DOAMNELOR ȘI DOMNILOR - O FORMULĂ INTERZISĂ. Noul prototip uman: nici barbat, nici femeie...

La începutul Mileniului III ne aflăm la confluența nefericită a unei revoluții sexuale fără minte și a unei doctrine iraționale a egalității. O consecință nefastă a acestei intersecții este o confuzie sexuală fără precedent în lumea occidentală ori în istoria omenirii. O lume bizară obsedată de sexualitatea perversă și de transformarea perversiunii în norme de conduită pentru restul societății. Ceea ce observăm astăzi pare a fi conturul viitorului umanității, un viitor lipsit de diferențiere între sexe ori discernământ. Imaginați-vă o comunitate de oameni care, în numele egalității între oameni, abrogă binaritatea sexuală, adică diferențele între bărbați și femei. Bărbații iau estrogen să arate mai puțin a bărbați și femeile testosteron pentru a arăta mai puțin ca femei și mai mult ca bărbații. Femeile își taie sânii prin proceduri chirurgicale pentru a nu mai arăta ca femeile din trecut, adică "tradiționale". Vocea bărbaților se feminizează iar acea a femeilor devine mai masculină. Undeva, pe la mijloc, apare noul prototip uman: nici barbat, nici femeie. Aspectul biologic devine irelevant în definirea sexului ființei umane, identitatea sexuală fiind dată de ceea ce crede omul în mintea lui, nu de natura lui biologică. În alte cuvinte, mintea, nu biologia, crează realitatea sexuală.

O lume bizară

Imaginați-vă, pe lângă asta, că în această lume bizară încă se mai nasc copii, dar că ceea ce deja vedem în unele părți ale lumii devine normă universală. Dacă copiilor încă li se va emite un certificat de naștere, foarte probabil că nu va mai fi numit așa, ci "certificat de creare" ori "certificat de procreare" asemenea unei mașini. Pe certificatul de naștere nu se va mai identifica sexul biologic dobândit la naștere de către noul nascut. Rubrica "sexul copilului" rămâne goală, pentru a fi umplută când copilul devine adult, la 18 ori 21 de ani, să zicem, când el/ea decide ce sex își alege, așa după cum îl va duce mintea în acel moment din viață: masculin, feminin, ceva între cele două sexe, ori altceva. Pe noul certificat de naștere nu va mai exista rubrica pentru părinți ci pentru "părțile care au creat copilul". Termenii tradiționali și multimilenari de "tată" ori "mamă" vor dispare. În loc de o rubrică pentru doi părinți rubrica va rămâne goală pentru a îngrămădi acolo toate persoanele care au "contribuit" la aducerea în lume a unei noi ființe umane: 2 persoane, 3 persoane, ori mai multe. O persoană pentru că a donat materialul genetic, alta pentru ca l-a cumpărat, o femeie pentru că a purtat sarcina (a se citi - și-a împrumutat uterul), iar o altă femeie pentru ca adoptat copilul. În loc de "părinți" rubrica va face referință la "părțile contractante", adică la persoanele implicate în creearea noii ființe umane. Nu se va mai vorbi de "nașterea" copilului ci de "crearea" lui. În Marea Britanie Parlamentul deja a lansat o lege care permite "crearea" de copii cu trei "părinți" ori  trei "părți contractante". Iar certificatul de "creare" ori "naștere" va menționa probabil și modul în care copilul a văzut lumina lumii, prin naștere naturală dintr-un uter natural ori dintr-un uter artificial. Cuvintele "soț" ori "soție" vor dispare și vor fi înlocuite, la fel, cu "părțile contractante".
Unele din aceste lucrurile deja se petrec sub ochii noștri. Doar anul trecut California a modificat mai întreaga legislație pentru a elimina termenii de "părinți", "mamă" ori "tată". În Canada tineri părinți, fideli discipoli ai revoluției sexuale, nu menționează sexul biologic al copilului în certificatul de naștere ci îl lasă gol până când copilul va atinge majoratul și va decide pentru el însuși ce sex preferă. Iar dacă se răzgândește, va avea drept la un nou certificat de naștere. Și toate lucrurile acestea bizare se fac pentru a acomoda tendințele radicale ideologice ale zilelor noastre: revoluția sexuală și doctrina radicală a egalității. Întrebăm: o astfel de comunitate de oameni nu cumva ar fi echivalentul unei case de nebuni? Fără îndoială că da.

City University of New York

Un exemplu recent e City University of New York ("CUNY"). În ianuarie a.c. administrația Universității a adoptat un regulament administrativ care interzice folosirea următoarelor cuvinte ori termeni în Universitate: "domn", "doamnă", "el", "ea", "doamnelor și domnilor" și oricare alta apelație care identifică ori ar putea identifica sexul persoanei cu care se poartă conversația ori a persoanei despre care se vorbește. De exemplu, un profesor nu ar putea pune, într-o conversație cu studenții, următoarea întrebare unui student ori studente "ce părere ai despre opinia ei", deoarece cuvintul "ei" denotă faptul că persoana despre care se vorbește aparține sexului feminin. O astfel de formulare ar putea jigni deoarece presupune că persoana respectivă e "femeie" cu toate că ea se consideră un "el", adică bărbat. Dimpotrivă, formula pe care profesorul va trebui să o folosească este "ce părere ai despre opinia lui Maria". La fel pentru băieți, întrebarea acceptabilă este: "ce părere ai despre opinia lui Mihai", nu a "lui"?
Sunteți nedumeriți? Într-o stare de confuzie? Dacă da, imaginați-vă starea de confuzie a studenților, profesorilor și administrației unor astfel de universități. Recent, New York Times scria despre confuzia sexuală de la University of Vermont. În 2009 universitatea a adoptat o politică de desemnare a identității sexuale a studenților. Studenților li se permite să-și identifice identitatea sexuala în următoarele cinci (5) categorii: (1) "el" (he); (2) ea (she); (3) nici el nici ea (ze); (4) ele (adica identitati sexuale multiple); si (5) numele mic ori mare. La începutul anului universitar 2014, 1.891 de studenti au făcut cereri pentru desemnarea identității sexuale preferate. Dintre ei, 14 au cerut să li se spună "ze", 10 au optat pentru "ele", 228 au cerut saă li se spună pe nume, și restul au ales "el" ori "ea" fără, însă, ca asta să indice că de fapt aceste persoane se identifică conform sexului lor biologic.
Ideologia de gen e o problemă. Reflectă o criză a identității personale și o gândire nihilistă. Din nefericire este o ideologie în expansiune. Se extinde. Iar faptul că e ridicată la rang de politică oficială universitară îngrijorează. Indică ostilitatea ideologiei sexuale contemporane împotriva naturii umane. Ignoră antropologia umană și experiența universală a umanității. Societatea umană, de la începutul ei, a fost clădită pe realitatea evident binară a ființelor umane și complementaritatea genului masculin cu cel feminin. Doctrina radicală a egalității subminează și ea relațiile umane. În una din scrierile lui, Aristotel observă că "oamenii se luptă să devină egali, și odată ajunși egali se luptă să devină inegali". Trăim zile în care oamenii luptă să fie "egali". În numele egalității surpă diferențele între ființele umane. Ultima frontieră a "inegalității" este existența, încă, în gândirea omului și în realitatea instituțională a civilizației contemporane a celor două sexe - masculin și feminin. Sociologii numesc acest aspect al antropologiei umane binaritate. Egalitatea radicală cere surparea gândirii binare și a civilizației clădite pe ea.

Destructivismul universităților occidentale

Promovarea ideologiei de gen este unul din multiplele aspecte ale destructivismului universităților occidentale. Recent, filosoful american William Deresiewicz, fost profesor de engleză la Universitatea Yale, a publicat o carte în care lamentează și critică situația tragică a universităților de elită din Statele Unite. Ele nu mai sunt capabile să dea societății ființe umane care să poată sta pe propriile picioare, ci absolvenți care critică tot ce întâlnesc în cale, trecutul și prezentul, fără însă a fi capabili să-și creeze propria realitate ori identitate. Absolvenții nu sunt capabili să trăiască în realitatea zilelor noastre. Universitățile, zice Deresiewicz, au devenit o cochilie în care studenții clocesc ani la rând, fără un sens al propriei împliniri ori a unui viitor. După ani de îndoctrinare, căci învățătura lipsește, absolvenții suferă de aversiune fata de toate si toti. Aversiune față de risc. Aversiune față de tradiție. Aversiune față de instituțiile sociale curente. Aversiune față de religie. Aversiune față de creștinism. Aversiune față de părinți. Aversiune față de instituțiile religioase. Aversiune față de capitalism. Aversiune față de cei care muncesc din greu si au. Aversiune față de cunoștințele practice. Adică, într-un cuvânt, sunt "anti, anti și anti...". În final, zice Deresiewicz, ei suferă de aversiune față de adevăr. Pentru studenții zilelor noastre întrebarea nu mai e "ce e adevarul" ci "ce e adevarul pentru mine"? Deresiewicz numește studenții zilelor noastre "oi" care merg într-o singură direcție, la grămadă.
Ce are asta de a face cu interdicția vocabularului politicos, inclusiv al formulei "doamnelor și domnilor"? Ea reflectă aversiunea față de moștenirea antropologică  și biologică a speciei umane. O aversiune mai arogantă, radicală și agresivă ca aceasta probabil că nu se poate.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro