între speranţă şi lacrimi
Colonadă. Iz
puternic de mucegai. Putregai. România e doldora de monumente istorice lăsate
să moară, distruse de vandali, timp şi nepăsare. Trăim într-o lume
plastificată, într-o estetică a abjecţiei, unde monumentele istorice sunt date
uitării, iar kitch-ul e adus la rang de mare artă. Estetica decăderii.
Din păcate,
suntem părtaşi la starea avansată de degradare în care se află colonada din
Buziaş. Vedem cu ochii noştri cum se descompune, îi simţim teama de sfârşit, ne
cutremură tulburările ei anxioase; suferă alături de celelalte ruine ale
parcului.
Colonada
pare a fi doar un pasager pierdut printre străini, deşi, conform Legii
422/2001, colonada din Buziaş e considerată monument istoric de valoare
naţională şi universală, fiind în categoria superioară A. În aceeaşi categorie
mai figurează şi Cazinoul din Buziaş, Hotel “Bazar” şi Hotel “Grand”.
Cine se face
vinovat pentru colonada ajunsă în “moarte clinică”? O fi statul? Noi? Voi?
Toţi? Să hulim moştenitorii familiei Mushong că îşi revendică “trecutul”?
Indiferent de vinovaţi, un lucru e cert, tot ce era bun pleacă, zici că avem
cataractă şi orbim încetul cu încetul. Orbitor.
Ce se va
întâmpla cu Ea? E lăsată în voia sorţii? Cum a putut să ajungă într-o astfel de
stare?
Dintr-o
interpelare depusă la Camera Deputaților de deputatul USL, Dorel Covaci,
deputat de Făget şi Buziaş, aflăm următoarele:
"Urmare a
demersurilor inițiate de Primăria Buziaş, notificatorii acțiunii de revendicare
au acceptat soluția despăgubirii în echivalent bănesc. Dosarul aferent
Dispoziţiei Primarului orş. Buziaş 84/27.02.2009 se află la Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nesoluţionat pană in prezent. Întrucât
procedura de soluționare a revendicării nu este finalizată, Proiectul
“Modernizarea şi Reabilitarea Parcului din oraşul Buziaş”, depus pentru
accesare de fonduri externe, în ianuarie 2008, a fost respins."
Iată ce
declară şi primarul Buziaşului, Alger Ilaş, în ziarul Timpolis:
"Până când
iniţiatorii acţiunii de revendicare nu-şi primesc acele despăgubiri, noi nu
putem face niciun fel de investiţii la parc. Cat despre proiecte europene de
reabilitare, nici nu poate fi vorba, cat există această problemă legată de
proprietate".
Până se va
soluţiona dosarul cu despăgubirile, autorităţile locale încearcă să găsească
alte soluţii prin care să “resusciteze” colonada. Vă citez tot din interpelarea
deputatului Dorel Covaci:
"Primăria
oraşului Buziaş a efectuat demersurile, în vederea demarării proiectului-pilot
”Restaurare și Reabilitare Ansamblu Arhitectural Balnear Buziaş”. Până în
prezent, s-a efectuat Studiul Analitic al Ansamblului de Arhitectură Balneară,
pentru avizare lucrări, estimare costuri, intervenții asupra Ansamblului
Colonadă şi Parc. Acest document a fost analizat în cadrul Comisiei Naționale a
Monumentelor Istorice.
Intreperlarea
îi este adresată ministrului delegat pentru IMM-uri, Mediul de afaceri şi
Turism, Maria Grapini, care este rugată să comunice dacă proiectul ”Restaurare
şi Reabilitare Ansamblu Arhitectural Balnear Buziaş” se va regăsi pe lista
investițiilor prioritare, care urmează a fi implementate în anul 2014".
Sperăm că
lucrurile au evoluat între timp, iar proiectul va fi bugetat pentru anul
viitor. Amendamentele curg în Parlament. Speranţa se agată de alinierea
politică – USL (Guvern); USL (Consiliul Judeţean Timiş) si USL (Primaria
Buziaş).
Colonada s-a
“pricopsit” cu o tumoare malignă. Nu o lăsaţi să moară! Teamă de metastază.
Dezechilibru. Renaştere? Miros de tămâie…si totuşi, speranţă.
Istoria colonadei din Buziaș
Colonada
acoperită din parcul Buziaș a fost creată în anul 1875 pentru promenadele
împărătesei de Austria.
Această
colonadă acoperită impresionează prin lungime, 500 de m, rămânând până în
prezent unicat în Europa. Una din atracțiile acestui acoperiș îl reprezinta
stilul arhitectural bizantin, cu sculpturi în lemn, ce dau impresia unei uriașe
dantelării. Colonada înconjoară parcul, făcând legătura între Izvorul Josif,
Hotel Phoenix, bazar, Izvorul Mihai și Cazino.Alte doua colonade asemănătoare
se găsesc în Europa la Karlovy Vary si Baden-Baden.
Colonada
avea rol de a-i proteja de ploaie, soare ori ninsoare pe cei care doreau să
facă o promenadă în jurul parcului, mai ales că aerosolii de aici oferă efecte
curative unice în Europa pentru, cei ce suferă de astenie sau nevroze. Pentru
ca tratamentul să aibă efectul scontat, se începea cu 20 de pași pe minut, pe partea
laterală, apoi, în ritm mai accelerat, cu 40, până la 60 de pași pe minut, pe
mijlocul colonadei. Aerul puternic ionizat negativ, datorită emanațiilor de la
sonde, explică efectul benefic al plimbărilor pe sub colonadă.
Sursa:
directbooking.ro
Și pentru a
înțelege și mai bine ce a fost Buziașul vă propun și un alt articol, pe care îl
repoduc integral.
Buziaș: 200 ani de istorie!
Primele
atestări ale Buziașului apar în documente în anul 1072.Datele și informațiile
despre Buziaș dispar în negura vremii și urmează să revină în secolul 18 când
regele Ungariei, membru marcant al familiei Habsburgilor predă localitatea și
teritoriile Buziașului fondului religionar maghiar de la acea vreme, Buziașul
fiind ales reședință de plasă. În anul 1809 sunt descoperite “izvoarele cu apă
tămăduitoare” de către doctorul Johann Bernhart Lindenmayr care deținea și
informații legate de geologie. El era medic de circumscripție la Chevereșu Mare
și profesa și la Buziaș. Acesta atrage atenția autorităților de la acea vreme
despre erupția acestor izvoare, informații ce apar în monografia lui Mihai
Hirschfeld. Urmare a acestor sesizări, profesorul Paul Kytaibel, mare chimist
la vremea aceea, s-a deplasat în nenumărate rânduri la Buziaș pentru a efectua
analizele chimice ale izvoarelor.
Din
rezultatele analizelor chimice efectuate a reieșit că apele izvoarelor dețin
proprietăți curative, având un conținut mare de minerale (în special fier).
Făcându-se publice informațiile privind proprietățile curative și tămăduitoare
ale apelor minerale în anul 1811 au început să apară și primii oameni sosiți la
tratament deschizându-se astfel primul sezon balnear la Buziaș sub directa
coordonare medicală a doctorului Lindenmayr care a fost unul din primii oameni
care au susținut foarte mult stațiunea în primele etape ale procesului de
dezvoltare. În anul 1836 apar primele semne de dezvoltare economică și în 1838
se stabilește la Buziaș, ca medic balneolog doctorul Gheorghe Ciocârlan care
devine primul doctor balneolog oficial al Stațiunii Buziaș până în 1848. În
stațiune a instituit, în manieră științifică, cura internă cu apele minerale
provenite din izvoarele freatice. Doctorul Ciocârlan a organizat o serie de
conferințe științifice, cu participanți din România și străinătate (Viena,
Belgrad, Germania) datorită cărora localitatea balneară Buziaș și-a câștigat
notorietatea europeană. Gheorghe Ciocârlan, personalitate medicală marcantă a
Banatului la acea vreme, a publicat o serie de lucrări de specialitate dintre
care enumerăm “Efectul terapeutic al apelor minerale” și “Arta de a preveni
îmbolnăvirile” lucrări de referință pentru lumea medicală.
Din punct de
vedere administrativ localitatea Buziaș era dată în arendă lui Anton Hoffmann
care timp de 13 ani a reușit să dezvolte stațiunea din punct de vedere turistic
prin construirea de vile (Adela, Marghit), case de vacanță, hoteluri (Bazar –
1856), Casino-ul din centrul parcului (1856). Perioada respectivă a fost una
dintre cele mai înfloritoare și bogate perioade pentru stațiunea Buziaș. De reținut
că în acea perioadă (1856) a început construirea colonadei a cărei arhitectură
și construcție au fost realizate de către dulgheri aduși special din Austria.
Construcția a fost finalizată în anul 1875 devenind cea mai lungă colonadă
acoperită din Europa (512 m lungime), mai existând una la Karlovy Vary și alta
la Baden Baden. De menționat că în 1815 a început sistematizarea și construirea
celor două parcuri ale stațiunii, Liget și Central, proiecte ce au fost
derulate pe o perioadă de aproximativ 100 de ani și care au fost realizate în
mare parte de către specialiști austrieci care au adus specii rare de arbori .
Construirea
celor două parcuri din stațiune a avut drept scop crearea unui climat special
care să completeze curele cu apa minerală, devenind astfel, un factor natural
de cură folosit și în prezent. Perioada în care Hoffmann era administrator a
reprezentat una dintre cele mai înfloritoare perioade ale stațiunii Buziaș,
fiind recunoscută și la nivel european și ajungând ca apele minerale să fie comparate
cu cele ale stațiunii Neuheim din Germania. În anul 1893, industriașul de
origine maghiară Erno Schottola devine primul proprietar al stațiunii Buziaș
până în 1903 când decedează. El a continuat dezvoltarea stațiunii și
construirea de vile, hoteluri, stabilimente pentru sănătate, modernizând toate
spațiile de cazare existente la vremea aceea. Un eveniment notabil la acea
vreme a fost sosirea Împaratului Austro-Ungar în septembrie 1898 cu ocazia unei
campanii de exerciții militare care avea drept scop pregătirea pentru primul
război mondial, campanie ce a durat aproximativ o săptămână. La 3 zile după
plecarea trupelor militare, împărăteasa Elisabeta a fost ucisă în Olanda în
timpul unei vizite de protocol. Drept urmare a acestui eveniment dramatic, parcul
stațiunii denumit atunci Liget a preluat numele de Parcul Elisabeta.
În anul 1906
stațiunea Buziaș a fost cumpărată de către un alt industriaș de origine
germană, pe nume Jacob Muschong care a continuat procesul de dezvoltare al
stațiunii atât din punct de vedere turistic , cât și economic. El a pus bazele
primei fabrici de îmbuteliere a apei minerale și a dioxidului de carbon, fiind
utilizată și consumată cu mare success în zonele industrializate (muncitorii
din industria metalurgică aveau acces gratuit la consumul de apă minerală de la
Buziaș). Apa minerală îmbuteliată a fost prezentă în mai multe competiții și
concursuri, câștigând de-a lungul timpului 8 medalii printre care și o medalie
de aur la Concursul de la Bratislava din anul 1920. Pe toate etichetele
sticlelor comercializate erau trecute medaliile și premiile câștigate în
competiții, precum și buletinul de analiză chimică al apei minerale. Buletinul
de analiză chimică al apei este și în prezent trecut pe etichetă împreună cu
specificația că apa este 100% naturală folosindu-se dioxid de carbon natural.
Urmare a unei dezvoltări foarte puternice din punct de vedere turistic, în anul
1907, Jacob Muschong a început construcția unei noi locații pentru băi cu apă
minerală, locație care în prezent este în conservare. Tot în scop turistic, în
1907 a fost construită o linie de cale ferată , pe o lungime de 2,5 km, care
lega Gara Buziaș de centrul stațiunii, folosită în scop economic
transportându-se apa minerală îmbuteliată, precum și buteliile cu dioxid de
carbon, de la fabrică la gara Buziaș.
În anul
1923, Jacob Muschong începe să folosească linia de cale ferată și în scop
turistic, asigurând astfel transferul turiștilor de la gară în centrul
stațiunii. De reținut că locomotiva cu aburi folosea ca și combustibil lemne de
foc și nu cărbuni, pentru a evita poluarea aerului stațiunii. În anul 1922 are
loc un fenomen rar întâlnit în zonă și anume în plin sezon de cură și
tratament, în urma unei mișcări seismice are loc colmatarea izvoarelor,
eveniment ce putea deveni dezastruos atât pentru proprietarul stațiunii cât și
pentru stațiune în sine. Situația a fost salvată de către un specialist în
foraje, pe nume Medvescky adus de către Jacob Muschong de la Arad și care a
forat la o adâncime de 106 m, mai mult nefiind posibil din cauza unui strat de
roci foarte dure care nici în prezent nu a putut fi străpuns. În urma acestei
forări s-a format un geizer foarte puternic care aruncă apa la o inălțime de
aproximativ 40 m și care a reușit în următoarele 3 zile să repornească
izvoarele minerale , fiind astfel salvat sezonul de tratament și evident
stațiunea. În 1923 Jacob Muschong decedează și stațiunea este moștenită de
către una dintre fiicele sale, Ecaterina, care mai rămâne proprietarul
stațiunii până în anul 1948 când este naționalizată. Buziașul continuă să fie
una dintre cele mai reprezentative stațiuni balneare, bucurându-se de
recunoaștere internațională, dar începe să pălească aura aristocratică,
făcându-și loc construcții noi, moderne, hoteluri și baze de tratament, având
capacități foarte mari. Numărul de turiști și vizitatori sosiți la Buziaș în
fiecare sezon era cuprins între 3000 – 5000 persoane, conform datelor din
arhiva stațiunii.
După
Revoluția de la 1989, stațiunea a stagnat din punct de vedere turistic, iar
după procesul de privatizare în 1994-1995 Buziașul a început să piardă
semnificativ în fața stațiunilor balneare din țară și străinătate, datorită
unui management neperformant. În anul 2005, noua echipă executivă a stațiunii
și-a propus prin strategia investițională derulată pe o perioadă de 8 ani să
readucă Buziașul în rândul stațiunilor balneare reprezentative din România și
cu posibiliăți de recunoaștere în țările europene învecinate.
Sursa: http://buzias.ro/istoric
Comentarii
Trimiteți un comentariu