Marea Britanie a întors spatele Uniunii Europene
De la rezistenţa faţă de aderarea la construcţia europeană
la manifestaţii contra achitării contribuţiilor, până la dispute aprinse în
privinţa politicii monetare şi a ameninţărilor că va părăsi Uniunea, Marea
Britanie a avut o istorie cu hopuri în UE. Vineri, britanicii au decis:
părăsesc Uniunea.
Marea Britanie va ieşi din UE, după ce 51.9 la sută dintre
cetăţenii britanici au votat pentru ieşirea ţării din Blocul Comunitar,
potrivit rezultatelor finale ale referendumului care a avut loc joi, 23 iunie.
Britanicii şi-au decis viitorul în afara Uniunii Europene
după o relaţie lungă şi tumultoasă cu aceasta. The Telegraph prezintă o istorie
a Marii Britanii în UE:
1957
Cei şase membri fondatori ai Comunităţii Economice Europene
(CEE) au semnat Tratatul de la Roma - Franţa, Germania de Vest, Italia, Blegia,
Olanda şi Luxembourg - dar Marea Britanie a respins invitaţia de a li se
alătură.
1963
Cu o economie slăbită, Marea Britanie face prima sa
încercare de a se alătura Pieţei Unice, dar preşedintele francez de atunci
Charles de Gaulle se opune prin drept de veto acestui demers, acuzând Marea
Britanie de "ostilitate profundă" contra iniţiativei europene.
1973
Cu Charles de Gaulle în afara jocurilor (preşedintele
francez murise în 1970), britanicilor li se permite intrarea în Comunitatea
Economică Europeană la zece ani de la prima lor încercare, dar la doar un an,
aceştia solicită reformarea majoră a Politicii Agricole Comune, precum şi
schimbări în domeniul finanţării bugetului.
1975
Guvernul laburist al lui Harold Wilson iniţiază un
referendum faţă de apartenenţa la Comunitatea Economică Europeană, referendum
care duce la ruperea partidului, rezultatele arătând că trei treimi dintre
votanţi doresc să rămână în Comunitate.
1983
Liderul laburist Michael Foot promite retragerea din CEE în
manifestul său electoral, dar este învins decisiv în sondaje de conservatorii
lui Margaret Thatcher.
1984
O victorie importantă pentru Margaret Thatcher care câştigă
o corecţie financiară din partea Bruxelles-ului după ce aceasta a ameninţat cu
oprirea contribuţiilor din cauza faptului că Marea Britanie primea mai puţine
subvenţii agricole faţă de Franţa. “Cerem doar să ni se înapoieze banii
noştri”, a declarat aceasta.
1990
Marea Britanie se alătură Mecanismului European al Ratelor
de Schimb, la 11 ani după ce acesta fusese instalat pentru a armoniza sistemul
financiar al ţărilor europene înainte de crearea monedei unice.
Februarie 1992
Se semnează Tratatul de la Maastricht privind Uniunea
Europeană, dar Marea Britanie negociază opţiune de a renunţa la uniunea
monetară şi politica socială. În anul următor, John Major a trebuit să înnăbuşe
o revoltă a membrilor Parlamentului de a nu mai susţine Tratatul, criticii
avertizând că acesta subminează suveranitatea Parlamentului.
Septembrie 1992
În ceea ce a devenit cunoscută drept Miercurea Neagră, Marea
Britanie este forţată să se retragă din Mecanismul European al Ratelor de
Schimb ca urmare a faptului că nu a stopat speculaţiile valutare masive.
1999
Tensiuni create din cauza interdicţiei impusă de Franţa în
privinţa cărnii de vită britanice în timpul focarului de „boala vacii nebune”.
Bruxelles a dat un ultimatum Franţei, dar interdicţia nu a fost ridicată decât
la câţiva ani mai târziu.
2000
Ciocolata britanică a primit într-un final avizul de a fi
comercializată în Europa după o dispută de 27 de ani în privinţa
ingerdientelor. „Puriştii ciocolatei” precum Belgia sau Franţa au demarat
campanii pentru untul de cacao şi nu pentru utilizarea uleiului vegetal în
fabricarea ciocolatei.
2004
Au loc ciocniri între Tony Blair şi preşedintele francez
Jacques Chirac în privinţa constituţiei europene, Franţa fiind preocupată că
anumite concesiuni vor crea o „Europă cu două viteze”. Planurile se prăbuşesc
ulterior după ce Franţa şi Olanda votează împotrivă în referendumurile
organizate.
2007
Gordon Brown absentează de la ceremonia televizată a
liderilor care au semnat Tratatul de la Lisabona, care conferă puteri extinse
Bruxelles-ului. Tratatul controversat a fost negociat timp de doi ani, după ce
planurile pentru o constituţie oficială au fost abandonate.
2011
David Cameron se contrează cu UE asupra planurilor de a
introduce o taxă pe bănci şi de a restricţiona sectorul financiar al Londrei.
Prim Ministrul le-a promis britanicilor că îşi vor lua puterea înapoi.
2013
David Cameron a promis un referendum dacă câştigă alegerile
generale din 2015, ceea ce s-a şi întâmplat şi a reiterat angajamentul său de a
organiza referendumul înainte de sfârşitul anului 2017.
Februarie 2016
David Cameron negociază noul “noul acord EU ” pentru Marea
Britanie, în urma a 30 de ore de discuţii, dar a trebuit să facă o serie de
concesii. Prim Ministrul a anunţat că referendumul se va ţine pe 23 iunie.
Iunie 2016
51.9 % dintre cetăţenii britanici au votat pentru ieşirea
ţării din Blocul Comunitar, potrivit rezultatelor finale ale referendumului
care a avut loc joi, 23 iunie. Premierul britanic David Cameron a anunţat că va
demisiona, în următoarele trei luni, în urma rezultatului referendumului
privind apartenenţa la Uniunea Europeană.
Un sondaj YouGov pentru Brexit, de joi 23 iunie,
prefigurează impactul acestei decizii politice asupra vieţii votanţilor
britanici. Sondajul arată care este numărul mediu de ani pe care votanţii îl au
de trăit în urma rezultatului referendumului. Astfel, cetăţenii britanici de
peste 65 de ani au votat, potrivit sondajului, în proporţie de 58% pentru
ieşirea Marii Britanii din UE, în timp ce la grupele de vârstă 18-24, 64% au
votat pentru rămânere.
Grupul de vârstă 18-24 va trebuie să trăiască astfel cu noua
decizie timp 69 de ani, la o speranţă de viaţă de 90 de ani, în timp ce grupul
celor de peste 65 de ani care au votat împotriva Marii Britanii în UE (în
proporţie de 58%), mai au în medie 16 ani de trăit.
Sursa: Mediafax
Sursa - BREXIT. Marea Britanie a dat şah mat Uniunii Europene. Istoria tumultoasă a Regatului britanic în Uniune
Daca iese din UE, Marea Britanie ar pierde o suma cat
jumatate din PIB-ul Romaniei
Iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana (UE) ar costa
aceasta tara 84 de miliarde de dolari pe an pana in 2030, arata cele mai
pesimiste scenarii.
Suma reprezinta jumatate din PIB-ul Romaniei inregistrat in
2013.
Potrivit unui raport obtinut de Open Europe, exista patru
scenarii in cazul in care statul insular renunta la statutul de membru al UE,
informeazaBloomberg.
Marea Britanie risca sa devina un fel de Coreea de Nord -
avertismentul unui fost premier
Cel mai pesimist scenariu, care implica o iesire ostila la 1
ianuarie 2018, arata ca produsul intern brut va scadea cu 2,2% decat daca Marea
Britanie ar fi ramas in Uniunea Europeana.
In cel mai bun caz, adica daca Londra ar ajunge la un acord
de liber-schimb cu UE si cu restul lumii, ar conduce la o crestere a PIB-ului
cu 1,6%.
Insa ca acest lucru sa se intample, britanicii trebuie sa
renunte la "razboiul" lor impotriva imigrantilor.
"Un acord de liber-schimb si o economie deschisa nu
sunt compatibile cu o politica restrictiva pe piata muncii", arata
directorul Open Europe, Mats Persson.
Premierul britanic David Cameron a facut din organizarea
unui referendum privind apartenenta la UE un subiect principal al campaniei
electorale pentru alegerile din 7 mai.
Comentarii
Trimiteți un comentariu