PARADA ANORMALITĂŢII DE LA BUCUREŞTI – în limba română și limba engleză


Nu am nimic împotriva homosexualilor atâta timp cât nu încearcă să fie recunoscuți cu forța. Vor drepturi egale deși sunt o minoritate. Aici mă gândesc la țiganii din România, care deși au locuri gratuite la universitățile din românia foarte puțini termină o facultate. Practic homosexuali vor drepturi mai multe decât avem noi. Și în fond cine îi oprește să stea împreună sau să adopte copii. Problema este că noi suntem un popor creștin și o familie de homosexuali, cel puțin în acest secol, va fi declarată din start paria. Și atunci ce vor homosexuali, ca noi majoritatea să fim pedepsiți de lege că nu suntem de accord cu ei. Mi se pare o aberație dar cred că ar trebui făcut un referendum pe această temă. Și nu în ultimul rând consider că am dreptul la opinia că în acest secol în România nu pot fi acceptați homosexuali și dacă cedăm sub presiunea UE, SUA și a altor țări infectați cu acești ciudați  înseamnă că suntem un popor de cârpe și ne merităm soarta.
Pe site-ul Asociației „ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMNIA” a apărut un articol despre fenomenul homosexualității și despre parade de la București. Îl reproducem integral.

„Mai şi iunie e sezonul paradelor homosexuale în Europa, America, şi alte ţări ale lumii.
Din nou, străzile marilor oraşe din lume vor fi inundate de homosexuali şi prietenii lor, presa va fi de parte lor, propaganda homosexuală va fi la înălţime, media va exagera numărul participanţilor, ni se va spune că homosexualii sunt victime ale discriminării, şi că discriminarea şi violeța împotriva homosexualilor sunt acţiuni zilnice perpetuate de restul lumii. Grupuri de oameni îmbrăcaţi în culori stridente vor scanda şi cere "căsătorii" între persoane de acelaşi sex, dreptul homosexualilor de a adopta copii, de a dona sânge, de a fi reprezentaţi în Parlament, în ierarhiile bisericeşti, de a li se recunoaşte "contribuţia" la societate, ori de a discrimina împotriva celor care nu sunt de acord cu ei.
Vor fi îmbrăcaţi mai mult sau mai puţin decent.
Vor fi vulgari, mai mult sau mai puţin. Vor fi obsceni, mai mult sau mai puţin.
Se vor săruta în stradă. Vor ţipa. Prin toate acestea, vor cauta să transmită un mesaj al confidenței, veseliei şi fericirii. Dar unul care înşală, aşa cum de fapt face întreagă maşinărie propagandistică a homosexualilor.

România nu va face excepţie acestui ritual anual. Pe 20 mai a fost programat marşul homosexualităţii în România şi media română, că de obicei, va promova marşul, va lamenta "discriminarea" împotriva homosexualilor, va arată faţa "umană" a homosexualităţii, va promova agenda homosexualilor. Ne va acuza de homofobie, de ură faţă de homosexuali, de îngustime de minte. Toate acestea, adică şi parada şi propaganda mediatică, pe banii Uniunii Europene, a unei Uniuni Europene pe moarte, care trăieşte, în prezent, de pe banii viitorilor ei copii şi nepoţi. Dacă va mai avea copii ori nepoţi. Căci avortul şi homosexualitatea nu produc. Doar distrug. În acest context al "celebrării" anormalităţii homosexuale, media română va ignora cea mai tristă realitate a vieţii homosexualilor - sufletele lor goale.

Parada homosexualităţii de la Bucureşti a devenit un ritual anual. Aşa cum de fapt a devenit şi comentariul nostru anual care caută să atragă atenţia, pe baza multor studii care parvin de-a lungul anului, asupra a trei aspecte nefaste ale homosexualităţii, a persoanelor care se identifică că homosexuali, şi a relaţiilor dintre ei: infecţii şi boli, depresie şi violenţă domestică. Privind fiecare din aceste trei (3) subiecte vom prezenţa cîteva studii şi cărţi recente care confirmă ce afirmăm.

Infecţii 

Anul trecut, The Center for Social Research în Health din Sydney, Australia, a publicat un studiu intitulat Gay Community Periodic Survey: Melbourne 2016 ("Raportul periodic al comunităţii homosexuale: Melbourne 2016").

Studiul îl aflaţi aici:

https://csrh.arts.unsw.edu.au/media/CSRHFile/GCPS_Melbourne_2016.pdf

Concluziile lui reflectă răspunsurile a 2.886 de bărbaţi homosexuali din Melbourne la un chestionar întocmit de sociologi şi asistenţi sociali. Scopul lui a fost să determine practicile sexuale ale homosexualilor din Melbourne, folosirea drogurilor şi incidenţa infecţiilor cu boli venerice, în special SIDA. Sondajul de opinie a fost efectuat între 2012 şi 2016. Datele obţinute alarmează. Conform lor, 95% dintre respondenţi erau trataţi pentru infecţie cu SIDA. Majoritatea acestor bărbaţi sunt de origine anglo-saxonă, bine educaţi, cu locuri de muncă bune. 91% dintre ei s-au identificat că fiind homosexuali şi 5% bisexuali. 72% dintre ei au fost născuţi în Australia. Doar 30% dintre respondenţi au declarat că au un singur partener sexual (adică că sunt monogami), 23% că îşi schimbă partenerii sexuali ocazional, şi 31% că întreţin relaţii sexuale cu mai mulţi parteneri simultan. Homosexualii mărturisesc că îşi găsesc partenerii prin internet, baruri homosexuale, călătorii în străinătate, saune, ori prin text telefonic.  
Consumul de droguri e şi el un aspect major al stilului de viaţă homosexual. Conform statisticilor, 32% dintre cei 2.886 de respondenţi au declarat că folosesc marijuana, 21% ecstasy, 20% viagra, 18% cocaină, 11% amfetamine, şi 10% metamfetamine de cristal. Consumul de droguri e mai mare la bărbaţii infectaţi cu SIDA. Consumul excesiv de alcool a fost un alt aspect al studiului, 36% dintre respondenţi dezvăluind că beau alcool de cel puţin 4 ori pe săptămînă.

Situaţia e la fel de serioasă şi precară şi în Statele Unite unde, pe 25 aprilie, Center for Disease Control (Centrul pentru controlul bolilor) din SUA a emis raportul pe 2016.

Raportul îl aflaţi aici:

https://www.cdc.gov/hiv/group/msm/index.html

Populaţia ne-heterosexuală masculină a SUA e pusă la 2% din populaţie, dar ei constituie 55% din toate persoanele infectate cu SIDA în Statele Unite. Procentul persoanelor infectate creşte cam cu 1% în fiecare an, Raportul CDC afirmînd că, dacă tendinţele actuale persistă, 1 din 6 bărbaţi homosexuali americani vor fi infectaţi cu SIDA pe parcursul vieţii lor, adică 17%. La bărbaţii de culoare şansă de infecţie cu SIDA va fi de 50%, iar la bărbaţii de origine hispană de 25%. Cea mai redusă rată a infecţiilor e la bărbaţii albi, cu un procent de 9%.
83% din numărul total de persoane nou infectate cu SIDA anual în SUA sunt bărbaţi homosexuali. Procentul e mai ridicat la tinerii între 13 şi 24 de ani, 92% din noile infecţii cu SIDA fiind adolescenţi şi tineri din această categorie de vârstă. Tragedia asta nu poate fi exagerată - e o mare pierdere să fii infectat cu SIDA la o vârstă atît de tînără, moartea prematură fiind aproape garantată pentru fiecare dintre ei. În total, aproape 700.000 de bărbaţi sunt infectaţi cu SIDA în Statele Unite. În plus, Raportul CDC menţionează că în jur de 15% dintre homosexualii infectaţi cu SIDA nu ştiu efectiv că sunt infectaţi.

Violenţa 

Adam M. Messinger e autorul recentei cărţi LGBTQ Intimate Partner Violence - Lessons for Policy, Practice and Research ("Violenţă domestică la persoanele LGBTQ"). Cartea pare a fi prima de acest gen, cel puţin evaluate după anvergura ei. Messinger zice că a studiat mii de baze de date, articole din reviste de specialitate şi interviuri şi a formulat cîteva impresii majore privind violenţa domestică la cuplurile homosexuale. Cartea lui caută, în cuvintele autorului, să spulbere cîteva mituri privind viaţa cuplurilor homosexuale.
Discutăm trei dintre ele.

Primul mit e că violenţa între homosexuali e rară. Messinger dezagrează. Homosexualii se plîng mai puţin de violenţă în viaţa de cuplu decît heterosexualii pentru că vor să pună o faţadă a fericirii şi împlinirii personale în relaţiile lor cu societatea civilă. Mitul că violenţa la homoexauli e rară a fost spulberat de studiile de specialitate, adaugă Messinger. ("The myth that LGBTQ IPV is rare has been largely debunked by reaserch.") (Pagină 5)
Între homosexuali, adaugă Messinger, riscul violenţei "is quite high", adică "ridicat". Studiile de specialitate reflectă că "minorităţile sexuale şi cei care trăiesc în relaţii homosexuale beneficiază de un risc mai ridicat de a suferi violenţa domestică ori abuz sexual ori psihic" în comparaţie cu persoanele heterosexuale ori persoanele care trăiesc cu persoane de sex opus. Messinger menţionează, bazat pe studii făcute în America, că o treime din bărbaţii homosexuali sunt abuzaţi fizic de partenerii lor, şi 50% dintre femeile lesbiene de partenerele lor. Violenţa între homosexuali are de a face şi cu modul specific princare ei se raportează unii altora. De exemplu, bărbaţii mai masculini abuzează sexual şi fizic bărbaţii feminini, iar lesbienele masculine pe femeile mai feminine. Bărbaţii feminizaţi, în special cei transgender, sunt priviţi cu dispreţ de către partenerii lor.  
Al doilea mit discutat în cartea lui Messinger e că violenţa domestică la homosexuali e mai puţin severă. (Pagina 8)
Studiile lui Messinger spulberă şi acest mit. Messinger dovedeşte că "this stereotype of LGBTQ IPV being less severe has indeed been proven by research to be a myth rather than reality" ("acest stereotip că violenţa la persoanele LGBTQ e mai puţin severă a fost dovedit că fiind un mit nu o realitate"). (Pagină 9)
Violenţa şi metodele violente între homosexuali sunt mai vătămătoare şi mai diverse decît la cuplurile heterosexuale. Simptomele violenţei şi consecinţele lor sunt şi ele mai grave. Şantajul, dispreţul, violenţa fizică se manifestă mai des la homosexuali decît la heterosexuali. Un studiu canadian din 2013, menţionat de Messinger, arată că homosexualii sunt expuşi violenţei fizice domestice de două ori mai mult ca persoanele heterosexuale, au o şansă de 50% mai mare să fie abuzaţi de alţi homosexuali în public decît persoanele heterosexuale, iar persoanele transgender au o şansă de 4 ori mai mare să fie abuzaţi verbal de partenerii lor decît persoanele heterosexuale. Studiile discutate în cartea lui Messinger sunt bine documentate pentru că acestea, la rîndul lor, sunt bazate pe date obținute de la poliţie şi autorităţi. Iar o mulţime din aceste detalii privind viaţa de "familie" a homosexualilor parvin din procesele de divorţ ale homosexualilor "căsătoriţi" în ţările occidentale care au legalizat căsătoriile unisex.

Al treilea mit pe care îl discută Messinger e că societatea ar fi responsabilă pentru violenţa homosexualilor. Messinger simpatizează cu homosexualii, dar dovedeşte integritate intelectuală lăsînd studiile să vorbească de la sine. Agreează, pînă la un punct, că stigmatizarea homosexualilor ar putea fi responsabilă pentru violenţa domestică a homosexualilor. Dar pe lîngă asta, zice el, violenţa domestică la homosexuali e o problema socială care are cauze unice, o dinamică proprie, şi consecinţe proprii. Important, cartea lui Messinger conchide deasemenea că homofobia şi transfobia sunt factori irelevanţi privind cauzele violenţei domestice la homosexuali. ("LGBTQ IPV is a social problem that also has unique causes, dynamics, and outcomes. For example, homophobia and transphobia [are] factors largely irrelevant to HC IPV") ("Violenţă domestică la persoanele LGBTQ e o problema socială care are cauze, un dinamism şi consecinţe unice. De exemplu, homofobia şi transfobia [sunt] factori mai în întregime irelevanţi cînd e vorba de violenţă între persoanele homosexuale") (Pagină 11)

Primul capitol al cărţii lui Messenger e disponibil online. El descrie punctele majore ale cărţii, şi, pe lîngă cele trei (3) mituri discutate de noi, discuta multe altele.

Capitolul poate fi citit aici:

https://content.ucpress.edu/chapters/12951.intro.pdf

Depresie 

Depresia, singurătatea, şi izolarea sunt caracteristici dominante la homosexuali. Comentatorii întreabă de ce, avînd în vedere că homosexualilor li s-a permis să se căsătorească? Un comentariu recent punea discuţia dintr-o perspectivă deosebit de relevantă, cu întrebarea "Gay "marriage" is legal. So why aren't gays happy". ("Căsătoriile homosexuale sunt legale. De ce atunci homosexualii nu sunt fericiţi"?)
Comentariul:

https://www.lifesitenews.com/opinion/the-silent-suffering-of-gay-men-an-unspoken-epidemic

Comentariul examinează mai multe perspective privind viaţă homosexualilor făcute de Michael Hobbs, el însuşi homosexual, şi alţi comentatori pro-homosexuali care scriu pentru influenţa publicaţie americane online Huffington Post. Conform lor, homosexualii americani sunt tot mai deprimaţi. "Bărbaţii homosexuali de orice vârstă, scrie Hobbs, se sinucid la un ritm de două pînă la zece ori mai mare ca bărbaţii heterosexuali." Şi tot el adaugă că vieţile homosexualilor nu pot fi descrise atlfel decît că fiind mizerabile şi ruinate. Incidenţa bolilor cardiovasculare la homosexuali e mult mai ridicată ca la bărbaţii heterosexuali, la fel incidenţa cancerului, a alergiilor, a celor care suferă de astmă, consumul de droguri, infecţii şi alte boli. Homosexualii au maipuţini prieteni, îşi trăiesc viaţa izolaţi în "gettourile homosexuale" ("gay neighbourhoods") şi sunt mult mai dispreţuitori unii faţă de alţii ca heterosexualii. Un tînăr homosexual remarcă că se simte ca "o bucată de carne". Mulţi cad în depresie de la o vârstă tânăra şi rămân aşa. Sunt descurajaţi, trăiesc fără speranţă, şi se gândesc că viaţa nu are niciun rost pentru ei. Comentariul atenţionează că situaţia precară a sănătăţii şi izolarea homosexualilor sunt la fel de acute şi în ţările care au legalizat căsătoriile homosexuale. Date statistice provenite din Suedia ori Olanda indică că homosexualii sunt de trei ori mai susceptibili că heterosexualii să sufere de depresie şi au şanse de pînă la 10 ori mai mari să se sinucidă decît heterosexualii.

Concluzii 

Oamenii de bună credinţă întreabă, din perpsectiva acestor date statistice împotriva cărora nimeni nu poate argumenta -şi care se repetă de la an la an cu fiecare studiu nou- la ce foloseşte elevarea homosexualităţii şi a stilului de viaţă homosexual la rang de drepturi ale omului? De ce persoanelor care trăiesc astfel de vieţi să li se acorde dreptul să adopte copii? Pentru că şi copiii să îmbrăţişeze aceleaşi moduri de comportament social şi sexual? Ori să se "căsătorească"? Consecinţele acestor comportamente asupra copiilor sunt deosebit de vătămătoare. Mintea şi sufletul copiilor sunt toxificate iar sexualitatea lor deformată. Stilul de viaţă homosexual nu e natural. Nu e nici normal nici natual pentru fiinţele umane să trăiască în depresie, izolate, abuzînd droguri şi alcool, trăind o viaţă de violetă domestică de la an la an. Asta nu înseamnă că persoanele ne-homosexuale nu se implică în astfel de comportamente. Dar incidenţa acestor comportamente toxice la homosexuali e cu mult mai ridicată, atît de mare, de fapt, încît sociologii şi comentatorii se întreabă, de bunăcredinţă, dacă nu cumva există ceva specific vieţii homosexualilor şi homosexualităţii care cauzează aceste manifestări în vieţile lor. În alte cuvinte, poate homosexualitatea în sine să fie cauza comportamentelor lor riscante? Cert e că de la an la an studiile care tind să dea răspuns afirmativ acestei ipoteze sunt tot mai numeroase şi se va ajunge inevitabil la un punct cînd cauzalitatea nu va mai putea fi negată.

Pe 20 mai nu e nimic de celebrat la Bucureşti. Pe 16 şi 17 mai Parlamentul European a dedicat două zile de discuţii şi programe pentru combaterea "homofobiei, a transfobiei şi a bifobiei".

Detalii:
https://agendaeurope.files.wordpress.com/2017/05/idahot_2017.pdf

Programul acesta de îndoctrinare e îndreptat împotriva oamenilor de bună credinţă care încă au curajul să menţioneze deficienţele din viaţă de cuplu a homosexualilor. E un program greşit. Nu ne amintim că Parlamentul European să fi organizat vreodată evenimente ori conferinţe speciale care să atragă atenţia asupra lucrurilor discutate de noi azi. Tăcerea asta nu le face homosexualilor nicio favoare. Nici nouă, şi nici întregii societăţi europene. Ne îndoim, de fapt, că Parlamentul European o va face, deoarece el pare a fi complet izolat de realitate şi de noi, cetațenii responsabili ai Uniunii.


ROMANIA WANTS TO PRESERVE MARRIAGE!

We decided to post this material in English because we suspect that most of our English speaking readers are unaware that the citizens of Romania have launched a constitutional initiative to inscribe in their Constitution the natural meaning and definition of marriage as the union between a man and a woman. Romania does not want to ditch marriage but to preserve it. And to preserve itself. The process started in October 2015 and the proposed constitutional amendment is now making its way through the Romanian Parliament. The initiative was launched by the Coalition for the Family, an umbrella coalition of over 40 nongovernmental pro-family and prolife organizations in Romania.

The initiative seeks to amend Article 48 of Romania’s Constitution to define marriage as the country’s citizens desire. Just like the Irish 2 years ago. Though the citizens’ initiative needed 500,000 signatures before the Parliament could consider it, nearly 3 million citizens signed it in the span of only six (6) months. Nowhere in the world has such a large number of signatures been given in the past in support of a similar initiative. The closest number that comes to mind is California, where in 2008 over one million signatures were given, the amendment was put to a state-wide referendum, and passed, in November 2008, with about 52% of the votes. Mind you, though, California has 35 million people, and Romania only 20.

The task to secure the 3 million signatures was daunting, an epic campaign never before undertaken in Romania. In July 2016, Romania’s Constitutional Court ruled constitutional the proposed amendment but only on procedural grounds, adding that it was not called upon or competent to rule on the constitutionality of the amendment’s substance.

In the meanwhile, Romania's politicians dragged their feet, which was to be expected. The Obama Administration, through its Ambassador to Romania, pressured the Romanian Government to block the initiative. The US Ambassador summoned the leaders of Romania’s various political parties for special discussions designed to intimidate them or persuade them to block the project. The European Union put pressure on the Romanian Government to do likewise. The pressure was so intense, that, in the fall of 2016, Romania’s President, Klaus Iohannis, announced publicly his opposition to the initiative, naming those supporting it "religious fanatics.“ Anti-marriage, feminist, fringe, extremist, pro-abortion, and anti-family groups from the United States and the European Union also came out publicly against the initiative.

Eventually, however, politicians changed their mind, because, when citizens are about to go to the polls, politicians pretend to listen. In December, Romanians voted in parliamentary elections. Beforehand, the Coalition for the Family secured memoranda of understanding from the main political parties which bound the political class to vote on the proposed Constitutional Amendment in January 2017 or no later than spring, and ensure the amendment would be on the ballot no later than April of this year. Not surprisingly, though, the politicians did not keep their word, once more.

More trouble came about after the first of the year when a group of over 40 Democratic members of the US Congress dispatched a letter to the Romanian Government and the leaders of the main political parties asking them to block the initiative.

After much delay, on May 9, 2017, the Romanian Chamber of Deputies voted on the constitutional amendment, approving it by a vote of 232 to 22. The international media did not report on this. Before the amendment can  finally be put to a national referendum, however, it also has to clear the Romanian Senate. Once that is done, the referendum must occur within thirty (30) days thereafter. To validate the amendment, the voter turnout has to be of at least 30% of all citizens eligible to vote, which means about 6 million people. What are the chances of the amendment being adopted? Not bad. Opinion polls suggest a possible passage rate of 80%.
Please pray for us and encourage others to do likewise. We need to benefit from your Christian support and solidarity. We will keep you posted as additional relevant events unfold.


ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
office@alianta-familiilor.ro

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Super Ofertă: Peste 15.000 de cărţi doar cu 299 lei

În România trăiesc 9 milioane de români la limita sărăciei

O "armată" în rezervă cu ofiţeri făcuţi la "apelul bocancilor"