Nicolae Toma

Elena Udrea, muza lui Băsescu din Pleșcoi,  l-a adus pe președinte în pragul nebuniei Tot mai mulți români cred că Traian Băsescu nu e în toate mințile. A trebuit să treacă zece ani ca să ne dăm seama că avem un președinte infractor, bețiv și mincinos. Din prima clipă a mințit. Și când a fost de stânga și când a devenit de dreapta. Dar, fără supărare, noi poporul suntem de vină că i-am permis unui VIERME SECURIST să-și bată joc de noi. Prin acceptarea acestui nenorocit zece ani am devenit complicii celui care a făcut treaba mare pe CONSTITUȚIA ROMÂNIEI. Și noi, lași, am tăcut și l-am lăsat să ne scuipe, să ne taie salariile și pensiile. L-am lăsat să să-și bată joc la televizor de noi, l-am lăsat să ne manipuleze și să credem că este un luptător pentru binele acestei țări. Când JUSTIȚIA aservită acestui monstru politic a băgat adversarii lui Băsescu la pușcărie ne-am bucurat. Dar cu fiecare proces, fără a respecta drepturile fundamentale, ne-am scufundat în mocirla promisă...

Saga familiei Şuşman „Lupta” dintre Securitate şi Toader Şuşman, cel care a întemeiat unul dintre cele mai importante grupuri de rezistenţă anticomunistă, nu s-a terminat acum o jumătate de secol când el a fost ucis alături de doi copii, iar ceilalţi au fost deportaţi în colţuri diferite ale ţării. Încercarea de a şterge de pe faţa pământului această familie şi de a ascunde tragedia prin care a trecut a eşuat. Nepoţii Şuşmanilor se întorc acasă. „Bandiţii au ars de vii“ „Bandiţii au ars de vii“, aşa se termina, conform raportului întocmit de Securitatea Cluj în 1958, ultimul act al tragediei care a cuprins familia Şuşman, una dintre cele mai respectate şi iubite familii de moţi din Munţii Apuseni. „Bandiţii“ din raportul securiştilor sunt Teodor Junior şi Avisalon Şuşman, doi dintre cei cinci copii ai fostului primar liberal din Răchiţele, Teodor Şuşman. Împreună cu cei doi fii, cel care a fost supranumit „tatăl moţilor“ a pus bazele, în 1948, „Grupului Şuşman“, una ...

Constantin T ă nase, un talentat artist român, s-a n ă scut la 5 iulie 1880 și a murit la Bucure s ti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din înc ă p ăț ânarea de a spune lucrurilor pe nume. Constantin T ă nase înc ă  mai juca în Bucure s ti, la un an de la invazia sovietic ă . Ne-am trezit din hibernare Ș i-am strigat cât am putut: Sus Cutare! Jos Cutare! Ș i cu asta ce-am f ă cut? Am dorit, cu mic, cu mare, Ș i-am luptat, cum am ș tiut, S-avem nou ă guvernare, Ș i cu asta ce-am f ă cut? Ca mai bine s ă ne fie, Ne-a crescut salariul brut, Dar tr ă im în s ă racie, Ș i cu asta ce-am f ă cut? Ia corup ț ia amploare, Cum nicicând nu s-a v ă zut, Scoatem totul la vânzare, Ș i cu asta ce-am f ă cut? Pentru-a câ s tiga o pâine, Mul ț i o iau de la-nceput, R ă t ă cesc prin ță ri str ă ine, Ș i cu asta ce-am f ă cut? Travers ă m ani grei cu crize, Leul iar a dec ă zut, Cresc întruna taxe-accize, Ș i cu asta ce-am f ă cut? ...