De ce rrom și nu țigan?
În toată
perioada post-decembristă s-a manifestat o presiune constant din partea unor
organizații sau din partea unor politicieni, personalități de frunte cu
ascendență “romă”, în folosirea în documentele oficiale a etnonimului “rom”.
În ultimul timp temele principale ale știrilor au fost
legate de reacția ostilă împotriva cetățenilor români din Italia și mai nou și
din alte țări europene. Această reacție fără precedent îndreptată împotriva
tuturor românilor stabiliți în aceste state a pornit mai ales de la
comportamentul anormal și infracțional al unei etnii minoritare de cetățeni
români, și anume țiganii sau etnia romilor.
Această etnie nu este specifică României, ea
întâlnindu-se în majoritatea țărilor europene în diverse proproții, dar noua sa
denumire de romi (roma/romani/romanies în enegleză) este asimilată mai ales cu
numele țării noastre: România (pronunțat de majoritatea „Romania”), răspândindu-se astfel o confuzie
care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul European al poporului român.
Când cetățeanul Italian, de pildă, citește un
articol în care se întrepătrund termenii “romeno” și “rom”, este normal să se
afunde într-o confuzie care, încetul cu încetul, duce la o suprapunere mental a
celor două denumiri. Odată această suprapunere instalându-se, ea funcționează
și în sens invers; astfel auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse
scandează: “țiganii, țiganii”, referindu-se la români. Rezultatul pe termen
mediu și lung pentru populația din România în raport cu restul popoarelor poate
fi devastator. De aceea, înainte de a vedea ce este de făcut, merită studiat
cum s-a ajuns în această situație.
Țiganii sunt
un popor migrator. Migrarea țiganilor din India în Europa s-a făcut între
secolele al IX-lea și al XIV-lea, în mai multe valuri. Odată cu intrarea lor în
Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al IX-lea, au căpătat și numele etnic
pe care îl poartă și astăzi, Țigani. Aflându-se pe terioriul Greciei și-au
atribuit denumirea unei secte religioase grecești cu numele Athinganis sau
Atsinganos care înseamnă “de neatins”. Prima atestare a țiganilor în Imperiul
Bizantin datează din jurul anului 1088; aici se face referire la așa-numiți
Adsincani, renumiți pentru vrăjile și faptele rele pe care le fac.
Istoria
europeană a țiganilor la începutul secolului al XIV-lea, când aceștia au
pătruns în Turcia, venind din Asia Mică. Prin anii 1415 – 1419 îi întâlnim în
toată Europa Centrală, din Ungaria până în Germania. În deceniul următor au
ajuns până în Franța, Spania, Anglia și Scandinavia. Aici ei preiau denumirea
de “egipteni” (Gypsies), foarte curând li s-a fixat numele pe care îl poartă și
astăzi.
Foarte
interesant este că țiganii și-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau
popoare fapt care le-a îngăduit să-și ascundă etnia. “Șatra” vine de la casta
Kshatria (războinică) căreia nu i-a aprținut niciodată. Țigan/Zigeneur/Zingaro
etc. vine de la “Athinganoi”, sectă grecească recunsocută prin activitatea lor
de prezicere, deși în realitate țiganii nu au aparținut niciodată acestei
secte. “Gypsy” vine de la “Egyptian” cum și-au spus acum vreo 600 de ani pentru
a primi bani, locuințe și mâncare pe gratis, pretinzând ajutor ca fiind creștini
egipteni aflați în pelerinaj. “Yansser” cum sunt cunoscuți la New York, vine de
la ienicer turc, cum s-au prezentat țiganii emigranți în America pe la 1900. În
Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner și Sinti. În limba franceză s-a
impus numele Gitanes. În limbile engleză și spanilă, Gipsy, respective Gitano.
În Danemarca, Suedia și Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tătari).
Cea mai
timpurie informație scrisă despre prezența țiganilor pe teritoriul României
datează din 1385. De la rpimele atestări ale prezenței lor în Țara Românească
și Moldova, țiganii au fost robi și vor rămâne timp de mai multe secole, până
la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului XIX-lea. Perioada cea
mai bună a țiganilor a fost pe timpul regimului comunist.
Ascensiunea
unor țigani s-a petrecut mai ales în condițiile politicii sociale a regimului
communist, care urmărea încurajarea categoriilor sărace și distrugerea vechii
structure sociale, refractară noilor rânduieli. Așa se explică de ce , nu în
puține comune, în funcția de primar a fost pus un țigan.Datorită originii
sociale “sănătoase” țiganii au fost promovați mai departe, făcând carieră
politică, ajungând în aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat
nu originii lor entice, pe care de altfel cei mai mulți o declinau, ci pentru
că proveneau din categoriile sărace. Acești țigani adevărați, oameni ajunși în
anumite funcții, vor avea un rol important în promovarea etnică și în regimul
ce a urmat regimului communist. Și sub aspect locative țiganii au făcut un
important progress în anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul
natural al țiganilor până în anii ’50 au fost schimbate cu apartamente
în blocurile nou construite, iar din ’70, ’80, cu locuințe în case naționalizate.
După 1989 pe
fondul liberalizării economice, o parte din ei au început diverse afaceri,
dintre care multe profitând de haosul legislative de la începutul anilor ’90,
dar și de disprețul general față de legi, au ajuns să aducă unei părți a
țiganilor sume importante pe care s-au clădit clanuri puternice, care
folosindu-se de pătura săracă a țiganilor, domină lumea interlopă, cu
ramificații în sfera politicului. De asemenea, profitând de deschiderea
granițelor, o mare parte dintre țigani au emigrat, stabilindu-se mai ales în
Spania, Italia și Franța, unde constituie comunități importante. După 1996 se
observă o axare exclusive pe dezvoltarea organizațiilor politice țigănești din
Ardeal,a promovării țiganilor ardeleni în tot felul de organizații politice, de
a infiltra absolute totul. Este clar că e vorba de nașterea unui naționalism
țigănesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe idea teritorială, România
(Romania).
Este
interesant că, mai ales în afara granițelor, ei nu se autoidentifică drept
țigani, ci români.
Agresiunea
lexical rom/roma/roman – români/romani – romanies/Romanians –
romanes/românește, a fost aplicată asupra țării și națiunii noastre imediat
după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundația Soros în
România. Beneficind de numeroși membri ai etniei țigănești în guvernările
României după “Memorandumul” lui Petre Roman, care oficiliză denumrile
paralele, nimic nu le-a mai stat în cale schimbătorilor d elimbă și istorie. O
primă dispută a fost cea legată de cuvântul “romi”, români fiind prostiți apoi
că aceasta va fi înlocuită cu “rromi”, o altă formulă care doar a sporit
debandada lexical. Dea mintit, ca fapt divers, că în anii 1995, limba cu care
Soros coia să înlocuiască țigăneasca primise numele de “romali” și variant
“rromani”. Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu
“roma/romani/romanies”. Confuzia este general, inclusive la nivelele academic
ale intelectualității din țările afectate de valul de imigrație și/sau
infracționalitate țigănească.
Cine ce să
mai înțeleagă?! Strigător la cer este că denumirea nu are nicio bază istorică,
țiganii nu au purtat niciodată de-a lungul istorie acest etnonim ce provine din
cuvântul “DOM”, care pe limba originară a țiganilor înseamnă “OM”.
Prin
denaturare (voită) “dom” s-a transformat în “rom cu “r” accentuat, apoi din
“rom” s-a transformat în “roma”, apoi în “romani” și în “romanies”. S-a ajuns
astfel încât țiganii să aibe numele identic cu al românilor în limba engleză.
Românii cu romani și romanies cu Romanians (că doar în engleză nu există
diacritice după cum vedeți, iar la o simplă căutare pe Google a cuvântul români
se vor afișa linkuri cu țigani). Practic
denumrile sunt identice.
În toată
perioada post-decembristă s-a manifestat o presiune constant din partea unor
organizații sau din partea unor politicieni, personalități de frunte cu
ascendență “romă”, în folosirea în documentele oficiale a etnonimului “rom”. Ca
un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 și 5/390/NV din 31
ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul
de externe Peodor Meleșcanu recomandă folosirea în continuare în documente a
cuvântului “țigan” în concordanță cu cuvintele folosite în celelalte limbi
europene: zigwuner, gitanes, zingară etc., pentru evitarea unor confuzii
nefercite cu numele poporului roman. Presiunile continuă și în 2001, Petre
Roman, ministrud e externe, semnează un nou Memorandum cu numărul
D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, în virtutea
dreptului de autoidentificare al populațiilor, recomandă folosirea obligatory
în toate documentele oficiale române a denumirii de rom pentru a identifica
etnia țiganilor. Mugur Isărescu îșo însușește Memorandumul și emite o hotărâre
de govern în acest sens. Trebuie precizat că documentele UE referitoare la
denumirea de “rom” erau indicative și nu obligatorii.
În cadrul
procesului de autoidentificare nu trebuie să existe suprapuneri pested enumirea
istorică a unor popoare europene existente. Să nu uităm exemplul Greciei care a
refuzat să recunoască Republica Macedonia pentru că se crea confuzie cu
denumirea unei provincii istorice grecești (rețeaua Soros Open network fiind și
aici vectorul principal în creearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la
denumirea de FYR (Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem aștepta
de la o clasă politică ce este mai preoupată d einteresele personale mărunte în
detrimental intereselor naționale, compusă din indivizi fără perspectivă istorică,
ce se promovează unii pe alții pe criteria de cumetrie, și nu de competență.
Rezultatele se văd. În condițiile în care Leonard Orban ocupa postul de comisar
European pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldovenească (o
invenție bolșevică) drept limbă oficială recunoscută în UE.
Privitor la
problema țiganilor în ansamblu și a nefericitei denumiri de “rom”, fără
îndoială că că avem nevoie de minți laminate, și nu de teribilismul unui
ministru de externe ca și Cioroianu, care în suita gafelor monumentale, declara
că ar fi bine dacă am acumpăra o parte din Sahara pentru a-I muta pe
concetățenii noștri țigani. Nu de fanfaronadă ieftină și păguboasă avem nevoie.
“Romii” români (sună interesant, nu-I așa?) sunt și ei cetățeni cu drepturi
egale.
În absența
unui plan concret ce trebuie urmărit cu consecvență, cred că sunt toate șansele
ca în conștiința civică europeană să se consolideze credința că România chiar
este țara “romilor” (dacă nu s-a întâmplat deje) și se prefigurează tot mai
mult idea domnului Teodor Meleșcanu care spunea că se dorește crearea unui stat
țigănesc în România, că România va fi în curând a țiganilor.
Orice naționalism
se bazează pe:
1.
Limba
comună (în sensul caesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarcate de
rețeaua Soros Open Network care încearcă să inventeze o limbă țigănească
împlietită cu limba română și care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax! Nu era
de ajuns că ne-au furat etnonimul roman acum vor să ne compromită și etnonimul
valah/vlah. Această teorie strigătoare la cer este avansată de un anume Ian F.
Hancock, care își public lucrările prin intermediul organizației Soros. “Cercetătorul
menționat mai sus și care se recomandă drept “romani”, cu descendență britanică
și maghiară, este professor de Studii Romani la Universitatea din Texas.
El încearcă și reușește, să
convingă mulți naive, inclusive pe site-ul Universității americane, că “olahii”
sau “vlahii” sunt de fapt țigani, de und ear veni și denumirea limbii Vlax
Romani, prezentată ca “un dialect al limbii române” vorbit de populația “Vlax,
Vlach”.
Este revoltător și intolerabil, asistăm practice la rescrierea istoriei.
2. etnia comună =
națiunea
3. etnonimul
4. teritoriul
5. statul
6. drapelul
7. istoria comună.
Țiganii au purces pe calea definirii propriului lor
naționalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victim sunt românii.
Să lăsăm minciuna și ipocrizia departe, dacă consider numele țigan peiorativ
atunci să-și ia numele lor original care este DOM și nu ROM.
Sursa: nicepps.ro
Comentarii
Trimiteți un comentariu