Lacrimi pentru Buziașul de azi


După Lugoj, Buziașul înseamnă foarte mult pentru mine și asta în primul rând neamurilor apropiate și a formației Șah Mat, cu care am cutreierat partea de vest a României. Tot aici, prin la începutul anilor ’80 făceam primele videoclipuri împreună cu prietenii mei Erich Gross și Marius Kurin și formația Șah Mat (într-un material viitor o istorie a formație).
Când aveam timp liber primul meu gând era să mă duc la Buziaș. Dacă era vară să fac o baie în ștrandul cu apă minerală, iar dacă era primăvară sau toamnă să merg la braseria din Parc, să mănânc mici și să beau o bere de Timișoara. Hotelul Silagiul și restaurantul erau pline de lugojeni, de timișoreni, care veneau să se relaxeze.

Zilele trecute am fost la Buziaș și am rămas încremenit. Nu numai că timpul s-a oprit, dar prima mea impresie că sunt undeva prin Siria, Irak sau Afganistan. Dar imediat am înțeles: de 25 de ani în Buziaș nu se mai face nimic și nici măcar nu se păstrează ce a fost făcut.
În parc clădiri în paragină, care stau gata gata să se prăbușească, reprezintă expresia nepăsării și a nepriceperii accesării banilor europeni pentru reabilitarea monumentelor istorice, culturale, care stau  mărturie a unor vremuri imperiale apuse. Dar nu știm până când. Nu știm dacă urmașii noștri vor avea ocazia să mai vadă renumita colonadă, prima în Europa ca lungime și a doua în lume, nu știm dacă vor mai apuca să vadă Vila Imperială unde a stat Împăratul Franz Josef, nu știm...

Nepăsarea edililor locali și a celor care conduc Băile Buziaș reprezintă o dramă, foarte des întâlnită în România de azi, nerespectarea istoriei și a tradiției Buziașului. Cândva o stațiune renumită, astăzi o localitate banală, ștearsă de pe harta stațiunilor balneoclimaterice.
De 25 de ani, deși s-a pășit în democrație, nu s-a făcut nimic pentru tot ce a construit din banii lui Muschong. Toată stațiunea a fost luată de pomană de comuniști și oferită unei națiuni care nu respectă istoria și pe cei care au pus bazele unei stațiuni moderne.
Pentru a nu deveni pericol public anumite zone sunt interzise pentru puținii turiști, iar în alte locuri bariere din scânduri te opresc să treci. Pe un pavilion din Parc, cu acoperișul gata să se prăbușească, scrie mare “Obiectiv în restaurare”.

Primăria și Consiliul Local nu se implică motivând că nu s-au finalizat retrocedările către urmașii lui Jacob Muschong. Iar Băile Buziaș invocă aceleași motive. Și până când se va invoca tot felul de motive colonada și clădirile se vor părbuși și mă întreb cine va câștiga din acest lucru. Iar în privința retrocedărilor vi se pare firesc ca toți țiganii să-și primească aurul înapoi, de cele mai multe ori mai mult decât a fost confiscat și atunci ce atâtea proceduri pentru urmașii de drept a lui Muschong, care are meritul necontestat de a fi transformat  Buziașul într-o stațiune modernă.

Ce nu înțeleg eu este faptul că tot ce există în parc, în marea lor majoritate sunt monumente istorice. Sau dacă nu sunt cine le-a scos de pe lista monumentelor istorice? Ba mai mult, colonada și clădirile ridicate de Muschong ar trebui să fie monumente UNESCO. Și mai am o întrebare a făcut cineva vreo adresă către Ministerul Culturii sau către Guvernul României? Cu siguranță că nu a făcut nimeni și toți așteaptă ca să vină moștenitorii să facă ceva sau să vândă cuiva care vrea să se implice în stațiune.

Fără supărare, eu văd ca principali vinovați aleși locali, care nu fac nimic. Știți cât e de simplu. Acum aparțin Băilor Buziaș. Câte amenzi a primit de la Primărie Băile pentru că nu a reabilitat clădirile și colonada istorică? Câte fonduri de la Consiliul Local au fost propuse pentru aceste obiective istorice?
Nu există răspuns, dar ca să nu fim cârcotași am căutat un răspuns.

Pe site-ul http://buzieseanul.ro am găsit o scuză a edililor locali. Articolul „Colonada din Buziaş, între speranţă şi lacrimi” publicat la 1 decembrie 2013 de Silviu Șonda urmărește aceeași problemă a nepăsării. Îl reproduc integral, ca să vă dovedesc că nu sunt cârcotaș și cele scrise mine mai sus sunt adevărate.


Colonada din Buziaş, între speranţă şi lacrimi

Colonadă. Iz puternic de mucegai. Putregai. România e doldora de monumente istorice lăsate să moară, distruse de vandali, timp şi nepăsare. Trăim într-o lume plastificată, într-o estetică a abjecţiei, unde monumentele istorice sunt date uitării, iar kitch-ul e adus la rang de mare artă. Estetica decăderii.
Din păcate, suntem părtaşi la starea avansată de degradare în care se află colonada din Buziaş. Vedem cu ochii noştri cum se descompune, îi simţim teama de sfârşit, ne cutremură tulburările ei anxioase; suferă alături de celelalte ruine ale parcului.

Colonada pare a fi doar un pasager pierdut printre străini, deşi, conform Legii 422/2001, colonada din Buziaş e considerată monument istoric de valoare naţională şi universală, fiind în categoria superioară A. În aceeaşi categorie mai figurează şi Cazinoul din Buziaş, Hotel “Bazar” şi Hotel “Grand”.
Cine se face vinovat pentru colonada ajunsă în “moarte clinică”? O fi statul? Noi? Voi? Toţi? Să hulim moştenitorii familiei Mushong că îşi revendică “trecutul”? Indiferent de vinovaţi, un lucru e cert, tot ce era bun pleacă, zici că avem cataractă şi orbim încetul cu încetul. Orbitor.
Ce se va întâmpla cu Ea? E lăsată în voia sorţii? Cum a putut să ajungă într-o astfel de stare?

Dintr-o interpelare depusă la Camera Deputaților de deputatul USL, Dorel Covaci, deputat de Făget şi Buziaş, aflăm următoarele:
"Urmare a demersurilor inițiate de Primăria Buziaş, notificatorii acțiunii de revendicare au acceptat soluția despăgubirii în echivalent bănesc. Dosarul aferent Dispoziţiei Primarului orş. Buziaş 84/27.02.2009 se află la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind nesoluţionat pană in prezent. Întrucât procedura de soluționare a revendicării nu este finalizată, Proiectul “Modernizarea şi Reabilitarea Parcului din oraşul Buziaş”, depus pentru accesare de fonduri externe, în ianuarie 2008, a fost respins."

Iată ce declară şi primarul Buziaşului, Alger Ilaş, în ziarul Timpolis:
"Până când iniţiatorii acţiunii de revendicare nu-şi primesc acele despăgubiri, noi nu putem face niciun fel de investiţii la parc. Cat despre proiecte europene de reabilitare, nici nu poate fi vorba, cat există această problemă legată de proprietate".

Până se va soluţiona dosarul cu despăgubirile, autorităţile locale încearcă să găsească alte soluţii prin care să “resusciteze” colonada. Vă citez tot din interpelarea deputatului Dorel Covaci:
"Primăria oraşului Buziaş a efectuat demersurile, în vederea demarării proiectului-pilot ”Restaurare și Reabilitare Ansamblu Arhitectural Balnear Buziaş”. Până în prezent, s-a efectuat Studiul Analitic al Ansamblului de Arhitectură Balneară, pentru avizare lucrări, estimare costuri, intervenții asupra Ansamblului Colonadă şi Parc. Acest document a fost analizat în cadrul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice.
Intreperlarea îi este adresată ministrului delegat pentru IMM-uri, Mediul de afaceri şi Turism, Maria Grapini, care este rugată să comunice dacă proiectul ”Restaurare şi Reabilitare Ansamblu Arhitectural Balnear Buziaş” se va regăsi pe lista investițiilor prioritare, care urmează a fi implementate în anul 2014".

Sperăm că lucrurile au evoluat între timp, iar proiectul va fi bugetat pentru anul viitor. Amendamentele curg în Parlament. Speranţa se agată de alinierea politică – USL (Guvern); USL (Consiliul Judeţean Timiş) si USL (Primaria Buziaş).

Colonada s-a “pricopsit” cu o tumoare malignă. Nu o lăsaţi să moară! Teamă de metastază. Dezechilibru. Renaştere? Miros de tămâie…si totuşi, speranţă.

Istoria colonadei din Buziaș

Colonada acoperită din parcul Buziaș a fost creată în anul 1875 pentru promenadele împărătesei de Austria.

Această colonadă acoperită impresionează prin lungime, 500 de m, rămânând până în prezent unicat în Europa. Una din atracțiile acestui acoperiș îl reprezinta stilul arhitectural bizantin, cu sculpturi în lemn, ce dau impresia unei uriașe dantelării. Colonada înconjoară parcul, făcând legătura între Izvorul Josif, Hotel Phoenix, bazar, Izvorul Mihai și Cazino.Alte doua colonade asemănătoare se găsesc în Europa la Karlovy Vary si Baden-Baden.

Colonada avea rol de a-i proteja de ploaie, soare ori ninsoare pe cei care doreau să facă o promenadă în jurul parcului, mai ales că aerosolii de aici oferă efecte curative unice în Europa pentru, cei ce suferă de astenie sau nevroze. Pentru ca tratamentul să aibă efectul scontat, se începea cu 20 de pași pe minut, pe partea laterală, apoi, în ritm mai accelerat, cu 40, până la 60 de pași pe minut, pe mijlocul colonadei. Aerul puternic ionizat negativ, datorită emanațiilor de la sonde, explică efectul benefic al plimbărilor pe sub colonadă.
Sursa: directbooking.ro

Și pentru a înțelege și mai bine ce a fost Buziașul vă propun și un alt articol, pe care îl repoduc integral.

Buziaș: 200 ani de istorie!

Primele atestări ale Buziașului apar în documente în anul 1072.Datele și informațiile despre Buziaș dispar în negura vremii și urmează să revină în secolul 18 când regele Ungariei, membru marcant al familiei Habsburgilor predă localitatea și teritoriile Buziașului fondului religionar maghiar de la acea vreme, Buziașul fiind ales reședință de plasă. În anul 1809 sunt descoperite “izvoarele cu apă tămăduitoare” de către doctorul Johann Bernhart Lindenmayr care deținea și informații legate de geologie. El era medic de circumscripție la Chevereșu Mare și profesa și la Buziaș. Acesta atrage atenția autorităților de la acea vreme despre erupția acestor izvoare, informații ce apar în monografia lui Mihai Hirschfeld. Urmare a acestor sesizări, profesorul Paul Kytaibel, mare chimist la vremea aceea, s-a deplasat în nenumărate rânduri la Buziaș pentru a efectua analizele chimice ale izvoarelor.

Din rezultatele analizelor chimice efectuate a reieșit că apele izvoarelor dețin proprietăți curative, având un conținut mare de minerale (în special fier). Făcându-se publice informațiile privind proprietățile curative și tămăduitoare ale apelor minerale în anul 1811 au început să apară și primii oameni sosiți la tratament deschizându-se astfel primul sezon balnear la Buziaș sub directa coordonare medicală a doctorului Lindenmayr care a fost unul din primii oameni care au susținut foarte mult stațiunea în primele etape ale procesului de dezvoltare. În anul 1836 apar primele semne de dezvoltare economică și în 1838 se stabilește la Buziaș, ca medic balneolog doctorul Gheorghe Ciocârlan care devine primul doctor balneolog oficial al Stațiunii Buziaș până în 1848. În stațiune a instituit, în manieră științifică, cura internă cu apele minerale provenite din izvoarele freatice. Doctorul Ciocârlan a organizat o serie de conferințe științifice, cu participanți din România și străinătate (Viena, Belgrad, Germania) datorită cărora localitatea balneară Buziaș și-a câștigat notorietatea europeană. Gheorghe Ciocârlan, personalitate medicală marcantă a Banatului la acea vreme, a publicat o serie de lucrări de specialitate dintre care enumerăm “Efectul terapeutic al apelor minerale” și “Arta de a preveni îmbolnăvirile” lucrări de referință pentru lumea medicală.

Din punct de vedere administrativ localitatea Buziaș era dată în arendă lui Anton Hoffmann care timp de 13 ani a reușit să dezvolte stațiunea din punct de vedere turistic prin construirea de vile (Adela, Marghit), case de vacanță, hoteluri (Bazar – 1856), Casino-ul din centrul parcului (1856). Perioada respectivă a fost una dintre cele mai înfloritoare și bogate perioade pentru stațiunea Buziaș. De reținut că în acea perioadă (1856) a început construirea colonadei a cărei arhitectură și construcție au fost realizate de către dulgheri aduși special din Austria. Construcția a fost finalizată în anul 1875 devenind cea mai lungă colonadă acoperită din Europa (512 m lungime), mai existând una la Karlovy Vary și alta la Baden Baden. De menționat că în 1815 a început sistematizarea și construirea celor două parcuri ale stațiunii, Liget și Central, proiecte ce au fost derulate pe o perioadă de aproximativ 100 de ani și care au fost realizate în mare parte de către specialiști austrieci care au adus specii rare de arbori .


Construirea celor două parcuri din stațiune a avut drept scop crearea unui climat special care să completeze curele cu apa minerală, devenind astfel, un factor natural de cură folosit și în prezent. Perioada în care Hoffmann era administrator a reprezentat una dintre cele mai înfloritoare perioade ale stațiunii Buziaș, fiind recunoscută și la nivel european și ajungând ca apele minerale să fie comparate cu cele ale stațiunii Neuheim din Germania. În anul 1893, industriașul de origine maghiară Erno Schottola devine primul proprietar al stațiunii Buziaș până în 1903 când decedează. El a continuat dezvoltarea stațiunii și construirea de vile, hoteluri, stabilimente pentru sănătate, modernizând toate spațiile de cazare existente la vremea aceea. Un eveniment notabil la acea vreme a fost sosirea Împaratului Austro-Ungar în septembrie 1898 cu ocazia unei campanii de exerciții militare care avea drept scop pregătirea pentru primul război mondial, campanie ce a durat aproximativ o săptămână. La 3 zile după plecarea trupelor militare, împărăteasa Elisabeta a fost ucisă în Olanda în timpul unei vizite de protocol. Drept urmare a acestui eveniment dramatic, parcul stațiunii denumit atunci Liget a preluat numele de Parcul Elisabeta.

În anul 1906 stațiunea Buziaș a fost cumpărată de către un alt industriaș de origine germană, pe nume Jacob Muschong care a continuat procesul de dezvoltare al stațiunii atât din punct de vedere turistic , cât și economic. El a pus bazele primei fabrici de îmbuteliere a apei minerale și a dioxidului de carbon, fiind utilizată și consumată cu mare success în zonele industrializate (muncitorii din industria metalurgică aveau acces gratuit la consumul de apă minerală de la Buziaș). Apa minerală îmbuteliată a fost prezentă în mai multe competiții și concursuri, câștigând de-a lungul timpului 8 medalii printre care și o medalie de aur la Concursul de la Bratislava din anul 1920. Pe toate etichetele sticlelor comercializate erau trecute medaliile și premiile câștigate în competiții, precum și buletinul de analiză chimică al apei minerale. Buletinul de analiză chimică al apei este și în prezent trecut pe etichetă împreună cu specificația că apa este 100% naturală folosindu-se dioxid de carbon natural. Urmare a unei dezvoltări foarte puternice din punct de vedere turistic, în anul 1907, Jacob Muschong a început construcția unei noi locații pentru băi cu apă minerală, locație care în prezent este în conservare. Tot în scop turistic, în 1907 a fost construită o linie de cale ferată , pe o lungime de 2,5 km, care lega Gara Buziaș de centrul stațiunii, folosită în scop economic transportându-se apa minerală îmbuteliată, precum și buteliile cu dioxid de carbon, de la fabrică la gara Buziaș.

În anul 1923, Jacob Muschong începe să folosească linia de cale ferată și în scop turistic, asigurând astfel transferul turiștilor de la gară în centrul stațiunii. De reținut că locomotiva cu aburi folosea ca și combustibil lemne de foc și nu cărbuni, pentru a evita poluarea aerului stațiunii. În anul 1922 are loc un fenomen rar întâlnit în zonă și anume în plin sezon de cură și tratament, în urma unei mișcări seismice are loc colmatarea izvoarelor, eveniment ce putea deveni dezastruos atât pentru proprietarul stațiunii cât și pentru stațiune în sine. Situația a fost salvată de către un specialist în foraje, pe nume Medvescky adus de către Jacob Muschong de la Arad și care a forat la o adâncime de 106 m, mai mult nefiind posibil din cauza unui strat de roci foarte dure care nici în prezent nu a putut fi străpuns. În urma acestei forări s-a format un geizer foarte puternic care aruncă apa la o inălțime de aproximativ 40 m și care a reușit în următoarele 3 zile să repornească izvoarele minerale , fiind astfel salvat sezonul de tratament și evident stațiunea. În 1923 Jacob Muschong decedează și stațiunea este moștenită de către una dintre fiicele sale, Ecaterina, care mai rămâne proprietarul stațiunii până în anul 1948 când este naționalizată. Buziașul continuă să fie una dintre cele mai reprezentative stațiuni balneare, bucurându-se de recunoaștere internațională, dar începe să pălească aura aristocratică, făcându-și loc construcții noi, moderne, hoteluri și baze de tratament, având capacități foarte mari. Numărul de turiști și vizitatori sosiți la Buziaș în fiecare sezon era cuprins între 3000 – 5000 persoane, conform datelor din arhiva stațiunii.

După Revoluția de la 1989, stațiunea a stagnat din punct de vedere turistic, iar după procesul de privatizare în 1994-1995 Buziașul a început să piardă semnificativ în fața stațiunilor balneare din țară și străinătate, datorită unui management neperformant. În anul 2005, noua echipă executivă a stațiunii și-a propus prin strategia investițională derulată pe o perioadă de 8 ani să readucă Buziașul în rândul stațiunilor balneare reprezentative din România și cu posibiliăți de recunoaștere în țările europene învecinate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Super Ofertă: Peste 15.000 de cărţi doar cu 299 lei

O "armată" în rezervă cu ofiţeri făcuţi la "apelul bocancilor"

În România trăiesc 9 milioane de români la limita sărăciei